Cum a ajuns călugăr Ioan Casian, sfântul născut în Dobrogea de astăzi şi cinstit în toată lumea creştină

Publicat: 28.02.2018 04:04

Ultima actualizare: 04.08.2022 18:54

Sfântul Ioan Casian este cinstit atât de Biserica Apuseană, cât şi de cea de la Răsărit pentru viaţa sa deosebită dedicată ascezei şi rugăciunii. Plecat din ţinuturile Dobrogei de astăzi, a fost unul dintre cei care au pus bazele monahismului în ţinuturile Marsiliei.

În Dobrogea de astăzi, Sciţia Mică de odinioară, se află ţinutul Casienilor, o zonă pitorească în apropierea Cheilor Dobrogei. Aici, susţin teologii, s-ar fi născut prin anul 360, Ioan Casian.

Conform datelor postate pe site-ul mănăstirii Ioan Casian ridicată pe dealul Casienilor, în apropierea peşterii în care se spune că se rugau monahii primelor veacuri creştine, aflăm viaţa sfântului pe care Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în data de 28 februarie a fiecărui an.

Astfel, aflăm despre Ioan Casian că provenea dintr-o familie distinsă care s-a ocupat de educaţia sa. Viitorul sfânt al Bisericii pleacă de tânăr la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său Gherman. Aşa au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem. „Întemeindu-se după cuviinţă în rânduielile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul de viaţă al călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia şi simţind în ei dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreţii despre a căror îmbunătăţită viaţă duhovnicească auziseră”, se arată în istoria vieţii sfântului.

Chemarea spre o viaţă monahală dură i-a purtat lui Casian paşii spre comunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie. În pelerinajul său, însoţit de Gherman, Ioan Casian îi căta pe călugării care vieţuiau în singurătate, în izolare faţă de restul lumii. Dialogorile cu aceştia, învăţătura dobândită de la ei, se va regăsi în cartea „Convorbirilor” cu care Cuviosul Casian a înzestrat Biserica.

Ioan Casian şi Gherman au rămas în Egipt şapte ani, după care au mers mai departe cercetând din loc în loc pe aceşti învăţători în lucrul duhovnicesc până ce au ajuns în vestita pustie Schitică, unde Sfântul Macarie întemeiase şi făcuse „pustia strălucitoare” vrednică de a fi sărbătorită de toţi.

După alţi şapte ani, „Cuvioşii Ioan şi Gherman s-au întors la Betleem, unde au dobândit de la părintele lor duhovnicesc binecuvântarea de a trăi de aici înainte în pustnicie. Şi aşa plecară cu râvnă şi grăbire în Egipt. Dar, cu tot dorul lor nestins, n-au putut regăsi liniştea cuvenită contemplaţiei, din pricina unor învinuiri nedrepte la care erau supuşi călugării din Egipt de către arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Atunci, Cuvioşii Ioan şi Gherman, urmând un grup de 50 de monahi, hotărâră să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfîntului şi marelui Ioan Gură de Aur”, se arată în istoria vieţii sfântului.

Aşadar, în jurul anului 401, Ioan Gură de Aur a reuşit să-l convingă pe Gherman să primească prin mâinile lui preoţia, iar Casian diaconia. Dar nu a trecut mult timp că Sfîntul Ioan Gură de Aur a fost dus în exil, iar Cuvioşii Casian şi Gherman au fost trimişi în misiune la Roma de cler şi popor pentru a informa episcopul Romei, Inocenţiu I, de suferinţele Sfîntului Ioan Gură de Aur. Sfântul Casian a stat zece ani la Roma şi în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru bărbaţi, mănăstirea Sfântului Victor, pe mormântul unui martir din secolul al III-lea, iar pentru fecioare, aceea a Mântuitorului, pe la anul 415.

Peştera Sfântului Ioan Casian foto ioancasian.ro

Citește și: Ţinutul Casienilor - tărâm de poveste al Dobrogei. Locurile în care istoria şi-a săpat contur în piatră

Ioan Casian a scris „Instituţii cenobitice" (rânduieli pentru viaţa în comun), o carte pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provenţa. În această lucrare el descrie modul de vieţuire al călugărilor din Egipt, dar adaptat la ceea ce era adecvat pentru călugării din Galia, urmând şi aici rânduielile care se obişnuiau în Palestina, în Capadocia, în Mesopotamia.

Sfântul Ioan Casian a murit în anul 435. Cunoscut ca sfânt de cei din vremea lui, el este cinstit de toţi călugării Bisericii Apusene ca Părinte al lor şi unul dintre cei mai mari învăţători. Moaştele sale sunt păstrate până în ziua de astăzi în mănăstirea Sfântului Victor din Marsilia.

Peştera Sfântului Ioan Casian din judeţul Constanţa

Situată pe versantul nordic al Dealului Casian, Peştera Sfântului Ioan Casian se deschide într-un perete calcaros, deasupra văii Casimcea. O potecă îngustă, cu trepte săpate în stâncă, amenajată recent, se înfundă sub gura peşterii. Pe o scară metalică de 8-10 m, se ajunge în dreptul intrării boltite.

La început grota a fost folosită drept chilie de sihaştrii nevoitori în ţinutul Casienilor. Treptat a fost amenajată ca spaţiu de slujire liturgică. Prin două trepte săpate în calcar, grota este compartimentată asemenea spaţiului eclezial.

În grotă se mai păstrează urme de locuire. La intrare, în peretele din stânga, este amenajată o mică poliţă pentru opaiţ sau lumânare. Urme de inscripţii, semne de cruci, litere din cuvinte şterse sunt incizate în peretele calcaros.