Cum a scăpat un evreu şi părinţii săi ca printr-o minune de lagărul de exterminare. Viaţa lui Dan Bacalu, trăită între teroare şi lipsuri

Publicat: 03.01.2015 13:54

Ultima actualizare: 07.08.2022 07:59

Dan Bacalu, la Comunitatea Evreilor din Constanţa FOTO M.I.

La cei 78 de ani ai săi, Dan Bacalu a strâns poveşti cât pentru două vieţi. Provenit dintr-o familie de evrei a avut de îndurat fometea, marginalizarea şi frica. A fost norocos însă: a scăpat ca prin minune de lagărul de exterminare.

Despre perioada copilăriei, bătrânul evreu îşi aminteşte doar că se mutau dintr-un oraş în altul. Părinţii săi, Mania şi Nataniel, au făcut facultatea în Belgia, întrucât copiii evreilor nu aveau voie să urmeze şcoli înalte în România.

În perioada studiilor, mama şi-a vândut pianul pentru a avea din ce trăi, iar tatăl său a muncit în timpul facultăţii. Venise criza din 1939, iar guvernul belgian le găsise un loc de muncă în Canada, însă ei eu refuzat.

Deşi puteau avea o viaţă frumoasă în străinătate, s-au întors în ţară, întrucât le era dor de meleagurile natale. Aici s-a născut şi Dan Bacalu, în casa preotului Nataniel, în Gura Ocniţei, din judeţul Prahova, aşa cum scrie în certificatul său de naştere.

Drumul lagărului la cinci ani

Când el avea vreo cinci ani, împreună cu familia a fost dus într-un loc de triere a celor ce urmau să fie duşi în lagăr, pe un drum fără întoarcere.
„Pregătiţi nişte bocceluţe“ li s-a spus. Aşa au ajuns în locul de treiere. Acolo, şeful lagărului era un sergent reangajat. „Tata vorbea cu un medic, care nu-şi dăduse seama că era evreu, însă şeful lagărului a ţinut să-i spună cine este şi l-a scuipat pe tata. «Mă, poate mor în lagăr, dar poate scap», i-a spus atunci tata. Nu a uitat şi după câţiva ani, pe 23 august, când s-au întors armele, a plecat să-l caute pe cel care îl scuipase şi după ce i-a rupt falca a venit la noi, după două zile, timp în care nu am ştiut nimic de el“, spune bătrânul evreu.

Au avut noroc şi nu au ajuns în lagăr. Patronii firmei Aragazul, unde lucra tatăl său, au intervenit, crede el, pentru ca ei să fie lăsaţi în ţară. Aşa au scăpat cu toţii.

Angajat la calea ferată

Tatăl său, deşi era intelectual, cu greu reuşea să se angajeze. O perioadă a lucrat la firma româno – americană -Aragazul. Nici aici nu avea să stea mult, fiind dat afară după ce a fost dată Legea de românizare a întreprinderilor, prin care toţi evreii erau daţi afară. „Nu aveam ce mânca, povesteşte Dan Bacalu.

Într-un final, bărbatul a reuşit să se angajeze la calea ferată, fiind plătit cu un sfert din salariu. „Tatăl meu era un munte de om, avea 1,86 metri înălţime şi 96 de kilograme, fără burtă. Aşa a reuşit să câştige bani pentru a avea cu ce ne întreţine pe mine şi pe mama“.

Ulterior, tatăl său a fost trimis la muncă silnică la Canalul Dunăre –Marea Neagră, ale cărui lucrări au început în anul 1949 şi a fost folosit de Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului.
Aşa a ajuns Dan Bacalu la Constanţa. A urmat cursurile Liceului Mircea cel Bătrân în perioada 1948 – 1953, apoi Metalurgia la Facultatea din Bucureşti. Din 1958 a lucrat ca inginer la IMUM Medgidia, până în 1964, apoi s-a angajat la Energia, unde a lucrat până în 1997. Trei zile a stat la pensie şi apoi s-a angajat la firma Almet din Năvodari.

Curtat de Securitate

În 1958, pe când era inginer la IMUM Medgidia, a fost curtat de Securitate, însă a refuzat să-şi vândă colegii şi prietenii. „Le-am spus că sunt dezordonat şi până nu mă conving singur că trebuie să fac ceva nu fac şi mai sunt şi dezordonat. De abia atunci am scăpat de ei“, ne povesteşte Dan Bacalu.

Bătrânul ne povesteşte că, deşi a avut buni prieteni nemţi, cu toate acestea, el spune că nemţii sunt un popor agresiv, genetic. „Nu sunt pasionaţi, sunt metalici. Ei nu au omorât cu pasiune, ci calculat. Au calculat care este consumul de gaz pentru fiecare evreu, ce se poate recupera din trupurile lor arse“, spune el.