Constanţa

articolul anterior articolul urmator

Cum a acaparat armata sovietică teritoriul României. Ce au răspuns ocupanţii la cererea română de a respecta condiţiile armistiţiului

6
4 Dec 2019 06:23:00
Autor: Mariana Iancu
Armata Roşie Fototeca Online a Comunismului Românesc
Armata Roşie Fototeca Online a Comunismului Românesc

Istoricul militar Alesandru Duţu dezvăluie modul în care diviziile sovietice au luat în stăpânire teritoriul României şi felul în care au reacţionat generalii Armatei Române.

Primele trupe sovietice au pătruns pe teritoriul României în primăvara anului 1944, frontul stabilizându-se apoi, în urma unor lupte grele, pe aliniamentul nord Târgu Neamţ, nord Iaşi, nord Chişinău, Nistru, până la 19 august când Fronturile 2 şi 3 ucrainene au declanşat operaţia ,,Iaşi-Chişinău”, producând mari pierderi armatelor 3 şi 4 române, scris istoricul militar Alesandru Duţu în volumul „Armata români în vremuri de cumpănă (1945-1965)“.

A urmat, după 23 august 1944,marşul prin Câmpia Română spre Porţile de Fier, reintrarea prin luptă în podişul transilvan şi în Banat, apoi continuarea operaţiile militare pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.
 
În conformitate cu prevederile Convenţiei de armistiţiu, teritoriul României a continuat să fie tranzitat de alte forţe sovietice, fiindu-le acordate facilităţile necesare. La 15 noiembrie 1944 însă generalul I. Vorobiev din Comisia Aliată de Control a comunicat generalului Nicolae Rădescu ordinul mareşalului R.I. Malinovski, comandantul Frontului 2 ucrainean, de a pregăti, până la 1 decembrie, localuri pentru cazarea a trei divizii sovietice, cu efective de război, în zonele Ploieşti, 20 kilometri vest de Bucureşti şi Petroşani, Deva, Arad.
 
În faţa acestei situaţii, şeful Marelui Stat Major a informat Ministerul Afacerilor Externe, la 19 noiembrie 1944, despre „instalarea de mari unităţi sovietice pe teritoriul românesc, precum şi ocuparea anumitor zone fără a fi impuse de necesităţile directe ale frontului este o obligaţiune care depăşeşte, atât în fond cât şi în formă, prevederile Convenţiei de armistiţiu”, care, prin art. 3, impunea doar obligaţia României de a asigura forţelor sovietice şi ale celorlalţi aliaţi înlesniri pentru libera mişcare, în orice direcţie, dacă aceasta era cerută de situaţia militară. Prin urmare, concluziona generalul Nicolae Rădescu, „obligaţiunile noastre se referă exclusiv la mişcarea forţelor în trecere către front, iar nu la cazarea pentru ocupaţie. Înlesnirile pentru mişcare, prevăzute în anexa art. 3 nu pot fi în nici un caz cerute pentru staţionări pe teritoriu în anumite zone” .
 
Cu toate acestea, Marele Stat Major a trebuit să se supună şi să ordone pregătirea zonelor solicitate de sovietici, precizând Comisiei Aliate de Control (partea sovietică) dificultăţile pe care le creează staţionarea „de lungă durată“ a acestor divizii pe teritoriul României, precum şi faptul că aceasta reprezenta „o sarcină care depăşeşte obligaţiunile statuate prin Convenţia de armistiţiu”.
 
„Instalarea mai îndelungată în România a unor divizii sovietice cu efective de război complete - aprecia şeful Marelui Stat Major român la 1 decembrie 1944 - tocmai în momentul când armata română rămasă în interior a fost în majoritate desfiinţată, iar restul marilor unităţi reduse la efective sub cele de pace ar putea conduce la aprecierea acestei situaţii ca o dezarmare a României şi ca o ocupare militară sovietică, situaţie contrară spiritului şi literei Convenţiei de armistiţiu cât şi bunei şi sincerei colaborări militare în lupta contra Germaniei şi Ungariei”.

Pentru sovietici, acest lucru conta însă mai puţin deoarece, la 2 decembrie 1944, generalul Vorobiev a informat că în zona Giurgiu vor fi cantonate trei divizii sovietice, care vor debarca la Ploieşti.
 
Iritat chiar de desele proteste româneşti, generalul Vinogradov a precizat şi el, la 14 decembrie 1944, că armata sovietică „va folosi teritoriul României drept părţi sedentare unităţilor pentru pază şi ordine în dosul frontului şi a rezervelor operative. Locul pentru dislocarea instituţiilor sedentare, unităţilor de pază şi ordine în dosul frontului şi a rezervelor operative se fixează de către Înaltul comandament aliat. La o solicitarea a dvs. analogă v-am răspuns odată şi v-aşi ruga pe viitor să înceteze asemenea solicitări”.
Prezenţa masivă a trupelor sovietice pe teritoriul României, într-un moment în care frontul se afla dincolo de Tisa, a avut o evidentă motivaţie de influenţare a luptei pentru putere în stat, care se declanşase cu puţin timp înainte, odată cu plasarea României de către Winston Churchill şi I.V. Stalin în sfera de influenţă sovietică.
 
Trupele Armatei Roşii au plecat din România în mod oficial în vara anului 1958, dar au lăsat pe loc muniţii, carburanţi, lubrefianţi, materiale de punte şi alte feluri de obiecte de rezervă atât pentru Forţele Armate Unite ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, cât şi pentru Flota URSS din Marea Neagră. Totodată, în capitala României şi-au desfăşurat activitatea până la desfiinţarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia consilieri militari sovietici, care au primit în scop propagandistic, din 1957, denumirea de specialişti militari.
 
Vă mai recomandăm:
 
Aşii aviaţiei române persecutaţi crunt de comunişti. Ion Dobran, eroul dat afară din casă şi trimis la strung de bolşevici
 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

Utilizator Adevărul
4.12.2019, 09:23:09

Comentariu considerat abuziv.

IonIon Codreanu
4.12.2019, 10:01:57

Din nefericire oficialii noștri habar nu aveau de noua împărțire a sferelor de influență, stabilită la Yalta. Așa cum nu au știut nici de Ribbentrop-Molotov sau de atribuirea unei părți din Ardeal Ungariei lui Horthy.

+1 (1 vot)
Constantine Constantine
4.12.2019, 12:16:41

Stiau, altfel nu ar fi trecut Nistrul.Numai ca atunci (ca si acum) politicienii isi aparau propriile interese.Lamentarile la amar de ani dupa terminarea razboiului nu isi au rost.Eram copil cind am vazut cu ochii mei cum un maior roman a fost executat pe loc de catre niste subofiteri rusi pentru nerespectarea unor reguli impuse de armata rosie.Armata romana nu avea cum sa miste in front.Poate intelegeti ca pina in 1958 rusii au actionat ca armata de ocupatie.Daca nu ar fi existat actul de la 23 august 1944 o parte din Romania ar fi devenit republica sovietica iar restul ar fi fost impartiata intre unuguri si bulgari.

foarte atent
4.12.2019, 13:05:36

pai ce vrei, ca pe shervetel scria 90%-10% !!

-1 (1 vot)
Dan T
4.12.2019, 13:20:43

Invingatorul ia totul ! Independenţa Romȃniei. 01/13 iunie 1878: Congresul de pace de la Berlin al marilor puteri revizuieşte tratatul de pace de la San Stefano. România era una din ţările nemulţumite de Tratatul de la San Stefano. Este recunoscută oficial independenţa României, cu 2 condiţii: modificarea con-stituţiei (art. 44 din tratat) pentru acordarea cetăţeniei române evreilor trăitori în ţară - conditie neindepplinita. Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele: Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc - conditii neindeplinite nici in ziua de azi.

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (6)

Modifică Setările