Constanţa: Micro-obuzele de pe şoselele patriei

Sînziana Ionescu

„Dă Doamne să ajung cu bine“. Gândul acesta, poate nerostit, a trecut prin mintea oricărui călător de microbuz. Firmele de transport au băgat groaza în pasagerii pe care îi transformă în victime.

Trebuie întâi să ai noroc să găsești un loc neslinos în microbuzul rablagit. Dai banii să iei biletul. Dacă primești, este mai mult ca probabil contrafăcut. Șoferul are îndemânare de prestidigitator: biletele pe care le împarte călătorilor sunt rupte deja și aranjate la milimetru într-un cotor, la derută.

Oamenii se urcă, se urcă, se înghesuie până nu mai au loc nici în picioare. În cursă, șoferul, care nu poartă centură, vorbește la telefon. Cu el la ureche ia și virajele, tot așa trece prin intersecții. Convorbirile sunt ori lungi, ori furtunoase. Frânările bruște sunt pentru așezarea mai naturală a încărcăturii. Să nu-i atragă nimeni atenția că ia foc! Nu-ți convine, dă-te jos! Ia-ți mașină! Fraiere care îți meriți soarta! Să vă zic cea mai tare fază: în Constanța, un șofer de microbuz urban decide să șicaneze un șofer de Matiz care mersese prea încet. După înjurături și uitături feroce, se ajunge la aruncat cu obiecte. Mașinile merg în paralel și șoferii se țintesc pe geamurile deschise cu ce le pică în mână: întâi cu un capac de sticlă de plastic, apoi cu un ambalaj mototolit de țigări, iar în final cu sticla plină cu apă, fără capac. Totul din mers! Cine o putea să facă ordine printre ăștia?

Întotdeauna alții, evident. Instituțiile care se cheamă că-s „abilitate“ dau tone de argumente pentru care NU pot pune capăt junglei de pe șosele: că legea este interpretabilă, că și călătorii-s de vină (că se complac!), că este greu să-i prinzi în flagrant pe șoferi. Sigur, pentru asta trebuie să ieși din birou, să faci teren și cel mai important SĂ VREI să faci diferența - aceea care salvează vieți!