Cea mai scurtă rugăciune rostită de ortodocşi. „Este ca o armă nucleară“
0
Părinţii Bisericii spun că rugăciunea este modul omului de a dialoga cu divinitatea. În acelaşi timp, prin rugăciune îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile.
În Biblie, Iisus este întrebat de către unul dintre apostoli cum trebuie să se roage. Atunci El rosteşte rugăciunea „Tatăl Nostru”, numită apoi şi rugăciunea domnească.
În mediul monahal, mal ales, călugării obişnuiesc să rostească, în mod repetativ, o altă rugăciune, una mai scurtă ca număr de cuvinte, dar cu o profunzime deosebită.
„După rugăciunea domnească Tatăl nostru, care este rugăciunea inimii, adică să zici mereu în minte şi în inimă: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Aceasta este o rugăciune scurtă, dar are mare putere. Este bine s-o repeţi şi în tren şi pe drum şi acasă, până ce adormi seara s-o ai în gură. Dacă ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai năluciri prin somn şi supărări şi visuri urâte, pentru că nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneşte numele Mântuitorului cu toată inima, cu toată dragostea”, spune părintele Ilie Cleopa în volumul „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” este rugăciunea inimii, despre care vorbesc aproape toţi marii trăitori ai ortodoxiei. Mai mult, spun unii preoţi, rugăciunea trebuie să fie corelată cu respiraţia omului.
„Pe mine m-a învăţat Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, în 1942, cum să fac această rugăciune, lipind-o de respiraţie. Şi anume a zis aşa: să spun cu mintea – deci cu cuvântul gândit – Doamne între respiraţii; concomitent cu inspirarea, deci trăgând aerul în piept, să zic: Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, şi expirând, dând afară aerul din piept, să zic: miluieşte-mă pe mine păcătosul. Aceasta nu e o condiţie necesară pentru mântuire, adică acela care zice pe respiraţie se mântuieşte, şi cel care zice altfel nu se mântuieşte”, descrie în volumul „Veniţi de luaţi bucurie”, arhimandritul Teofil Părăian.
Stareţul Chiliei Sfântul Spiridon din Muntele Athos, preotul Gheron Nikon spune că rugăciunea inimii nu este o simplă rugăciune, ci o adevărată armă împotriva diavolului. „Fiţi atenţi, că este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară. Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile”, spune stareţul, citat de doxologia.ro.
Preotul explică de ce această rugăciune ar fi atât de importantă. „Spune Sfânta Scriptură că atunci când va fi a doua venire a lui Hristos se va arăta pe cer numele lui Hristos, în prezenţa Căruia tot genunchiul are să se plece, al celor pământeşti şi al celor cereşti. Acesta este o taină, numele lui Hristos. Vor îngenunchea în faţa numelui şi cei de dedesubturile pământului. Diavolii se vor pleca în faţa acestui nume.
Spune iarăşi Apostolul Pavel: Nu există alt nume prin care ne vom mântui, iar noi ce facem? Rostim acest nume. Spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, numele Tău numim, alt Dumnezeu afară de Tine nu ştim, numele Tău numim!”. Este ceva ce încearcă diavolul să ne forţeze să nu facem”.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
