Bărbaţii vor doar de sex, iar femeile, doar dragoste - adevăr sau mit? Explicaţia specialiştilor: „Nu este suficient să fii bărbat pentru a fi infidel“
0Bărbaţii vor sex, iar femeile numai dragoste, acesta este mitul la care se raportează foarte mulţi dintre noi. La întrebarea dacă mitul este real, psihologul Eduard Rosentzveig, specializat în sexologie, răspunde la rândul său cu o întrebare, în funcţie de genul interlocutorului: „Dar tu vrei numai sex sau numai dragoste?“.
„Afirmaţia că bărbaţii vor sex, iar femeile dragoste este invalidă atât psihologic, cât şi logic, prin lipsa de atenţie şi adecvare la realitate. Nu ar putea fi înţeleasă decât cel mult sub «argumentul băţului», specific inclusiv ideologiilor sexiste. La fel de glumeţ am putea spune că toţi bărbaţii înşală pentru că vor femei, iar femeile nu înşală, pentru că vor dragoste. Sau că Ion o iubeşte pe Maria, Maria are penis, deci Ion nu e bărbat“, afirmă sexologul Rosentzveig.
În opinia sa, a alege între sex şi dragoste este o falsă dilemă. Pornirile nu depind una de cealaltă şi nici nu se exclud. „Genul şi identitatea psiho-sexuală nu condiţionează prezenţa sau absenţa dragostei. Dragostea este un sentiment complex, cultivat, rezultat al educaţiei. Te poţi îndrăgosti bine-mersi şi fără sex, citind o carte sau mergând la un concert! Constatarea că bărbaţii au un libidou mai ridicat şi că sunt mai activi sexual este de bun-simţ şi este simplu explicată prin argumente ce ţin de diferenţele anatomice şi neuro-psihologice ale sexelor“, explică psihologul.
Infidelitatea - comportament învăţat, nu înnăscut
Deşi ar putea fi bănuit că tinde să ţină partea sexului pe care-l reprezintă, specialistul nu caută scuze pentru comportamentul infidelilor, atribuit de regulă masculilor. „Argumentul că testosteronul este cauza pentru care bărbaţii ar fi mai infideli decât femeile a fost dintotdeauna eronat. Infidelitatea reprezintă un comportament sexual învăţat, nu înnăscut. Nivelul de testosteron ridicat nu explică tendinţa spre infidelitate.
Din păcate, însă, argumentarea neuro-psihologică (anume că testosteronul, a cărui prezenţă la bărbaţi generează în perioada perinatală sexualizarea nervoasă hipotalamo-hipofizară, prin inhibarea funcţiei ciclice secretorii de hormon luteinizant LH şi de hormon foliculostimulant FSH) este strecurată ca argument de normalizare a infidelităţii - în dezbaterile publice sau «articolele de specialitate» ale căror teme surprind nevrozele vieţii de cuplu.
Or, nu este suficient să fii bărbat pentru a fi infidel în cuplu. Argumentul că testosteronul este cauza pentru care bărbaţii ar fi mai infideli decât femeile a fost dintotdeauna eronat. Infidelitatea reprezintă un comportament sexual învăţat, nu înnăscut“, atrage atenţia Eduard Rosentzveig.
Felul în care ne prioritizăm nevoile ţine până la urmă de educaţie. Dacă facem o alegere, să fie în cunoştinţă de cauză şi asumată. Dar sexul şi dragostea se atrag?
„Este cunoscut faptul că centrii hipotalamici care eliberează gonadotropi (hormonii secretaţi de hipofiză, cu acţiune stimulatoare asupra glandelor sexuale) sunt diferiţi de centrii motivaţiei sexuale. Felul în care aceştia se suprapun este modelabil prin educaţia pe care o primim în familia de apartenenţă şi de societate. Prin educaţia primită până la 13-14 ani şi apoi prin autoeducaţie, nevoia bazală de ataşament va fi cizelată şi reorientată de părinţi spre dragostea pentru sexul opus. Odată cu primele experienţe sexuale, ataşamentul diadei (interacţiunii) sexuale are toate şansele să devină dragoste, dacă partenerii se percep că fiind compatibili.
O argumentare mult mai plauzibilă sociologic, pentru care femeile sunt mai stabile în cuplu şi urmăresc mai degrabă satisfacerea nevoii de ataşament în cadrul unui cuplu sexual, are la bază argumentele educaţiei. În momentul de faţă, constat că pe strada mea, femeile sunt pur şi simplu mai educate, având acces deci la experimentarea acestei submodalităţi a ataşamentului, modelată cultural şi numită simplu dragoste“, arată sexologul.
De ce vor femeile şi dragoste, nu doar sex?
Psihologul Eduard Rosentzveig consideră că femeile sunt justificate să îşi dorească satisfacerea nevoii de dragoste în cuplu mai pregnant decât bărbaţii, deoarece înţeleg mai bine ce îşi doresc să trăiască. „Ele tind să fie mai educate decât aceştia şi îşi dezvoltă abilităţi de introspecţie şi analiză relaţională mai evoluate decât bărbaţii, fără ca nevoia de dragoste să excludă însă nevoia de sex; cum libidoul nu este condiţionat exclusiv hormonal, pofta de sex este stimulată şi provocată în relaţia cu un partener.
Bărbaţii sunt la fel de capabili de dragoste, sentiment care poate să apară şi înainte, şi în timpul, şi după de sexul cu o parteneră. Relaţia sexuală cu o parteneră poate fi, pentru acei care sunt «educaţi» să privească femeile ca obiect, drept un sport de costisitor de relaxare. Pe cînd cei educaţi să privească femeile ca pe inima «fragilă» a unui cuplu au cel mai adesea parte de satisfacerea nevoilor de sex şi dragoste în cuplul marital şi de toate satisfacţiile unei vieţi trăite cu sens. Evident, asta se întâmplă într-un context cultural şi într-o societate care favorizează stabilitatea cuplului“, conchide psihologul Eduard Rosentzveig.
Eduard Rosentzveig, psiholog
Vă mai recomandăm
Care sunt cei mai buni şi cei mai nepricepuţi amanţi din lume
Se încarcă comentariile...
