De la stâlpul de execuţie în posteritate. Controversa denumirilor de străzi „Mareşal Ion Antonescu“ şi „Gheorghe Alexianu“, guvernator al Transnistriei
0
Doi dintre demnitarii executaţi de regimul comunist la Jilava, la 1 iunie 1946, pentru crime de război, au dat numele unor străzi din România zilelor noastre. Unul este mareşalul Ion Antonescu, celălalt este guvernatorul Transnistriei Gheorghe Alexianu. Ultimul a fost repus în drepturi, recent, de o judecătorie de pe meleagurile sale natale care a înapoiat fiului său o proprietate.
Execuţia Lotului Antonescu la 1 iunie 1946 la Jilava este un moment care a marcat istoria. Demnitarii făcuseră parte din Guvernul Antonescu, ce condusese România după abdicarea regelui Carol al II-lea. Judecaţi de Tribunalul Poporului, ei au fost găsiţi vinovaţi de crime de război, pentru deportarea în Transnistria a evreilor şi a ţiganilor, fiind consideraţi totodată responsabili pentru dezastrul ţării.
Patru oameni de stat au fost atunci condamnaţi la moarte: mareşalul Ion Antonescu (fost preşedinte al Consiliului de Miniştri), Mihai Antonescu (fost vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri), Constantin Vasiliu (fost ministru de Interne) şi Gheorghe Alexianu (fost guvernator al Transnistriei). Puşi la stâlpul de execuţie, ei au fost împuşcaţi de un pluton al gardienilor Jilavei, apoi, morţi sau muribunzi căzuţi la pământ, au primit în cap, de la mică distanţă, alte gloanţe de pistol şi de puşcă.
GALERIE FOTO CU STRĂZILE PURTÂND NUMELE CELOR DOI DEMNITARI EXECUTAŢI
Doi dintre cei executaţi la 1 iunie 1946, Mareşalul Ion Antonescu şi guvernatorul Gheorghe Alexianu, au dat numele unor străzi, la decizia edililor din zilele noastre. Strada Mareşal Ion Antonescu există în Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Sibiu şa. În Costineşti există, unic în ţară, strada Gheorghe Alexianu sau „Profesor Alexianu“.
Fiul lui Gheorghe Alexianu (foto jos), Şerban Alexianu, a obţinut recent la Judecătoria Panciu, retrocedarea unei moşii ce fusese confiscată familiei sale de statul comunist prin decizia Tribunalului Poporului din 17 mai 1946, odată cu condamnarea la moarte. Practic, Alexianu-guvernatorul, originar din Vrancea, a fost socotit de magistraţi „condamnat politic“, nu criminal de război. Alexianu a mai avut o vilă la Costineşti, în satul Schitu, pe care ministrul Justiţiei din 1947, Lucreţiu Pătrăşcanu, a decis să o dea spre folosinţă sindicatului din minister, ca loc de relaxare şi tratament. Proprietatea avea un teren de 2.700 metri pătraţi.
Viceprimarul din Costineşti, Marin Băduică, spune că acest imobil „nu mai există de mult“. În consecinţă, nici Alexianu fiul nu ar avea ce revendica de la ei. „Am fi avut o cerere de retrocedare dacă era încă vila, vă daţi seama“, arată vicele. Strada care poartă numele Gheorghe Alexianu a fost botezată aşa înainte de noiembrie 1999, când Costineştiul era un sat în componenţa comunei Tuzla. „Strada nu avea niciun nume vechi, a fost direct botezată aşa. Când ne-am făcut noi comună, în noiembrie 1999, aşa am primit-o“, afirmă Băduică. Primarul de atunci al Tuzlei, Avram Ghebenei, a murit între timp.
Cereri pentru schimbarea denumirii străzii nu există deocamdată. Până atunci, strada „Prof. Alexianu“, cum scrie pe o tăbliţă de gardul unui localnic, va exista paşnic, cu case mici pline de verdeaţă, vile de beton şi buticuri de cartier şi ieşirea la mare. „Nimeni nu a făcut până acum vreo solicitare. Am putea schimba numele prin hotărâre de Consiliu Local sau la cererea Prefecturii, care să ne solicite expres acest lucru, dar tot prin HCL s-ar schimba. Deocamdată nu e niciun plan în acest sens“, a mai spus viceprimarul din Costineşti.
Şi probabil nici nu va fi, căci despre dreptatea sau nedreptatea făcută lui Antonescu şi guvernului său sunt circumspecţi până şi istoricii.
Istoric, fost consilier local: „Am propus alt nume“
Istoricul Valentin Ciorbea a făcut parte din Consiliul Local Municipal al Constanţei, în mandatul 2012-2016, din partea PSD – pe vremea administraţiei conduse de Radu Mazăre. El îşi aminteşte că numele străzii Mareşal Ion Antonescu era deja dat unei străzi de la marginea oraşului, din noul cartier Veterani, unde au primit loturi de pământ veteranii de război. „A sosit atunci o solicitare de la Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului, care ne cerea schmbarea denumirii. Eu am propus ca strada să fie numită după Horia Macellariu“, spune prof.univ.dr. Ciorbea.
Horia Macellariu (1894, Craiova-1989, Bucureşti) este contraamiralul care a condus Statul Major al Marinei în cel de-Al Doilea Război Mondial şi a rămas în istorie ca Salvatorul Constanţei, deoarece a refuzat să atace nemţii în Portul Constanţa, arătând că raportul inegal de forţe şi locul de desfăşurare a ostilităţilor ar fi ras Constanţa şi împrejurimile de pe faţa pământului. Sovieticii nu l-au iertat pentru decizia sa.
La fel, nici cineva din Comisia de Urbanism a Constanţei, „persoană importantă“ – după cum spune istoricul: „Am mers personal la comisie şi când i-am spus de Macellariu, a ridicat problema: <Şi dacă a fost şi el criminal de război?>. Discuţia s-a încheiat“.
Dr. Ciorbea insistă că această problemă complexă trebuie cântărită „sine ira et studio“ - fără ură şi părtinire. „Altfel nu e istorie, e propaganda. Faptele trebuie discutate fără a cădea în nicio extremă, pentru că altfel se ajunge la extremismul din anii ’50, când comuniştii condamnau oamenii pentru că erau <chiaburi> sau <burghezi>. Trebuie privit în acel context. Este limpede că România nu putea scăpa de comunism, ca Yugoslavia sau Albania. Aceste personaje ca Antonescu sau Alexianu au jucat un rol ce trebuie cântărit prin prisma acelei perioade, în care ei au condus. Ce este clar: oricâte nume de străzi am şterge, Antonescu nu poate fi scos din istorie“, se rezumă să spună istoricul constănţean, fost consilier local.
„Primăria Constanţa a promis că rezolvă din 2016“
La întrebarea „Adevărul“, Elisabeth Ungureanu, responsabil comunicare la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, specifică: „Pentru strada Ion Antonescu ne-am adresat Primăriei Municipiului Constanţa încă din anul 2016. Deşi au promis sa rezolve situaţia, nu s-a întâmplat nimic. La începutul lui februarie a.c. am transmis o nouă adresă. Despre strada Gheorghe Alexianu, din comuna Costineşti, nu avem nicio confirmare oficială“.
Stâlpul lui Antonescu - electric de data asta
Locuitorii din zona Veterani au probleme de urbanism mai mari decât numele străzii Mareşal Ion Antonescu, căci trăiesc într-o zonă sinistrată. Noul cartier este nepietruit, neasfaltat, iar locuitorii se chinuie de ani de zile să mute un stâlp de iluminat din lemn din mijlocul drumului. Încărcat cu cabluri, acesta asigură alimentarea cu energie electrică pentru cartierul rezidenţial de vile situat în câmp, la marginea Constanţei, spre Cumpăna. „În acte figurăm că avem cablare subterană. În realitate, dacă dă un vânt mai puternic, stâlpul este pus la pământ şi rămânem fără curent zile în şir, cum am păţit-o în alte ierni. Am plătit lucrările, dar nu s-au făcut. În schimb, impozitarea noastră este pentru toate facilităţile“, se plâng locuitorii din zonă. La solicitarea „Adevărul“, ENEL a promis că va cerceta unde este blocajul lucrării.
Părerea istoricilor
„Atribuirea denumirilor stradale ar trebui să nu fie considerată o chestiune puţin importantă. Dimpotrivă, numele purtate de străzile unei comunităţi sunt importante pentru istoria acesteia, iar funcţia educativă nu poate fi neglijată din această ecuaţie“, consideră declară istoricul Emanuel Plopeanu, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice de la Universitatea Ovidius din Constanţa.
Conferenţiarul universitar atrage atenţia asupra unui aspect: legalitatea acordării unui nume, indiferent de mărimea, istoria şi sentimentele unei comunităţi.
„Plecând de la această cheie de interpretare, putem afirma că alocarea celor două nume unor străzi din oraşul şi judeţul Constanţa înseamnă, în acelaşi timp, o încălcare a legii, dar şi o interpretare subiectivă a trecutului istoric. Mai mult, inclusiv morala publică este pusă sub semnul întrebării şi, în aceste condiţii, funcţia mai sus amintită are un sens cu totul diferit faţă de ce ar trebui să reprezinte.
Putem să judecăm - şi istoriografia românească, europeană, americană au făcut-o din plin - contextul şi deciziile asumate în timpul regimului antonescian şi pot fi găsite argumente pro şi contra pentru fiecare dintre acestea. Cu o singură excepţie: îndemnul la crimă şi excludere împotriva populaţiei civile. Acestea nu se justifică nici măcar în timp de război decât dacă cei care le iniţiază sunt animaţi de astfel de sentimente. Argumentul contextului epocii nu poate fi invocat în apărarea unor astfel de decizii decât dacă dorim să ne înfăţişăm istoria într-o manieră mai degrabă cronicărească decât analitică“, precizează Plopeanu.
Decanul Facultăţii de Istorie este ferm în opinia sa: atât mareşalul Ion Antonescu, cât şi guvernatorul Transnistriei se fac vinovaţi de asumarea unor măsuri (deportări şi internări în lagăre pe teritoriul Basarabiei şi Transnistriei, execuţii în masă) care intră în categoria crimelor împotriva umanităţii şi pentru care nu poate exista conceptul de reabilitare.
„De altfel, acest fapt a fost consacrat şi din punct de vedere legislativ: legea 217/2015 care completează ordonanţa de urgenţă 31 din 2002 prevede foarte clar: <Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute că atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fostă Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de crime de război>.
Cu alte cuvine, ceea ce este foarte grav din punct de vedere al umanităţii, anume crima împotriva populaţiei civile, nu poate fi pus la îndoială de diversele interpretări istorice care, repet, pot fi variate cu privire la multiple alte aspecte care au caracterizat evoluţia României în acea perioadă. În consecinţă, apreciem că prezenţa lui Ion Antonescu şi Gheorghe Alexianu în peisajul public constănţean este atât ilegală cât şi contrară unei minime morale, efectul asupra celei din urmă fiind unul de relativizare, cu consecinţe neprevăzute în viitor“, conchide decanul de la Istorie, Emanuel Plopeanu.
Alin Mureşan, cercetător Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), are o opinie nuanţată. „De regulă istoricii sunt împotriva interferenţei politicului şi legislaţiei în astfel de probleme, spre deosebire de cei care vin din zona ştiinţelor politice. Nici mie nu mi se pare normal să existe strada Lucreţiu Pătrăşcanu în Bucureşti, de exemplu. Dar încerc să fiu realist şi nu cred că este o soluţie schimbarea unor denumiri de străzi pe motive ideologice, cu tot efortul administrativ şi financiar care decurge de aici. Poate fi la latitudinea comunităţilor locale dacă simt sau nu să aibă o stradă dedicată unui personaj istoric, chiar controversat pentru unii. Niciodată nu va exista unanimitate în aprecieri sau deprecieri, aşa că lecţia democraţiei ne spune că majoritatea ar trebui să decidă“, arată Mureşan, care este şi preşedinte al Centrului de Studii în Istorie Contemporană.
„Gheorghe Alexianu a fost guvernatorul numit de guvernul Antonescu pentru Transnistria. De numele lui se leagă moartea a zeci de mii de romi si evrei. Zilele trecute numele lui a fost reabilitat. Parte din neamul meu care a murit pe câmpurile de la Bug cere să se facă dreptate“, a scris activistul Gelu Duminică pe contul său de Facebook.
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel“ din România a publicat, pe pagina sa de Facebook, următoarea poziţie: „Judecătoria Panciu a decis să repună în drepturi pe Gheorghe Alexianu, Guvernatorul Transnistriei, care a fost condamnat pentru crime de război şi care este vinovat de moartea a zeci de mii de victime evrei şi romi. Institutul Elie Wiesel îşi exprimă speranţa ca Instituţia Prefectului - Judeţul Vrancea va face apel pentru anularea decizii Judecătoriei Panciu, care este dată contrar legislaţiei din România şi care, în acelaşi timp aduce atingere, în mod flagrant, memoriei zecilor de mii de victime, evrei şi romi din Transnistria“.
În acelaşi timp, apărătorii memoriei lui Ion Antonescu, precum scriitorul Ion Coja din Constanţa, membru marcant al organizaţiei naţionaliste Vatra Românească, se declară indignaţi de nereabilitarea „marelui patriot care a fost Mareşalul Ion Antonescu“.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
