Cum îi fila Securitatea pe turiştii români şi străini veniţi pe Litoral şi în Bucovina: „Îi serveşte pe străini ca pe nişte conţi, iar noi salivăm uitându-ne la ei”
0Pentru supravegherea turiştilor români şi străini, sistemul de opresiune al Securităţii montase sisteme de ascultare şi de filmare în majoritatea hotelurilor, corespondenţa era interceptată, iar ghizii fuseseră racolaţi ca informatori. Fiecare turist străin care era suspect avea o „umbră“ pe urmele sale. Pentru Securitate, orice străin era un posibil spion sau ziarist sub acoperire, care ar fi făcut public traiul din România necosmetizată.
Litoralul românesc gemea de turişti români şi străini în perioada comunistă. Statul socialist nu reuşea însă să se ridice la nivelul aşteptărilor. Dacă pentru străini se găseau bucate de soi care să se ridice la nivelul aşteptărilor, românii primeau în farfurie tot ciorbe de zarzavat şi mâncare de cartofi, adică meniul de acasă. Era perioada „Epocii de Aur“ în care pâinea şi laptele se dădeau pe cartelă, carnea era un lux, iar rafturile erau pline doar de conserve.
Mulţi români erau nemulţumiţi de faptul că nici măcar în concediu nu primeau mâncare mai bună. Faptul că vedeau ce primesc străinii îi revolta şi mai tare. Deşi mulţi bănuiau că sunt ascultaţi şi că scrisorile sunt citite şi de alţii în afară de destinatari, ei îşi spuneau supărările.
Mai mulţi turişti români care au venit pe litoral în vara anului 1977 s-au plâns de condiţiile de cazare şi de mâncarea primită. Scrisorile lor au fost interceptate de Securitate şi trimise şefului Inspectoratului Judeţean Constanţa, Victor Burlacu, acesta făcând un raport pe care l-a trimis direct la minister. Documentul a fost publicat recent de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în cadrul proiectului „România supravegheată“.
„La români le dă camere fără balcoane“
Singrid Borcea, care a fost cazată la hotelul Rodica din Venus, şi-a spus toate nemulţumirile despre condiiile de aici într-o scrisoare trimisă lui Petre Borcea din Bucureşti: „Am ajuns greu la Venus, iar de la cazare ne-a dat confort 1 B, nicidecum A, cum aveam pe bilet. Se face mare deosebire aici între sindicalişti şi ONT-işti şi la mâncare şi la cazare. E bătaie de joc, parcă sindicatul îţi dă biletele de pomană. Hotelul este plin de igrasie, la români le dă camere fără balcoane, mâncarea este infectă“.
Străinii, „serviţi ca nişte conţi“
O altă turistă, Gola L. cazată la hotelul Cocorul din Venus, se plângea de faptul că, în afară de pâine, care era pentru toată lumea la discreţie, mâncarea era foarte puţină, rece şi prost gătită. „Alături serveşte străinii ca pe nişte conţi, iar noi salivăm uitându-ne la ei“, reclama turista nemulţumită.
Despre confortul din camera de cazare se plângea şi M. Mălai, care era cazată la Hotelul Prahova din Neptun. „Lucrurile m-au dezamăgit de tot. Aşa o mai proastă organizare, din toate punctele de vedere, n-am mai văzut. Nu mi-am închipuit că aşa poate arăta confortul A la UGSR. Camerele sunt foarte mizerabile, cu mozaic pe jos şi cu două zdrenţe de preşuri lângă pat“, scria ea într-o scrisoare. Nemulţumirile ei atingeau punctul culminant atunci când venea vorba despre mâncare. Aşa aflăm că meniul de prânz se compunea la vestitul hotel din ciorbă şi mâncare de cartofi. „Îţi spun sincer că îmi pare foarte rău că am plecat de casă. În afară de tratament, care se pare că ar fi ceva mai serios, restul este o mizerie“.
„Te simţi sărăntoc în ţara ta“
Shop-urile din perioada comunistă, la care aveau acces doar străinii, întrucât produsele se vindeau doar în dolari, erau interzise românilor.
D. Elis, care alesese să-şi petreacă vacanţa pe litoralul românesc, rămăsese cu un gust amar: „La Neptun totul a fost super, cu excepţia faptului că privind frumoasele articole cosmetice, vestimenare, la shopuri, te simţi sărăntoc în ţara ta, fiindcă nu ai 35 de cenţi să-ţi cumperi săpun Roxana sau 85 de cenţi pentru un şprai Gazel. Îţi vine să te aşezi la margine de drum, să întinzi mâna, să te miluiască străinii cu câte un cent“.
„Un angajat ONT s-a spânzurat pentru că nu şi-a primit salariul două luni“
Evident, reclama proastă făcută de turiştii care fuseseră pe litoralul românesc a dus la scăderea numărului de români care îşi cumpărau bilete pentru un concediu în una din staţiunile de la Marea Neagră. Era o perioadă în care scăzese şi numărul turiştilor străini, iar angajaţilor ONT li se scădea salariul. Cum şi corespondenţa acestora era interceptată, aflăm care era starea de spirit. Dragos Sesan, un angajat ONT la Hotelul Balada din Saturn, îi povestea Tatianei din Bucureşti că, după ce s-a redus numărul de turişti au plecat şi ghizii.
„Începe marea cârpeală a grupelor. De la Bucureşti am primit o veste încurajatoare, spunea el ironic, cum planul financiar pe lunile de vară nu a fost realizat, urmează să suportăm noi consecinţele. Spre exemplu, şefului filialei i s-a reţinut din salariu nici mai mult nici mai puţin decât 1.500 lei. Suntem curioşi cât ne reţine nouă. Bunăoară, şeful filialei propune să nu ne mai prezentăm la lucru! Curată răzmeliţă! În sensul celor spuse de noi, un alt telefon din Bucureşti ne anunţă că un coleg de serviciu, de disperare că nu a primit salariul de două luni, s-a spânzurat! Se clatină «mafia» turismului şi fiecare încearcă să scape cum poate“.
Salamul de Sibiu şi apa minerală, doar pe masa străinilor
Linica Stan, fostul director al societăţii Turism, Hoteluri, Restaurante (THR) „Marea Neagră“, făcea practică, în anul 1978, la Hotelul „Raluca“ din Venus. Ea a povestit pentru Adevărul că turiştii români primeau în farfurii ce era mai ieftin, iar produsele considerate atunci ca fiind de lux - salamul de Sibiu, caşcavalul şi apa minerală - erau destinate doar străinilor. „Existau baremuri la masă: cei care veneau prin sindicate aveau o cotă de 34 de lei, iar restul turiştilor români de 45 de lei. Străinii aveau o cotă de 110 lei, iar cei care veneau prin Automobil Clubul Român şi mai mare, de 160 de le lei. „Ce puteai să le oferi de 34 de lei turiştilor români? Evident că erau nemulţumiţi de faptul că ei mănâncă crenvurşti, iar străinii salam de Sibiu“, spune Linica Stan.
La acea vreme, repartiţiile turiştilor la hoteluri se făceau de către Ministerul Turismului. Astfel, erau hoteluri în care erau cazaţi doar turişti străini şi hoteluri unde ajungeau numai românii. Mai mult, în unele unităţi de cazare, românii erau primiţi în două serii, doar la începutul şi la sfârşitul sezonului estival, iar în restul timpului camerele erau rezervate doar străinilor. Spre exemplu, camerele hotelului Opal din Cap Aurora erau rezervate doar străinilor. Evident, mai multă atenţie li se dădeau străinilor din partea personalului hotelier. „Dacă vreun turist străin făcea vreo reclamaţie, se ştia până la primul secretar“, spune ea.
În perioada anilor ‘70 -’80, litoralul găzduia 150.000 de turişti pe serie. În medie, fiecare serie era programată pentru zece zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau şi câte 20.000 de turişti pe serie. Mangalia avea chiar şi un avantaj, întrucât aici nu intrau şi turiştii din Neptun. Staţiunea avea, la rândul ei, 9.500 de spaţii de cazare, întotdeauna ocupate. Urmau Eforie Nord şi Eforie Sud, care primeau pe serie 15.000 de turişti. În taberele şcolare veneau peste 2.000 de copii. Peste 5.000 de turişti ajungeau la Năvodari. Restul turiştilor se cazau în campinguri sau în alte moduri de turism neorganizat.
Bucovina, plai cu securişti
În perioada comunistă, orice turist străin care mergea în frumoasa Bucovină era urmărit pas cu pas de ofiţerii de Securitate. Era fotografiat în recepţiile de hotel, pe stradă, când urca şi cobora din maşină, dar şi la mănăstiri. Apoi, se întocmea un raport care era înaintat superiorior în care se spunea dacă respectivul avea şi alte preocupări în România în afară de cele turistice. Pentru Securitate, orice turist străin venea în România pentru a fura secrete economice sau pentru a răscula populaţia, nemulţumită de condiţiile de trai.
Dintr-o notă întocmită de Serviciul Special „F“ (Filaj) aflăm pas cu pas cum a decurs sejurul în Bucovina în vara anului 1988 al unui turist străin ce primise numele de cod „Wolf“. „La ora 8.15, Wolf a ieşit din hotel, având asupra sa două geamantane mari şi un sac pe umăr, pe care le-a pus în portbagajul autoturismului 14 – B - 1281, care-l aştepta în faţă, pregătit de drum“.
Pe drum, se arată mai departe în raport, au oprit la un PECO, apoi s-au îndreptat spre Fălticeni. „Filajul s-a terminat“, concluziona securistul, dar tot el a tras şi concluziile: „Obiectivul a avut o activitate redusă în municipiul Suceava, limitată la cazare şi servirea cinei la restaurant. Nu a acordat interes obiectivelor economice, nu a contactat legături şi nu a contactat adrese. Este posibil ca notările făcute în carneţel în timpul cinei la Restaurantul Bucovina să fie legate de preocuparea sa de a stabili modul în care se face servirea, calitatea mâncărurilor servite, corelarea acestora cu preţurile percepute şi starea de spirit a consumatorilor“. Raportul despre Wolf este semnat de mr. Ştefăniţă M., şeful Serviciului F Suceava.
Maura, turista japoneză, şi „umbra“ sa
Turistă filată Arhivă CNSAS
O altă victimă a sistemul de opresiune comunist a fost turista japoneză Miki Morikawa, ce a primit numele de cod „Maura“. Ea a ajuns în România în aprilie 1989, cazându-se la Hotelul Bucovina din Suceava. Filajul a început la ora 9.00 la parterul hotelului. În raport sunt enumerate pas cu pas toate discuţile turistei cu diferiţi angajaţi ai hotelului care o ajutau să se descurce în ţara a cărei limbă nu o cunoştea. Femeia a fost urmărită inclusiv în magazinul alimentar unde a intrat să şi cumpere de mâncare. Cu lux de amănunte, „umbra“ sa scria: „La ora 15.55 obiectivul a ieşit în hol având o umbrelă roşie, fără sacul d eumăr. (…) A intrat în magazin şi a mers la hala cu produse lactate. A privit la produsele expuse apoi a mers în hala pieţii agroalimentare, a privit în teacăt la produsele de pe tarabe, a ieşit în stradă, a înconjurat hala de carne şi a intrat la magazinul alimentar-hală“. Şi raportul continuă în aceeaşi notă. În concluzie, scria ofiţerul, „are un comportament tipic de turist cu posibilităţi materiale modeste. Activitatea şi comportarea sa nu au furnizat elemente care să justifice aprecierea că ar fi ziarist“, scrie cpt. T. Marinescu. La dosarul de filaj apar şi mai multe fotografii ale turistei japoneze în timp ce se îndrepta spre hotel, la ieşirea dintr-un magazin din Gura Humorului sau la Mănăstirea Humor.
Cum intrau oamenii simpli în atenţia Securităţii
În documentele publicate de CNSAS în cadrul proiectului „România supravegheată“ regăsim şi fotografii făcute în timpul urmăririi a două turiste engleze, are au purtat nume de cod „Tora“ şi „Elena“, în anul 1983 .
„La ora 19.17, obiectivele Tora şi Elena au fost recunoscute şi luate în filaj, fiind predate ofiţerului operativ. La ora 19.23, cele două obiective au ieşit din hotel, ambele având asupra lor câte o poşetă de culoare neagră, cu baretă. Tora mai avea în mână un bloc-notes, în interiorul căruia privea repetat. S-au deplasat prin parcul C. Porumbescu, apoi în zona centrului oraşului, au întrebat pe mai mulţi trecători unde se află sinagoga.
Cu toate că au primit explicaţii, direcţionându-le spre lăcaşul căutat, nu au reuşit să-l găsească singure“, se scrie în raportul de o urmărire. Apoi, ele au intrat în clădirea PTTR Telefoane, unde Tora a frunzărit cartea de telefoane a Bucureştiului, fără să-şi noteze ceva. La plecare, au acostat pe drum o femeie care a fost luată, la rândul ei, în filaj, cu numele conspirativ „Natalia“, deşi au discutat doar câteva minute. Localnica, se arată în raport, s-a îndreptat apoi într-un atelier de croitorie, însă, surprinzător, a doua zi a fost văzută în faţa hotelului Suceava unde s-a întâlnit cu cele două turiste străine.
Ofiţerul care le urmărea a notat faptul că turistele „au avut în preocupare de a se autoverifica, privind uneori în direcţia din care se delasau, deasemenea şi la traversările străzilor, făcute destul de des. Filajul continuă“, a scris şeful serviciului de filaj.
Cum au sfidat turiştii străini
Cu puţin timp înainte de izbucnirea Revoluţiei, măsurile de securitate erau draconice şi teama că nemulţumirea populaţiei ar putea creşte după contactul acesteia cu străinii a făcut ca situaţia să degenereze.
Şeful Securităţii judeţului, col. Paraschiv Hotnog trimitea regulat informări strict secrete la Bucureşti. El îşi informa superiorii că în iarna lui 1989, în perioada 1-8 februarie, se scrie în alt raport, pe raza judeţului Suceava s-a aflat un singur grup organizat, compus din 5 turişti francezi.
În zilele de 3 şi 4 februarie, în Vatra Dornei s-au aflat 20 de turişti austrieci, călătorind cu 6 autoturisme de teren. „Din măsurile întreprinse asupra lor a rezultat că aceştia au avut preocupări care au depăşit statutul de turişti, scopul vizitei fiind acela de a contacta persoane de origine germană sau de religie catolică, care le aveau nominalizate pe o listă, acordându-le ajutoare şi altor persoane pe care nu le cunoşteau“, relatează Paraschiv Hotnoh. Apoi, scria că turiştii au făcut mai multe fotografii ale unor imobile mai vechi, studiind modul cum este aprovizionată populaţia cu diferite produse alimentare şi de larg consum, îndeosebi în zonele turistice şi mai greu accesibile. „Au avut un comportament sfidător, încercând să atragă atenţia populaţiei locale asupra mijloacelor auto cu care circulau cât şi a abundenţei de produse alimentare expuse vizibil în autoturisme“, a tras el concluzia.
Turist filat Arhivă CNSAS
Spioni englezi camuflaţi în profesori
De altfel, înainte de sosirea străinilor în Bucovina, Securitatea primea adrese care cuprindeau numele celor care urmau să vină, programul, dar şi referiri acolo unde se bănuia că sunt spioni. O astfel de radiogramă „urgentă“ a fost trimisă în 7 mai 1989 la inspectoratele judeţene Suceava şi Neamţ. Prin firma Swan Hellenic urmau să vină în zonă 23 de turisţi englezi, iar programul era detaliat pe zile: unde vor mânca, ce vor vizita, şi unde se vor caza. „S-a stabilit că din grup fac parte profesori psihologi, istorici, publicişti din cadrul Institutului de Studii Balcanice cunoscut ca acoperire a serviciului de spionaj englez“, informa gen. mr. Aurealian Mortoiu.
Doi dintre membrii grupului trebuia să fie urmăriţi în mod special. Hutchinss Raymond Fracisc şi Maraniello Raphael erau cunoscuţi ca fiind cadre ale seviciului de spionaj englez.
În radiogramă se cerea să se întreprindă măsuri de „influenţare pozitivă conform programului de măsuri“, iar rezultatul să fie comunicat de urgenţă.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
