Curajul nebunesc al căpitanilor navelor româneşti care au atacat flota austro-ungară în Primul Război Mondial
0Printre cele mai importante misiuni ale Marinei Militare Române din timpul Primului Război Mondial se numără atacul de la 14 august 1916 asupra flotei austro-ungare în portul Rusciuk, acţiunea navelor escadrilei de Dunăre în apărarea capului de pod de la Turtucaia şi protejarea retragerii trupelor române din această zonă.
Primele mine româneşti au fost realizate în preajma izbucnirii Primului Război Mondial de către locotenentul -comandor Constantin Rădulescu şi mecanicul civil Vislovski, scrie istoricul Florin Stan în lucrarea „Consideraţii privind evoluţia Forţelor Navale Române de la începuturi şi până în prezent“ apărută în volumul „Studii şi articole de istorie“ în 2009.
Este vorba despre minele fluviale „Rădulescu“, cu sistem de aprindere mecanic şi „Vislovski“, o mină de contact cu sistem de aprindere mecanic. Odată cu mobilizarea generală a Armatei române, în august 1916, unităţile Marinei au putut beneficia şi de 1.500 de mine.
Pe perioada războiului, Marina a constituit un important sprijin pentru trupele de uscat asigurând atât aprovizionarea cât şi acţiuni de luptă. Conform prevederilor planului de companie, în noaptea de 14/ 15 august 1916, a fost declarată mobilizarea Armatei Române. Marina Militară Română desfăşurase deja prima acţiune de luptă împotriva inamicului. Prin acest act, Marina Militară Română fost prima categorie de forţe a Armatei Române care a intrat în războiul de întregire a neamului.
Lupta a fost executată de torpiloarele Bujorăscu, Cătina şi Rândunica. Prin ordinul de luptă se arăta: „Misiunea şalupelor Rândunica, Cătina şi Bujorăscu este de a ataca chiar în această seară flota austriacă de la Rusciuk“. Reuşita operaţiunii a fost recunoscută în comunicatul austro-ungar publicat în „Pester Lloyd“ din 14 decembrie 1916. „La 14 august ora 9.30 seara, românii au aruncat în aer cu ajutorul unei torpile, în portul Rusciuk, unde era ancorat grosul flotei, un şlep încărcat cu material inflamabil, care se afla la mică distanţă înaintea vasului comandant (...) Acţiunea de luptă a navelor româneşti a fost bine concepută, executată prin surprindere şi cu multă îndrăzneală“.
Referindu-se la modul în care flota a susţinut trupele de uscat, reuşind să înainteze sub tirul a şapte baterii grele germane, contraamiralul Nicolae Negrescu nota în amintirile sale: „Zilele de urmărire a flancului stâng al armatei germane din Dobrogea şi zilele de la Rasova, vor forma pururea pagini de glorie, pentru unica dar brava şi neobosita flotilă română“.
În anul 1917, Marina Militară, alături de armata de uscat a contribuit la apărarea frontului de pe Dunăre, bombardând cu artileria navelor, bateriile inamice de la Tulcea şi la asigurarea transporturilor pe apă între Galaţi şi gurile Dunării.
În ultimul an de război flotei i-a revenit una dintre cele mai dificile misiuni şi anume deminarea Dunării şi a mării pentru reluarea navigaţiei în timp de pace.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
