Cum a fost clădit pe mormanele de cadavre ale deţinuţilor politici cel mai măreţ obiectiv al României comuniste

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 26 mai 1984, o măreaţă realizare a epocii comuniste era inaugurată în aplauzele ritmice ale unei naţiuni. Spectacolul comunist, grandios şi propagandistic, se desfăşura, însă, pe o scenă ridicată pe cadavre.

Era data de 26 mai 1984, când dictatorul Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu şi toată suita conducerii CC a PCR, îmbarcată pe un vas fluvial, parcurg cu viteză croazieră şenalul navigabil al Canalului Dunăre-Marea Neagră, de la Cernavodă la Constanţa. Pe maluri, oameni ai muncii, utecişti, pionieri, şoimi ai patriei agitau pancarte, lozinci şi fluturau tricolorul, înşiraţi de-a lungul celor 60 kilometri.

Spectacolul comunist, grandios şi propagandistic, se desfăşura, însă, pe o scenă ridicată pe cadavre. Cadavrele aparţinând deţinuţilor politici omorâţi şi îngropaţi în anii `50, în malurile şantierului de la canal. Numărul lor va rămâne pentru totdeauna necunoscut.

Construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră în anii `80 a dat noi valenţe traficului pe Dunăre, dar şi traficului de mărfuri prin portul Constanţa. Este veriga unei rute de transport cu costuri reduse pentru o gamă largă de mărfuri şi servicii. Marile porturi europene şi din întreaga lume înregistrează volume mari de trafic în condiţiile în care sunt conectate la marile platforme industriale prin reţelele de drumuri, căi ferate, dar mai ales canale interioare, rol jucat în prezent de Canalului Dunăre-Marea Neagră pentru portul Constanţa şi de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari pentru Portul Midia“, comunică Administraţia Canalelor Navigabile Constanţa, la ceas aniversar.

Ideea veche din 1800

Ideea unui canal navigabil care să taie Dobrogea unind Dunărea cu Marea Neagră înainte de vărsarea prin braţele deltaice a apărut în anii 1800, când Imperiul Otoman, stăpânul Dobrogei, dorea să aibă acces mai rapid pe apă. Pentru a evita ameninţarea Imperiului Rus care pusese stăpânire pe Delta Dunării, turcii au comandat englezilor o cale ferată care a fost realizată la mijlocul secolului al 19-lea. La 1878, Dobrogea a revenit la patria-mamă, iar planul de a croi o scurtătură de la Cernavodă la Constanţa a devenit unul dintre visurile statului român condus de Carol I.

Războaiele Mondiale au împiedicat, însă, de fiecare dată, înfăptuirea canalului, deşi primii paşi, prin construirea Portului Constanţa, fuseseră făcuţi la începutul anilor 1900. După cel de-Al Doilea Război Mondial şi instaurarea regimului comunist, liderii români au decis să asculte sfatul-ordin al lui Stalin şi să astupe pentru totdeauna gura rezistenţei, trimiţând oponenţii la muncă forţată. Unde? La viitorul Canal Dunăre-Marea Neagră. Acesta urma să traverseze Valea Carasu până la Poarta Albă, apoi să treacă prin Valea Nazarcea. De aici traversa podişul dobrogean până la Ovidiu şi urma să aibă debuşeu la Capul Midia.

Până în anul 1953, Canalul a devenit cel mai sângeros loc din România, lagărul de exterminare a intelectualităţii interbelice. Lucrările au fost sistate de teama reacţiei internaţionale. Cum se întâmplă întotdeauna, torţionarii care se afirmaseră executând cu râvnă ordinele venite de sus, privind anihilarea deţinuţilor politici, au fost apoi primii traşi la răspundere pentru faptele lor, aşa cum păţiseră „sabotorii“ canalului. Superiorii lor au fost protejaţi, însă, de sistem, până-n zilele noastre.

6 august 1979 - vizita pe şantier Fototeca online a comunismului românesc Cota 116-1979

image

În iunie 1973, Nicolae Ceauşescu decide să reia lucrul la şantierul canalului, de data asta pentru a da un nou imbold construirii socialismului. La Institutul de Proiectări Transporturi Auto, Navale şi Aeriene IPTANA se crează un colectiv de specialişti care să realizeze cel mai important obiectiv de investiţii al României. Şeful de proiect a fost desemnat inginerul Chiriac Avădanei.

În noiembrie 1982, când şantierul era în faza avansată, de la Partid a venit ordinul ca acelaşi colectiv de experţi să mai realizeze o documentaţie tehnică pentru o ramură nordică a canalului care se termina la Agigea, denumită Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari. Ramificaţia se desprinde de la kilometrul 36. Calea navigabilă a Canalului Dunăre-Marea Neagră (cu o lungime de 64,4 kilometri) a fost realizată între anii 1976-1984, iar Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari (cu o lungime de 31,2 kilometri) a fost finalizată în octombrie 1987. Şi acesta are o ramură care pătrunde în Lacul Taşaul şi merge până în Portul Luminiţa de lângă Ovidiu.

Recordurile Canalului Dunăre-Marea Neagră

Canalul Dunăre-Marea Neagră rămâne cea mai impresionantă construcţie realizată până acum în România. Este al treilea canal navigabil din lume, după Suez (184 km) şi Panama (81 km). Este compus din ruta principală Cernavodă-Agigea (64 kilometri), având o ramificaţie nordică Poarta Albă-Midia Năvodari (32 kilometri). La construirea sa au fost înregistrate următoarele statistici-record: 400 de milioane de metri cubi de sol şi rocă excavaţi; 4 milioane de metri cubi de beton şi beton armat folosiţi; 24.345 tone de echipament şi lucrări metalice; 33.500 de proiecte; 30 de institute de cercetare şi proiectare; peste 32.000 de specialişti; 24 miliarde lei vechi - cost total; 768 de excavatoare, 5.170 autobasculante, 645 buldozere, 316 autoîncărcătoare etc.

Canalul Dunăre-Marea Neagră, în zilele noastre Sursa foto ACN

image

Memoria victimelor

În continuare, numărul real al victimelor canalului este necunoscut. Nu există un cimitir care să le fie dedicat. Statistic, la şantierul la care s-a lucrat din 1949 până în 1953 au murit doar 656 persoane, ale căror decese au fost înregistrate oficial. Ca să le dispară urma pe vecie, morţii au fost îngropaţi în malurile canalului, peste care s-au revărsat milioane de metri cubi de pământ, rocă şi apă. Pe locul fostei colonii de la Galeşu, Asociaţia Deţinuţilor Politici din România - filiala Constanţa a înălţat un monument care să le cinstească memoria victimelor canalului, iar Arhiepiscopia Tomisului a pus piatra de temelie a unei mănăstiri închinate martirilor neamului. Pentru România, Canalul Dunăre-Marea Neagră a însemnat cel mai sângeros vis al regimului comunist.

Pe aceeaşi temă:

Cel mai odios dosar al Securităţii, şters cu un proces regizat de comunişti: crime pe şantierul de la Canal - 67 de morţi, sute de oameni nenorociţi, niciun vinovat

Gena de asasin. Fiul - ucigaşul sadic supranumit „al doilea Râmaru“, tatăl - torţionarul groazei de la Canal: „Dulce ca mierea este glonţul“

Cum s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, cel mai sângeros şantier. Morţii n-au fost număraţi în proiectul comandat de Stalin, terminat de Ceauşescu

Cum au executat comuniştii muncitori la Canal pentru a-şi ascunde incompetenţa. „După ce au împuşcat oameni că sabotează canalul, l-au închis ei apoi“

Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră

Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului

„Statuia Libertăţii“ a românilor, lăsată pradă hoţilor. Monumentul Tineretului de la Straja este demontat bucată cu bucată

POMENIRE Mănăstirea martirilor de la Canal şi-a serbat hramul: Duminica Sfinţilor Români

FOTO Femeile, victime şi călăi în lagărul de muncă forţată de la Canal

FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei

FOTO Canalul care leagă Dunărea de Marea Neagră a fost populat cu sirene

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite