Constanţa

articolul anterior articolul urmator

Detalii din dosarul de la Securitate al lui Petre Ţuţea. „Românii aveau mereu două steaguri: cu Sf. Gheorghe, când treceau ruşii, şi cu semilună, când intrau turcii“

45
21 Oct 2016 20:41:03
Autor: Mariana Iancu
Petre Ţuţea, o victimă a tuturor regimurilor
Petre Ţuţea, o victimă a tuturor regimurilor

Petre Ţuţea (1902 - 1991), celebrul filosof român, cel supranumit Socrate al României, a fost urmărit toată viaţa, mai întâi fiind acuzat de spionaj în favoarea anglo-americanilor, iar apoi pentru că a fost membru al Mişcării Legionare.

Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot ortodox. A urmat cursul inferior al „Liceului Neagoe Basarab” din Câmpulung şi cursul superior la liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Cluj.
Remarcat de Al. Vaida-Voevod, este trimis să studieze formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin. Între 1933 şi 1935 a îndeplinit funcţia de ajutor al consilierului economic al Legaţiei României din Berlin. Şi-a obţinut titlul de doctor în economie politică şi drept şi, ulterior, întors în ţară, a devenit un discipol al lui Nae Ionescu. 
 
Şef de cuib legionar
 
Începând cu 1935, Petre Ţuţea a fost atras de Mişcarea Legionară. În vara lui 1935, l-a întâlnit  pe Corneliu Zelea Codreanu în tabăra de la Carmen Sylva, din judeţul Constanţa, cea mai mare tabără legionară din România. După instaurarea guvernării legionare la 6 septembrie 1940 Petre Ţuţea a devenit membru cu drepturi depline. În scurt timp, a fost numit, în mod excepţional, şef de cuib: „Am participat la şedinţele de cuib, pe care le-am condus conform instrucţiunilor din Cărticica şefului de cuib. Şedinţele s-au ţinut în locuinţa lui Traian Popescu, însă nu îmi reamintesc pe ce stradă locuia. Am plătit cotizaţii şi am participat la o excursie în pădurea Băneasa, unde s-au discutat diferite probleme cu caracter legionar. În calitatea mea de şef de cuib, am făcut un plan de activitate a cuibului în care prevedeam activitatea educativă a membrilor legionari din cuibul meu şi care consta în lectura în cadrul cuibului a Bibliei şi a întregii literaturi legionare, marşuri.”
 
După 23 august 1944, a avut contacte sporadice cu membri de frunte ai Mişcării Legionare. Astfel, potrivit unei declaraţii a lui Nicolae Pătraşcu din 30 iulie 1957, acesta l-a contactat personal pe Ţuţea în anul 1945 pentru a-l ruga să obţină ca "un grup de legionari capturaţi în Munţii Ciucaş să nu fie condamnaţi la moarte", bazându-se pe prietenia dintre acesta şi Petre Pandrea, cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei de atunci. Informaţii din dosarul lui de Securitate apar în lucrarea „PETRE ŢUŢEA ŞI POLIŢIA POLITICĂ - DE LA ARESTARE LA AVERTIZARE“, semnată de Luminiţa Banu şi publicată în Caietele CNSAS.
 
„Românii aveau întodeauna două steaguri“
 
Spre sfârşitul lunii iulie 1944 Ţuţea s-a întâlnit cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Invitat de Ţuţea la el acasă, în strada Ştirbei Vodă, nr. 164, Pătrăşcanu, deja implicat în negocierile secrete cu Palatul Regal pentru scoaterea României din Axă, i-ar fi spus lui Ţuţea: „Situaţia este dezastruoasă. Nu există decât soluţia ca Palatul să-l înlăture pe Antonescu, dacă nu se retrage. America a intrat în război şi de partea cui este America va fi şi victoria”. 
 
Iată un fragment din dialogul purtat cu Lucreţiu Pătrăşcanu, aşa cum îl rememora Ţuţea: „L.P. Sunteţi pentru lovitură de stat? P.Ţ. Sunt. L.P. Ce părere aveţi despre Antonescu? P.Ţ. E un patriot incontestabil, un mare român, dar s-ar putea să nu fie tot aşa de bun politician. (…) L.P. Participaţi la lovitura de stat? P.Ţ. Nu. L.P. De ce? P.Ţ. Românii au fost dintotdeauna diplomaţi rafinaţi. Scoteau steagul cu Sfântul Gheorghe când treceau ruşii, şi pe cel cu semilună când intrau turcii. Aveau întotdeauna două steaguri. Acum vom avea două echipe: dumneavoastră intraţi slugi la ruşi, pentru conservarea naţiei noastre, iar noi murim pentru panaşul Neamului Românesc”. 
 
Ţuţea era de mult timp în atenţia organelor represive, însă a rămas intangibil cât timp Lucreţiu Pătrăşcanu a fost atotputernic. După ce acesta a fost arestat, şi lui i s-a fabricat un dosar pe baza căria a fost arestat. 
 
De la Jilava la Ocnele Mari
 
Imediat după arestare, a fost încarcerat în arestul Siguranţei, fiind acuzat că a făcut spionaj în favoarea anglo-americanilor, apoi a fost transferat către S.S.I., care l-a anchetat până la 18 iulie 1948. Întrucât, din „probele” de la dosar era evident că acuzaţia nu putea fi susţinută în faţa justiţiei, S.S.I.-ul l-a retrimis pe Ţuţea către arestul din Rahova, unde a rămas până în septembrie. 
 
„Petre Ţuţea a avut legături cu străinătatea, în special cu Anglia, dând diferite informaţii. Petre Ţuţea nu voieşte să recunoască activitatea sa desfăşurată în anii 1946, 1947, 1948, însă această activitate există, deoarece el a luptat contra regimului nostru de democraţie populară, propagând idei legionare. Paralel cu aceasta, sus-numitul a întreţinut şi legături cu fostul P.N.Ţ. Având în vedere activitatea sa şi faptele săvârşite care îl dovedesc ca un element periculos şi ostil regimului nostru, avem onoare a propune încadrarea sa în prevederile Ordinului 5/1948, categoria preventivi”, conform - A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 1.783, vol. 2, f. 200, documentul fiind citat în Caietele CNSAS.
Petre Ţuţea a fost trimis la închisoarea Jilava, unde a rămas până la 23 aprilie 1949, apoi dus la Ocnele Mari. Aici este uitat până în noiembrie 1950 când este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, „pentru activitate legionară”. 
 
Deţinutul Ţuţea Petre a fost eliberat cu o „mică întârziere”: la 27 mai 1953 i se întocmesc formele de eliberare, iar la 29 mai semnează „Angajamentul la eliberarea din închisoare” şi este pus, în sfârşit, în libertate. 
 

 
Brevetele primite de Petre Ţuţea din arhiva CNSAS
 
Acuzat că a participat la întâlniri clandestine unde s-au purtat discuţii duşmănoase împotriva regimului
 
Însă, la scurtă vreme, a fost reţinut alături de membrii organizaţiei contrarevoluţionare «Partidul Naţionalist». În „Ordonanţa de pornire a procesului penal”, datată 20 decembrie 1956, se menţionează: „Eu, lt. Urucu Nicolae, anchetator penal de securitate din Direcţia de Anchete a M.A.I. al R.P.R., având în vedere materialele pe care le deţin organele de securitate din care rezultă că numitul Petre Ţuţea este învinuit pentru faptul că din anul 1955 a început să participe la întâlniri clandestine împreună cu alţi indivizi, unde s-au purtat discuţii duşmănoase împotriva regimului de democraţie-populară din R.P.R., din materialele ce se află la dosarul cauzei rezultă suficiente date cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 327, p. III, C.P.”. 
 
Pe baza acestui act, este emisă „Ordonanţa de reţinere pe timp de 24 de ore”, de la 21 decembrie 1956, orele 0 şi până la 22 decembrie 1956, orele 0, şi, ulterior, „mandatul de arestare nr. 155 din 26 decembrie 1956”, semnat de lt. maj. Cosma Emil, care punea în vedere administratorului arestului „să-l primească şi să-l reţină de la data de 21 decembrie 1956 până la data de 20 ianuarie 1957 pe numitul Ţuţea Petre”. Ulterior, prin 11 adrese ale Procuraturii Militare Bucureşti către Penitenciarul Jilava, se comunica prelungirea succesivă a mandatului de arestare până pe data de 16 decembrie 1957.
 
„Delict de agitaţie“
 
Petre Ţuţea a fost arestat la 22 decembrie 1956 pentru „delictul de agitaţie”. La baza arestării lui Ţuţea au stat, aşa cum menţionează documentele Securităţii, „declaraţiile numitului Iacobescu Paul, element care a participat la întâlnirile clandestine şi unele materiale de la direcţiile informative din care rezultă că sus-numitul a fost în legătură cu o serie de legionari din Bucureşti şi provincie”. 
 
Intuind faptul că „meciul” său cu Securitatea se va prelungi pe termen nedeterminat, Ţuţea cerea, la 2 august 1957, organelor de securitate să i se aducă de la domiciliul său următoarele obiecte de uz personal: „un cojocel, pantaloni groşi, două perechi de izmene de flanel lungi, două cămăşi, două perechi ciorapi de lână, trei perechi ciorapi de bumbac nr. 45, două prosoape, trei batiste, un metru pânză de cârpit, una şapcă, săpun toaletă, pastă de dinţi, perie de dinţi”. 
 
Ancheta s-a prelungit până în 4 decembrie 1957, când lt. maj. Blidaru Gheorghe, anchetator penal de securitate, redacta „Concluziile de învinuire” împotriva numiţilor „Caftangioglu Gh., Popescu Mihai, Dumitrescu Elena, Ţuţea Petre, Popescu Gabriel, Iacobescu Paul, Crinescu Maria, Andriano Constantin, învinuiţi de săvârşirea infracţiunii p.p. de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., făcută prin Decretul nr. 469/1957” care „încă din anul 1948-1949 au iniţiat şi organizat […] organizaţia subversivă de tip fascisto-legionar denumită «Partidul Naţionalist», în frunte cu legionarii Ştefan Petre şi Porsena Nicolae (fugari)”, „având drept scop răsturnarea prin violenţă a regimului democratpopular din R.P.R. şi instaurarea unui regim fascist”. 
 
O nouă condamnare, de 18 ani muncă silnică 
 
Cu unanimitate de voturi, tribunalul l-a condamnat, prin Sentinţa nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Ţuţea, la 10 ani închisoare corecţională şi 5 ani interdicţie corecţională pentru uneltiri contra ordinii sociale, la confiscarea averii şi la plata a 500 lei cheltuieli de judecată. 
 
La 14 iulie 1959 era elaborată o nouă „Ordonanţă de punere sub învinuire”, în care, pe lângă acuzaţiile anterioare, se menţiona: „În perioada de detenţie la penitenciarul Ocnele Mari a intrat în legătură cu legionarii Biloiu Matei, Menciu Paul, Trifănescu Atanasie şi alţii, unde s-au constituit într-o grupare contrarevoluţionară, purtând discuţii legate de trecutul organizaţiei legionare în scopul menţinerii moralului legionar”. Este trecut din nou prin purgatoriul anchetei. 
 
În 29 septembrie 1959, Colegiul de fond al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare îl condamnă pe Ţuţea Petre la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică pentru infracţiunile p.p. de art. 209, pct. 1, C.P. Petre Ţuţea şi-a executat pedeapsa în penitenciarul Aiud, fiind graţiat prin Decretul nr. 411/1964.   
 
Petre Ţuţea a murit la 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!“
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

45 Comentarii

Andrei Popa
21.10.2016, 21:07:57

Cateva citate ale lui Petre Tutea, care imi plac foarte mult: "O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor." "Nu e om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe langa Kant. " "Religia este sediul adevarului transcendent in esenta si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi spuna el? O baba care cade in fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e dihor laureat. "

-7 (23 voturi)
oparere personala
21.10.2016, 21:36:27

qed; romanii sunt dihori. (tutea este un palavragiu genial, dar tot dihor si el)

-5 (17 voturi)
Paun Al
21.10.2016, 21:12:55

La un sfert de secol de la evenimetele din decembrie 89 , ramane adevarata afirmatia sa : „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi"

+19 (25 voturi)
Andrei Popa
21.10.2016, 21:34:33

Asta a zis-o suparat dupa ce a fost votat Iliescu, dar romanii nu sunt prosti, chiar Tutea a zis: "La români prostia e infracţiune, căci vorba-ceea: 'Poţi umbla două ore în galop prin Bucureşti şi să nu dai de un prost.'”.

-1 (15 voturi)
Aurel Paun
21.10.2016, 21:35:53

Petre Tutea a fost un mare filosof si un mare patriot. Organizatia legionara a lui Zelea Codreanu a fost singura formatiune politica, adevarat patriotica in perioada interbelica, chiar daca a fost o organizatie nationalista. Restul partidelor politice, in acea perioada, doar au mimat patriotismul, chiar daca cativa politicieni au fost adevarati patrioti.

+4 (20 voturi)

Vezi toate comentariile (45)

Modifică Setările