Cărturarul care a creat legenda Peşterii Sfântului Andrei, apostolul devenit ocrotitorul românilor. „M-a învăţat că omul sfinţeşte locul“
0
La 30 noiembrie, românii îşi vor cinsti ocrotitorul, pe Sfântul Apostol Andrei, cel care a creştinat poporul nostru. Cel care a creat, însă, legenda Peşterii Întâiului Ucenic al lui Iisus Hristos este un cărturar dobrogean, Ion (Jean) Dinu, care a furnizat Bisericii dovezi documentate.
Credinţa spune că Întâiul Ucenic al lui Iisus Hristos a poposit pe aceste meleaguri, în Sciţia Minor (Dobrogea de astăzi), propăvăduind cuvântul Evangheliei. Acesta a fost ultimul său popas înainte de a pleca spre Patras, în Grecia, unde şi-a aflat sfârşitul ca martir creştin. Apostolul Andrei a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X, cunoscută acum drept Crucea Sfântului Andrei.
În ziua de 30 noiembrie, credincioşii se adună aşadar la peştera unde sfântul a sălăşluit în pereginarea sa prin Scythia Minor. Aceasta este situată în pădurea la Ion Corvin, la 80 kilometri de Constanţa, spre Ostrov. Peştera a fost identificată la începutul secolului al XX-lea, de un fiu al locului, prestigios cărturar dobrogean care a înfiinţat aşezăminte în sudul regiunii.
Ion Dinu (Jean Dinu, cum era cunoscut) a fost avocat, dascăl şi doctor în teologie. S-a născut la 26 decembrie 1890, la Oltina, aproape de Ion Corvin, comuna unde se află Peştera Sfântului Apostol Andrei. Era cel mai mare dintre şase fraţi, iar bunicul său era preot la Ostrov.
Copilul a crescut cu istorisirile despre pământul apostolic al Dobrogei şi despre locul unde a poposit Sfântul Andrei în misiunea sa evanghelică. Este un elev eminent - îşi ia doctoratul în teologie la Cernăuţi, absolvă Dreptul în Franţa, unde face studii de la istorie şi literatură. Luptă pe frontul Primului Război Mondial şi este decorat cu distincţia de Ofiţer al Coroanei Române. În viaţa sa a mai fost onorat de Regele Ferdinand cu distincţii: Răsplata Muncii în învăţământ, Răsplata Muncii în biserică, Coroana României, Ofiţer al Ordinului Cultural pentru Biserică.
Revenit acasă, Jean Dinu începe să construiască şcoli pentru comunitate. În 1919 înfiinţează Gimnaziul Mixt Traian din Adamclisi, prima instituţie de învăţământ secundar rural de după război. Devine administrator de plasă şi se însoară cu Maria Gheţu, o tânără doctoriţă din Câmpulung Muscel care îşi făcea stagiatura la dispensarul din Adamclisi. Au împreună trei fiice: Elena (profesoară de biologie), Viorica (bibliotecară la Academia Română) şi Iulia Rodica (economistă).
Alături de soţia Maria, Ion Jean Dinu Sursa Arhiva familiei Dinu; Foto Cristina Stancu
Studiind izvoarele bisericeşti, care vorbeau despre prezenţa Apostolului Andrei în Sciţia Mică, Jean Dinu continuă căutările, scotocind şi folclorul local. Identifică peştera unde aveau să fie descoperite urme ale prezenţei străvechi ale unor sihaştri creştini. La 15 august 1919, Jean Dinu organizează prima sărbătoare populară la peştera Sfântului Andrei. Cu acest prilej, el dă numele de „Mihai Eminescu“ cişmelei celei mari din pădurea Migilet. Aproape de peşteră izvora o apă considerată tămăduitoare, cunoscută acum drept Izvorul Sfântului Andrei. Locul este sfinţit şi devine altarul în aer liber unde se oficiază nunţi şi botezuri ale ţăranilor.
În 1944, Dinu amenajează în peşteră un paraclis şi înalţă o turlă, cu ajutorul preotului Constantin Lembrău din Adamclisi. „Muncitorii care au săpat în peşteră au descoperit opaiţe creştine, cărămidă greco-romană, o icoană săpată în perete, semne de cruci, unele în formă de X - aşa cum a fost cea pe care a fost răstignit Sfântul Andrei“, relatează teologul Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisulu, cel care a documentat istoricul acestor locuri. Cercetarea este publicată în cartea despre Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei, pe care Druche a semnat-o împreună cu stareţul Cosma Mitu.
La 23 iulie 1944 (foto sus din arhiva familiei Dinu / Fototeca Ortodoxiei Dobrogene), sfinţirea peşterii a fost pentru localnici cea mai mare sărbătoare populară din zonă. Pentru această ocazie, Jean Dinu a scris şi a regizat o piesă de teatru dedicată Sfântului Andrei, pe care a pus-o în scenă cu elevii de la gimnaziu. „La 23 iulie 1944, peştera este sfinţită printr-o mare sărbătoare religioasă şi populară, de episcopul Chesarie Păunescu. După slujba oficiată, elevii de la Gimnaziul din Adamclisi joacă piesa de teatru «Sfântul Andrei», scrisă şi regizată de Ion Dinu“, povesteşte Ionuţ Druche.
În 1945, Jean Dinu tipăreşte cartea despre „Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei“, dar nu mai apucă să se bucure de roadele muncii sale. Venirea comuniştilor la putere spulberă gospodăria familiei Dinu, iar cărturarul este căutat pentru a fi aruncat în temniţă. Reuşeşte să fugă şi timp de două luni merge pe jos spre Bucureşti, unde spera să treacă neobservat. Doarme pe câmp, uneori este adăpostit de oameni şi ajunge în luna noiembrie în Capitală. Refugiul îi este asigurat de Biserică, care îi dă un pat de dormit şi hrană. Slujeşte ca dascăl la două biserici din Bucureşti şi îşi aduce fiicele cu el şi le dă la şcoală. Locuiau cu toţii într-o cămăruţă de 8 metri pătraţi.
Elena Andronescu, fiica cea mare a lui Ion Jean Dinu Foto Cristina Stancu
„A fost extrem de greu pentru noi. Începuse prigoana, comuniştii se răzbunau pe noi, copiii. Eram primele la învăţătură, dar nu eram primite la examene sau eram scoase din Bacalaureat pentru că nu meritam să fim noi, <asemenea elemente>, printre ceilalţi. Foarte greu am reuşit să terminăm şcoala. Dar uneori nu aveau ce să ne facă, atât de bune la carte eram. În liceu, la fostul I.L.Caragiale, o colegă în care am avut încredere să mă confesez, m-a luat la ea acasă. Era fiică de preot şi m-au ţinut la ei doi ani, până am terminat liceul. Eu o ajutam la lecţii“, povesteşte Elena Andronescu, fostă Dinu, cea mai mare dintre fiicele lui Jean Dinu.
În vârstă de 83 ani, bătrâna care trăieşte la Piteşti îi este recunoscătoare tatălui său pentru educaţia primită: „Nu ieşeam afară până nu traduceam zilnic poezii din franceză, trebuia să învăţăm şi germană. Ştiu şi acum toate poeziile lui Mihai Eminescu pe de rost“.
În ziua de 23 noiembrie 1965, Jean Dinu era în vizită la ea. Seara au mers la culcare, cu bună dispoziţie. El era în vervă, spunea poveşti şi le trasa sarcini pentru când va muri, căci voia să aibă toate rânduielile făcute. Avea să moară în somn, împăcat. Înmormântat la Piteşti, Jean Dinu a fost adus la peşteră în 2016, la iniţiativa familiei şi a Arhiepiscopiei Tomisului. Este aşezat într-un mormânt simplu, cu faţa spre mănăstirea zidită alături de peşteră.
„În sfârşit, tata este fericit, aici şi-a dorit întotdeauna să fie, a iubit enorm Dobrogea şi peştera Sfântului Andrei. A fost un părinte ca nimeni altul. De la el am învăţat să fiu dedicată, să muncesc cât pot, pentru că îmi spunea mereu că omul sfinţeşte locul“, spune Elena Andronescu, fiica sa.
„L-am adus acasă, în locul unde-şi dorea să fie. Tatăl meu va rămâne pentru totdeauna aici, la Peşteră. Oamenii vor şti mereu cine este el - asta este cel mai important. Iar ce a făcut el pentru ortodoxie m-a ajutat şi pe mine în viaţă. Aşa am simţit“, se destăinuie Iulia Rodica Ene (foto jos), mezina lui Jean Dinu, prezentă la pelerinajul din 2016.
Ce spune Arhiepiscopia Tomisului despre Apostolul românilor
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Iniţial, Andrei era ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul de la care aude că Hristos este Mesia cel aşteptat. Devine ucenic al lui Iisus Hristos, chemând lângă el şi pe fratele său Simon, care va deveni Apostolul Petru.
Cei doi fraţi au renunţat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos şi, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni”, adică apostoli. Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia în ţinuturile Bitiniei, Traciei, Macedoniei şi Sciţiei Minor (adică Dobrogea de astăzi), în cetăţile Tomis, Callatis şi Histria. De aceea, Andrei este cunoscut drept „apostolul românilor”.
La aproximativ 80 de kilometri de Constanţa, în apropierea localităţii Ion Corvin, se află peştera în care, conform tradiţiei, s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei. Aici, la Betleemul neamului românesc, vin în fiecare an mii de credincioşi spre a-l cinsti pe Sfântul Apostol Andrei. Oamenii sunt aşteptaţi joi, 30 noiembrie, de la ora 9.00, la mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei de lângă comuna Ion Corvin.
Aici va fi oficiată Sfânta Liturghie de către un sobor de 13 ierarhi din ţară şi din străinătate: IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; IPS Ambrozie, Mitropolit de Durostorum (Bulgaria); IPS Alexandru, Mitropolit de Pereiaslav-Hmelniţk şi Vişnevsk, vicar al Mitropoliei Kievului (Ucraina); IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului; IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; PS Ignatie, Episcopul Huşilor; PS Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Galaction, Episcopul Alexandrei şi Teleormanului; PS. Ieronim Sinaitul, Episcop vicar-patriarhal, delegat al PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; PS Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; PS. Damaschin Dorneanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor; PS. Tihon, Episcop vicar de Tiberias (Bulgaria).
Credincioşii vor putea cinsti moaştele sfinţilor Teodosie de la Balta şi Matrona, aduse din Ucraina.
Adevăr şi legendă în poveştile despre Sfântul Andrei
Patriarhia Română consideră peştera unde a vieţuit Sfântul Apostol Andrei drept prima biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre. Denumită şi Bethleemul românesc, peştera este situată într-o pădure, Migilet, de la marginea comunei Ion Corvin din judeţul Constanţa. Se află în colţul de sud-vest al Dobrogei, aproape de cotul pe care Dunărea îl face ca să urce în Dobrogea.
Dar cum a fost identificat locul în care Apostolul a sălăşluit, înainte de a pleca spre Patras (Grecia), unde şi-a aflat sfârşitul ca martir creştin? „Din mărturiile istoricilor şi din Sfânta Tradiţie reiese că Sfântul Andrei este primul propovăduitor al Evangheliei la daco-romani. Sfântului i-au fost încredinţate spre evanghelizare ţinuturile din preajma Mării Negre. Este cert că în drumul său, Apostolul Întâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât şi în Sciţia Mică (Dobrogea de azi). Tradiţia şi unele descoperiri arheologice acreditează această peşteră, situată la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit Apostolul Andrei, ajuns pe meleagurile strămoşilor noştri geto-daci în misiunea lui de propovăduire a Evangheliei. Creştinismul românesc are, deci, origine apostolică“, consideră Patriarhia Română, prin agenţia sa de presă Basilica.
Oficialii BOR mai arată că folclorul românesc vorbeşte despre Sfântul Andrei ca despre un părinte spiritual al neamului. În cinstea sa, Catedrala Mântuirii Neamului, închinată Înălţării Domnului, poartă un al doilea hram, piatra sa de temelie fiind pusă în ajun de Sfântul Andrei, la 29 noiembrie, în 2007. Peste 700.000 de români poartă numele Apostolului Andrei şi îşi serbează onomastica la 30 noiembrie.
Izvoarele istorice
În mediul rural din Dobrogea, credinţa este adânc înrădăcinată, iar profesorul de istorie Dragoş Dragomir, de la Liceul tehnologic „I.C. Brătianu“ din comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, arată că informaţii despre trecerea Sfântului Apostol Andrei prin Dobrogea provin de la mai mulţi autori antici.
„Din versetul biblic desprins din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni aflăm că «unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru Hristos». Apoi, istoricul creştin Tertulian spunea în lucrarea «Împotriva iudeilor»: «Căci în cine altul au crezut toate neamurile decât în Christos care a venit? Căci în cine altul s-au încrezut neamurile? Parţii şi mezii... diferite neamuri din provinciile Galliei şi regiunile britanicilor, inaccesibile pentru romani, dar supuse lui Christos; şi cele ale sarmaţilor, dacilor, germanilor, sciţilor şi ale multor altor neamuri şi ale multor insule necunoscute nouă şi pe care abia putem să le numărăm? În toate aceste locuri se rosteşte numele lui Christos care a venit»“, relatează profesorul Dragomir. Şi nu este singurul izvor istoric care vorbeşte despre asta.
După Tertulian, Origenes, în „Comentariile la Evanghelia după Matei“ menţiona: „Când Sfinţii Apostoli şi Ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, Toma, după cum spune tradiţia, a primit prin tragere la sorţi Parţia, iar Andrei, Sciţia...“. Apoi Sfântul Hippolit Romanul, în „Despre cei doisprezece apostoli“, scria că „Andrei a rostit (cuvântul Evangheliei) Sciţilor şi Thracilor“. Nu în ultimul rând, Eusebios din Caesareea, în „Istoria bisericească“, afirma: „Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, după spusele tradiţiei, a luat ţara Parţilor, Andrei - Sciţia, Ioan - Asia...“.
Dobrogea era cunoscută, în acea epocă, sub denumirea de Scythia Minor (Sciţia Mică), iar locuitorii regiunii dintre Dunăre şi Mare erau cunoscuţi sub numele generic de sciţi. „Unii cercetători au lansat şi ipoteza originii apostolice a creştinismului românesc, puse de Sfinţii Andrei şi Filip în provincia Scythia Minor (Dobrogea). Procesul creştinării a continuat şi în perioada următoare (secolele II-V), extinzându-se la celelalte provincii şi la populaţiile migratoare sedentarizate. Doi ucenici ai Domnului Hristos, apostolii Andrei şi Filip, au fost ctitorii învăţăturii creştine pentru strămoşii poporului român. Născuţi amândoi în acelaşi orăşel, Betsaida, de pe malul Mării Tiberiade (Ghenizaretului), ei s-au cunoscut din copilărie, au fost prieteni şi amândoi au avut fericirea să fie trei ani şi jumătate alături de Dumnezeu-omul, Mântuitorul lumii Iisus Hristos“, explică profesorul de istorie.
Pe aceeaşi temă:
Patimile celor doi învăţaţi care au scos la iveală Peştera Sfântului Apostol Andrei
Se încarcă comentariile...
