Constanţa

articolul anterior articolul urmator

Cum a apărut postul de radio Europa Liberă, raţia de libertate a românilor. Povestea neştiută a crainicului adorat de o lume întreagă

39
10 Oct 2015 06:01:20
Autor: Mariana Iancu
Cornel Chiriac FOTO Europa Liberă
Cornel Chiriac FOTO Europa Liberă

„Aici Radio Europa Liberă“ era semnalul pe care îl primeam în casele noastre, acompaniat de superba melodie a lui George Enescu „Rapsodia Română“.

Departamentul românesc al postului de radio Europa Liberă a funcţionat între anii 1950 – 1995.
 
 „Eram doar vreo 40 de oameni în redacţia de la München: redactori, crainici, producţie, secretariat, administraţie. Dar din rândurile noastre făceau parte şi colegii de la Paris, New York şi Washington. Şi tot colegi erau şi colaboratorii din alte ţări şi capitale. Transmiteam în România“, aflăm de www.europalibera.ro.
 
Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind concepute de George F. Kennan de la Departamentul de Stat al SUA şi Frank G. Wisner din Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenit apoi CIA). Scopul initial a fost acela de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. 
 
REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România. Trei ani mai târziu, RL a început să emită spre Uniunea Sovietică în limba rusă şi alte 18 limbi ale popoarelor subjugate de sovietici. Iniţial, cele două organizaţii distincte - REL şi RL – au fost finanţate preponderent de către Agenţia Centrală de Informaţii. 
 
Legăturile cu CIA au fost întrerupte în 1971, finanţarea celor două posturi de radio fiind preluată de Congresul SUA. REL şi RL au fost contopite în 1976, devenind RFE/RL, Inc. 
 
De-a lungul timpului, aici s-au făcut auziţi protestatari şi disidenţii regimului comunist. În ciuda bruiajului făcut cu ajutorul aparatelor, românii îşi găseau aici speranţa unui viitor mai bun.  
 
Unul dintre cei mai îndrăgiţi realizatori a fost Cornel Chiriac. A crescut la Piteşti, iar tatăl său făcea parte din mica nomenclatură comunistă. Tânărul s-a angajat la Radio Bucureşti, însă cenzura îl împiedica să difuzeze ce melodii dorea. A profitat de o viză turistică pentru o ţară din Est şi a ajuns în lagărul de refugiaţi din apropierea Vienei. Noel Bernard, cel care răspundea de Departamentul românesc al Europei Libere, i-a oferit posibilitatea să realizeze şi aici Metronom.
 
Legenda Cornel Chiriac 
 
Pentru tinerii din ţară, Cornel Chiriac era o legendă. Adolescenţii şi tinerii îi scriau scrisori, multe interceptate de Securitate. „La 16 ani sunem majoritatea căliţi atât sufleteşte, cât şi trupeşte de viaţa de aici. Când e albă. când e neagră, când e caldă, când e rece, dar de puţine ori a fost albă şi caldă viaţa asta ca să ne bucurăm şi noi. Acum, însă, după vestita dată de 7 iulie 71 (n.r. când au apărut tezele de partid prin care s-a instituti revoluţia culturală după modelul comunist), viaţa tinerilor s-a înrăutăţit mult mai mult. S-au dus bărbile şi pletele tinerior, s-a dus muzica. S-au dus toate. Dar câte ceva tot a mai rămas: cozile la carne“. 
 
Continua apoi scrisoarea: „Dar cine are curajul să se ridice şi să strige aceste adevăruri? Nimeni! Căci cum «ai dat din aripi» cum te-au şi înhăţat. Şi se abat asupră-ţi pumnii şi bastoanele «sticleţilor» care încearcă pe aceste căi să te facă să gândeşti «ca un adevărat comunist»“, scriau tinerii.
 
Evident, fapta tinerilor nu a rămas fără urmări. La 5 ianuarie 1972, s-a decis punerea în discuţie publică a membrilor Clubului Regilor Liberi în şcolile unde aceştia învăţau, iar alţii au fost avertizaţi la sediul Securităţii. Câţiva au fost recrutaţi de Poliţia Politică. 
 
Cornel Chiriac a sfârşit tragic. Pe 4 martie 1975, trupul neînsufleţit al lui a fost găsit de o studentă într-un parc din Műnchen. Nu se ştie cine l-a omorât pe cel care a adus speranţă în viaţa a mii de români care l-au ascultat. 
 
Securitatea a încercat prin orice fel să întrerupă emisia postului. În februarie 1981, la sediul din München al REL a explodat o bombă. Atentatul, soldat cu patru răniţi, a fost comis de faimosul terorist Carlos Şacalul, la ordinele Securităţii din lagărul socialist.
 

Vă mai recomandăm:

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
 
Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare
 
Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“
.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

39 Comentarii

Constantin Pavelescu
10.10.2015, 06:56:15

N-am prins emisiunea lui Cornel Chiriac. Cînd a dispărut el, eram prea mucos pentru a mă interesa muzica difuzată la emisiunea lui. Iar atunci cînd a ajuns să mă intereseze şi muzica, a făcut maică-mea -odihnească-se în pace, un CAR pe care mai apoi s-a spetit ani de zile să-l plătească şi mi-a luat un Maiak rusesc. Totdeauna am găsit de unde "să trag" muzică bună, aşa că aveam "complete" şi Deep Purple şi Led Zeppelin şi Genesis şi Pink Floyd şi Jethro Tull şi tot ce mai voiam. Aşa că nu-mi pierdeam vremea cu aşa ceva dacă era să ascult Europa Liberă. Cînd ascultam, îi ascultam aproape-n fiecare seară la Actualitetea românească pe Şerban Orăscu, pe Emil Hurezeanu şi în special pe Neculai Constantin Munteanu care era favoritul meu. Mai ascultam şi Programul politic, erau mai mulţi care-l prezentau. Restul nu prea mă interesa. Oricum, faptul că a existat Europa liberă în anii aceia în care îmi formam gîndirea a fost o chestie formidabilă. Faptul că am avut posibilitatea de a-mi apropia urechea de această breşă din blocajul informaţional care ne era impus de regimul comunist, poate să explice de ce Iliescu mi-a provocat o repulsie viscerală din prima cînd l-am văzut, şi deşi m-am lăsat derutat în primele zile la fel ca toată lumea, pe 28 decembrie 1989, adică după depăşirea valului primei euforii şi cînd cadavrele ceauşeştilor abia apucaseră să se răcească, deja eram antifesenist convins. Şi aşa am rămas pînă azi. P.S. "trupul neînsufleţit al lui a fost găsit fără viaţă"... Exprimare incorectă. Corect este "cadavrul mort al trupului neînsufleţit al decedatului răposat"... Of, ce ţi-e şi cu limba asta română...

+8 (12 voturi)
M Costi
10.10.2015, 07:35:36

Adevarul trebuie spus coerent fara infrumusetari si fara ocolisuri , altfel repetam minciunile comunistilor da' pe ...invers : Radio Europa Libera ( si alte posturi , precum Radio Vocea Americii ) au fost un instrument al razboiului psihologic si de propaganda al SUA impotriva tarilor comuniste din Europa de Est ! Tot atat de adevarat este ca si URSS si celelalte tari comuniste au procedat asemanator , posturile de radio de razboi psihologic si de propaganda fiind intens folosite. Privind Europa Libera este evident faptul ca CIA a coordonat activitatea REL iar mijloacele folosite n-au fost totdeauna cinstite , utilizând principiul "Scopul scuza mijloacele...!". Exemplu ? Pai...cei 60000 timisoreni ucisi de Securitate la Revolutie !

-8 (18 voturi)
Robert Alex Balazs
10.10.2015, 08:37:22

Costi de unde ai scos 60000 de timisoreni ucisi la revolutie??? pe ce planeta traiesti?:)

+1 (11 voturi)
M Costi
10.10.2015, 08:50:24

@Robert Alex Balasz - N-ati auzit la REL , in zilele Revolutiei , stirea despre "60000 timisoreni ucisi de Securitatea lui Ceausescu ", in zilele Revolutiei ? Eu DA , e drept erau citate "surse din capitala Iugoslaviei , Belgrad ..." ! Stirea a fost preluata atunci imediat si de Vocea Americii si multe alte posturi de radio occidentale( RFI , BBC etc ) . M-ati facut curios : Erati nascut in 1989 , si daca DA , cati ani aveati atunci ?

+5 (11 voturi)
Constantin Pavelescu
10.10.2015, 09:07:34

@M Costi. Hai mai lăsaţi-o naibii cu manipulările, că nu vă adresaţi unei turme de idioţi. La Europa Liberă se spunea ceea ce media din Romînia n-ar fi spus nici s-o fi picat cu ceară. Aproape tot ceea ce ştiam despre lumea liberă şi nu se spunea la noi, de la Europa Liberă am aflat şi mai apoi s-a confirmat după ce am avut acces liber la informare. Dacă era să mă iau după telejurnal, n-aş fi ştiut decît ce "discursuri magistrale", sau întîlniri "într-o atmosferă caldă, tovărăşească" a mai avut "tovarăşul", sau ce vizite de prietenie au mai făcut tovarăşul împreună cu tovarăşa academician doctor inginer. Aş mai aflat despre producţii-record, despre îndeplinirea planului cincinal înainte de termen şi despre "măreţele victorii pe care Partidului Comunist Român în frunte cu cel mai iubit fiu al poporului, secretarul general al partidului tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-au înfăptuit pe drumul României spre comunism, spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie". Dar despre revolta de la Braşov sau despre răzvrătirea lui Pîrvulescu, despre poeziile Anei Blandiana sau despre scrisoarea lui Brucan n-aş fi aflat nici măcar că au existat dacă n-aş fi aflat despre ele de la Europa Liberă. Ce-i drept, scrisoarea lui Brucan a fost o diversiune, dar una kaghebistă, nu de-a CIA. Iar biografiile nomenklaturiştilor de partid de acolo le-am aflat, iar mai apoi ele au fost confirmate cu acurateţe după liberalizarea informaţiei. Cît despre cei 60 000 de morţi de la Timişoara, ori staţi rău de tot cu memoria, ori vă pretaţi la dezinformări ordinare. Cifra a fost propagată de TVR, nu de Europa Liberă şi a fost invocată inclusiv la mascarada de "proces" al ceauşeştilor. Cît despre morţii de la Timişoara, cît am ascultat eu atunci Europa Liberă, s-au vehiculat tot soiul de cifre, între 400 de morţi şi cifra maximă pe care am auzit-o, care a fost de 4 000 de morţi, cu precizările că informaţia este preluată din surse maghiare şi că nu este o cifră verificată şi din alte surse. Normal să nu poată Europa Liberă să furnizeze date precise, că n-aveau de unde să le aibă. Preluau şi ei ce auzeau, filtrînd şi ei cît puteau ceea ce li se părea prea gogonat. Atunci nu ştiam, dar acum ştim că România era în acel moment împînzită cu mii de zvoneri-diversionişti trimişi de KGB, plus cîteva sute infiltraţi din Ungaria. Cei veniţi din Ungaria aveau misiunea de a provoca balamuc la Timişoara, iar kaghebiştii coordonaţi cu grupul de pucişti conduşi de Iliescu trebuiau să provoace în toată ţara -în special la Bucureşti un haos şi o dezordine suficient de convingătoare pentru a crea imaginea unui război civil care să justifice apelul lui Iliescu de a cere invadarea României de către Armata Roşie pentru a "restabili ordinea". Defapt pentru a ocupa România. De aia a fost nevoie de "terorişti", că fără sînge gîlgîind pe străzi o "intervenţie" sovietică nu s-ar fi justificat. De aceea i-au trebuit lui Iliescu vreo cîteva sute de morţi pe străzile Bucureştiului. Planul n-avea cum să funcţioneze fără ei. Aia a fost treaba "teroriştilor" şi de aia au apărut şi de aia au şi dispărut fără să fi fost prins vreunul. Iar ca "beneficiu colateral", "teroriştii" au mai avut şi rolul de a-i alunga pe oameni de pe stradă începînd din momentul în care "Jos Ceauşescu" s-a transformat în "Jos comunismul", ceea ce putea să conducă la virare a evenimentelor pe un curs nedorit de pucişti, care nu aveau în vedere o renunţare la comunism, ci doar o îndepărtare a celor care i-au "întinat nobilele idealuri"... Povestea a fost extrem de complexă şi nici acum, după un sfert de veac, nu ştim din ea decît fragmente şi nici alea confirmate. Iar dv aveţi pretenţia ca Europa Liberă să fi ştiut totul chiar atunci, în timp real, că dacă nu, gata, a dezinformat cu rea-credinţă. Sînteţi cel puţin absurd, că de rea-credinţă nici nu mai vorbesc...

+8 (16 voturi)

Vezi toate comentariile (39)

Modifică Setările