Cum se pune diagnosticul de lupus. Interviu cu Ramona-Elena David, medic specialist dermato-venerolog, despre boala care afectează 500.000 de europeni

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pacienţii trec prin schimbări fizice şi psihice care, netratate la timp, pot duce la depresii şi leziunea gravă a altor organe.

Majoritatea persoanelor afectate de boala autoimună numită lupus eritematos sunt femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani. Fluturele a fost ales ca simbol al acestei afecţiuni deoarece ilustrează efectul bolii, dar şi al speranţei pacienţilor. Unul dintre cele mai frecvente simptome ale lui este erupţia „în fluture“, la nivelul obrajilor şi al nasului, potrivit medicului specialist dermato-venerolog Ramona-Elena David, de la HEKA Hospital Constanţa. Specialiştii numesc această boală „marele imitator“ deoarece are simptome uşor de confundat cu ale altor afecţiuni, de aceea este şi foarte greu de diagnosticat.

Peste 500.000 de persoane din Europa suferă de lupus eritematos, conform Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA).

„Weekend Adevărul“: Ce este lupusul eritematos şi care sunt persoanele cele mai afectate de această boală?

Dr. Ramona-Elena David: Lupusul eritematos reprezintă o afecţiune produsă de sistemul imunitar, ce afectează atât pielea, cât şi organele interne. Există trei forme ale afecţiunii: lupusul eritematos cronic-localizat, lupusul eritematos subacut şi lupusul eritematos sistemic. Afecţiunea este mai frecvent întâlnită la sexul feminin, într-o proporţie de 6 la 1, şi apare mai des la persoanele cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani. Forma neonatală de lupus se întâlneşte la nou-născuţii care prezintă anticorpi specifici, din mame cu anticorpi pozitivi, şi, pe lângă manifestările cutanate, pot prezenta şi afectare cardiacă, afectare hepatică şi o scădere anormală a numărului de trombocite din sânge. Dacă ar fi să definim într-o singură frază această afecţiune, am putea spune că lupusul eritematos este boala autoimună cu afectare sistemică accentuată pe fond de risc genetic, factori de mediu, stres, oboseală, alimentaţie.

Care sunt factorii care determină apariţia acestei afecţiuni, ştiut fiind faptul că în cazul bolilor autoimune sistemul imunitar atacă şi distruge în mod eronat ţesuturile şi organele umane?

Factorii cauzali principali ai afecţiunii sunt reprezentaţi de: factori genetici – studiile arată că lupusul eritematos se poate transmite pe cale genetică în 5%-10% din cazuri; hormonali – lupusul este mai frecvent întâlnit la sexul feminin, iar cercetătorii au ajuns la concluzia că estrogenul reprezintă un factor important în declanşarea bolii; infecţioşi – anumite virusuri, cum este Epstein-Barr; anumite clase de medicamente; imunitatea scăzută; factori de mediu, precum expunerea la soare.

SOARELE AGRAVEAZĂ LEZIUNILE

Ne-aţi spus că există trei forme de lupus eritematos. Cum se manifestă acestea şi ce zone ale corpului sunt cele mai afectate?

Manifestările cutanate principale includ: eritemul, adică roşeaţa, scuame fine, aderenţe şi atrofia cutanată, adică subţierea pielii, cu localizare mai ales pe faţă, la nivelul obrajilor sau al nasului, sau pe zonele fotoexpuse – gât, decolteu, faţă dorsală a mâinii –, simetric sau unilateral. Forma cronică discoidă apare tipic cu leziuni eritematoase bine delimitate, în care predomină scuamele şi cicatricele atrofice, localizate mai ales pe obraji şi pe nas, simetric, în formă de „aripi de fluture“. Evoluţia  leziunilor  este  lentă,  cu  tendinţa de vindecare centrală unde se observă atrofie, scuame, precum şi modificări de pigment.

Este afectată doar faţa?

Nu, pot apărea şi la nivelul scalpului zone în care părul nu mai creşte. Unghiile pot prezenta modificări atipice, de exemplu se îngroaşă, iar la nivelul pleoapei inferioare se pot observa eritem şi scuame. Forma de lupus eritematos profund, cu localizare în special pe obraji, dar şi la nivelul braţelor, antebraţelor şi mâinilor, picioarelor, feselor, trunchiului, este caracterizată de noduli profunzi, cu diametrul de la câţiva milimetri la câţiva centimetri, de consistenţă fermă sau elastică, acoperiţi iniţial de piele clinic normală, apoi de leziuni discoide cu eritem, scuame şi atrofie. Lupusul subacut apare cu leziuni eritemato-scuamoase policiclice sau papuloase diseminate pe zonele fotoexpuse – gât, decolteu, frecvent fără scuame abundente şi cicatrice atrofice. Leziunile se atenuează lent, lăsând zone depigmentate şi vase de sânge mici, dilatate. Lupusul eritematos acut prezintă ca manifestări cutanate: erupţie eritematoasă, infiltrată, difuză, pe zonele tegumentare fotoexpuse, iniţial la nivelul feţei. Se pot extinde la frunte, bărbie, urechi, zona decolteului, dosul mâinilor, antebraţe. De asemenea, mai pot apărea erupţii de culoare roşie, proeminente sau nodulare, scuamoase, pruriginoase, mai ales după expunerea la soare şi pot mima o erupţie post-medicamentoasă. Se pot localiza în orice regiune cutanată. Rareori, pacienţii prezintă leziuni purpurice, leziuni de tip urticarian, leziuni veziculo-buloase, alopecia difuză, leziuni ale mucoaselor, cu pete de culoare roşie-vişinie, eroziuni şi ulceraţii ale palatului dur  din cerul gurii, vase de sânge mici dilatate sub piele, sindrom Raynaud, adică o tulburare a circulaţiei sanguine la nivelul degetelor de la picioare şi de la mâini. Expunerea cronică la soare poate duce la leziuni severe numite medical bule hemoragice.

Spuneaţi că nu se manifestă doar la nivelul pielii. Ce organe mai pot fi afectate?

Manifestările viscerale din lupusul eritematos sistemic constau în afectare renală – glomerulonefrită, cardiovasculară – endocardită, miocardită, pericardită sau chiar infarct miocardic, pleuro-pulmonare – infiltrate difuze, digestivă – dureri abdominale, infarct intestinal, creşterea în dimensiuni a ficatului, neuro-psihice – paralizii de nervi cranieni, accidente vasculare cerebrale, psihoze diverse, oculară – conjunctivită, episclerită, orbire, keratoconjunctivită sicca şi osteoarticulare – artrită, hidrartroză, necroză de cap femural.

DIAGNOSTIC DIFICIL

Cum se diagnostichează lupusul eritematos? Cât de greu este de depistat această boală?


Diagnosticul este pus prin examen histopatologic la pacienţii cu manifestări cutanate, examen ce se realizează prin intermediul biopsiei. De asemenea, diagnosticul este pus şi în urma unor analize specifice, precum dozarea anticorpilor.

În ce constă biopsia pentru confirmarea diagnosticului de lupus?

Biopsia reprezintă o testare medicală ce constă în prelevarea unui fragment de ţesut cutanat pentru examenul histopatologic şi/sau pentru investigaţii suplimentare. În urma biopsiei se stabileşte diagnosticul de certitudine şi evaluarea extensiei bolii. Examenul fragmentului de ţesut se face cu ajutorul microscopului de către medicul anatomo-patolog şi, la nevoie, se poate face şi imunohistochimia, adică procesul de detectare a antigenilor. Anticorpii se dozează din sânge, dar de multe ori nu au specificitate, pot ieşi fals negativi sau fals pozitivi. În cazul în care ies negativi, nu exclud boala, pentru că au o specificitate de 30%-70%.

Ne-aţi explicat că lupusul este o boală cu multe forme de manifestare. Care este tratamentul în cazul diagnosticului de lupus eritematos?

Pacienţii diagnosticaţi cu lupus trebuie monitorizaţi de o echipă medicală multidisciplinară, formată din medic dermatolog, reumatolog, şi/sau alte specialităţi, în funcţie de afectarea organelor interne.  Scopul terapiei este de a controla stadiile acute ale afecţiunii, apoi de a găsi un tratament optim de întreţinere, prin care simptomele să fie ţinute sub control. Tratamentul constă în hidroxiclorochină – medicament cu acţiune antireumatică, antiinflamatoare şi antiparazitară, corticoterapie locală şi/sau sistemică şi, la nevoie, tratarea în paralel a manifestărilor sistemice. De asemenea, în afară de tratamentul medicamentos, este important aspectul psiho-emoţional. Pacienţii cu lupus pot avea nevoie de ajutorul psihologului, fiindcă afecţiunea are manifestări multiple dificil de gestionat.

Ce efecte poate avea netratarea sau tratarea târzie a bolii? Este o boală contagioasă? Se poate transmite de la bolnav la omul sănătos?

În lipsa tratamentului, lupusul eritematos se poate acutiza, manifestările cutanate sau sistemice se pot accentua, leziunile pot duce la afectarea mai multor organe, iar aceste complicaţii devin ulterior mai dificil de tratat sau se transformă chiar în leziuni ireversibile. Simptomatologia accentuată şi complicaţiile sistemice pot duce la traume psihologice – depresii, stări de anxietate, cu ieşirea pacientului din mediul său de muncă. Acest lucru îl poate afecta atât pe cel bolnav, cât şi familia acestuia. Afectarea mai multor organe sau aspectul clinic al leziunilor, faptul că mulţi pacienţi se lovesc de reticenţa celor din jur sunt factori care pot duce la concedii medicale prelungite, şedinţe de psihoterapie, pensionare pe caz de boală. Lupusul nu este transmisibil de la un pacient la o persoană sănătoasă, singura modalitate de transmitere este cea genetică, în familie, dar şi aceea în procente scăzute.

Fiind o boală care afectează atât pielea, cât şi alte organe interne, ce simte o persoană care suferă de această afecţiune?

În funcţie de forma de lupus, pacientul poate prezenta: reacţii de fotosensibilitate, adică înroşirea rapidă a pielii în contact cu soarele, asociată cu mâncărimi, sensibilitate oculară la expunerea la soare, dureri articulare, imunitate scăzută asociată cu episoade recidivante de infecţii urinare, infecţii în sfera ORL, probleme cardiace, pulmonare sau neurologice.

O persoană bolnavă se poate vindeca în proporţie de 100% de această boală sau trebuie să urmeze un tratament pe termen lung ori chiar toată viaţa?

Lupusul este o afecţiune autoimună, cronică şi recidivantă, care poate fi menţinută sub control cu tratament corespunzător şi pluridisciplinar, în funcţie de forma pe care o prezintă pacientul. Tratamentul este pe termen lung, sub supravegherea medicilor dermatolog, reumatolog şi/sau medicilor specialişti nefrologi, cardiologi, pneumologi, neurologi, pentru tratarea complicaţiilor ce pot apărea în paralel cu manifestările cutanate.

CV

Cursuri de terapie cu laser

Numele: Ramona-Elena David

Data şi locul naşterii: 13 ianuarie 1985, Constanţa

Starea civilă: are un copil

Studiile şi cariera: Este medic specialist dermato-venerolog la HEKA Hospital Constanţa, la Spitalul „Regina Maria“ din Constanţa, la Policlinica cu Plată Constanţa, la Provita 2000 şi la Clinica Activdent.

Între 2004 şi 2010 a studiat la Facultatea de Medicină, specialitatea Medicină Generală, din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa.

A participat la numeroase cursuri, simpozioane şi congrese de formare profesională, pe partea de terapie cu laser (ablativ şi vascular), tehnici de injectări (acid hialuronic, toxină botulinică), patologie tumorală, dermatoscopie şi dermatologie pediatrică.

Locuieşte în: Constanţa
 

Pe aceeaşi temă:

Florian Stoian, medic cardiolog: „Nimeni nu mai este dispus acum să lase maşina pentru mersul pe jos, să joace fotbal sau să alerge“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite