Diversiunea lui Ceauşescu. Documentul secret despre cum şi-a denunţat Securitatea propriile crime din temniţele comuniste, dând vina tot pe legionari

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Închisoarea Piteşti, locul unde au fost reeducaţi prin tortură tineri FOTO Ionuţ Trandafirescu
Închisoarea Piteşti, locul unde au fost reeducaţi prin tortură tineri FOTO Ionuţ Trandafirescu

În primii ani ai regimului comunist, tinerii deţinuţi erau „reeducaţi“ prin bătăi sau erau puşi să-şi mănâne fecalele şi să-şi bea urina. După un simulacru de proces, mai mulţi călăi au fost împuşcaţi. După mulţi ani, Nicolae Ceauşescu a deschis o anchetă în care sunt recunoscute crimele comunismului.

În perioada 1948 – 1952, în închisorile comuniste Gherla, Piteşti şi Suceava s-au petrecut fapte de o cruzime fără margine. În urma actelor de tortură, 30 de oameni au murit şi alţi 780 au fost maltrataţi. Mulţi au rămas schingiuiţi pe viaţă.  

Pentru ca partidul şi securitatea să nu fie compromise, s-a lansat ideea că deţinuţii au fost omorâţi şi batjocoriţi de către angajaţii legionari ai penitenciarelor, la ordinele lui Horia Sima. În 1954 a avut loc un simulacru de proces în urma căruia 22 de angajaţi ai penitenciarelor au fost condamnaţi la moarte. În fruntea lor se afla torţionarul Eugen Ţurcanu, care nu şi-a recunoscut niciodată crimele.

Despre ororile petrecute în cele trei mari închisori comuniste aflăm din dosarul anchetei din 1968 ordonată de Nicolae Ceauşescu pentru a denunţa crimele în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Toate documentele sunt postate pe site-ul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). „Ancheta a fost importantă pentru că aducea o recunoaştere din interiorul regimului a unor grave încălcări ale drepturilor omului, culminând cu torturi şi crime, produse în primele două decenii de comunism. În plus, în această anchetă au fost strânse date şi declaraţii ale unor oameni din sistem care ar fi fost imposibil de obţinut astăzi din alte surse“, spun reprezentanţii CNSAS.

Toate concluziile anchetei din 1968 s-au finalizat într-o notă a Consiliului Securităţii Statului. Ea este o dovadă vie a faptului că în închisorile comuniste au murit oameni sau că au fost dezumanizaţi.

Din act aflăm că prin rechizitoriul 2214 din 20 septembrie 1954, întocmit de procurorul militar Alexandru Gheorghe de la Procuratura Militară Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a unui grup de 22 deţinuţi contrarevoluţionari în frunte cu Eugen Ţurcanu, pentru atrocităţile săvârşite de ei în penitenciarele din Suceava, Piteşti şi Gherla, în perioada 1948 – 1952. În documentul securităţii sunt descrise apoi modalităţile în care erau dezumanizaţi cei închişi: erau bătuţi cu ciomege, cu vâna de bou, li se striveau degetele de la mâini şi picioare, li se punea în mâncare o cantitate mare de sare fără ca deţinuţilor să li se dea apă. Cei închişi erau obligaţi să mănânce fecale fie ale lor fie ale altora şi să bea urină, apoi erau ţinuţi cu capul în WC una sau mai multe zile.

30 de morţi şi 780 maltrataţi

În această perioadă, în cele trei închisori Gherla, Piteşti şi Suceava 30 de deţinuţi au murit, iar alţi 780 au fost maltrataţi şi schingiuiţi, peste 100 dintre ei rămânând cu infirmităţi permanente. „Unii s-au sinucis pentru a scăpa de torturi, iar alţii au înnebunit din cauza presiunilor psihice şi fizice la care au fost supuşi“, se arată în rechizitoriul întocmit la comanda lui Nicolae Ceauşescu.

La dosar apar şi nenumărate declaraţii ale martorilor care întregesc imaginea a ceea se întâmpla după gratii în primii ani de comunism în România.

Deţinutul Ioan Cerbu declara, referindu-se la moartea unui deţinut pe care îl chema Timpa Ion: „Asupra lui Timpa Ion au acţionat cu bătaia timp de două zile, eu personal aplicându-i 25 de bâte la fund, vreo 20 de lovituri de cureaua la palme, i-am aplicat câţiva pumni în inimă, rupându-i o coastă în această regiune. L-au mai bătut şi alţi deţinuţi cât şi miliţianul care i-a dat 15 – 20 lovituri cu centura la fund, fiind dezbrăcat în izmene. După o noapte, Timpa a murit“.

„Am fost obligat să mănânc materii fecale şi să beau urină“

O altă declaraţie a unui martor, Czky Anton Drohobe, scoate la iveală alte metode barbare: „Am fost bătut pe tot corpul cu vâna de bou. MI-au fost strivite degetele de la mâini şi de picioare cu cleştele de lemn. Mi s-a dat mâncare fierbinte. Am fost obligat să mănânc materii fecale şi să beau urină. Mi s-a smuls părul din cap cu o sfoară… Aceste chinuri m-au determinat să dau declaraţii mincinoase, spunând că toată familia mea a făcut spionaj“.

Despre toate acestea, securitatea lui Nicolae Ceauşescu nota: „Această activitate criminală a fost cunoscută şi tolerată de către organele administraţiei închisorilor şi chiar de unele organe ale securităţii statului, care au pus la dispoziţia acestor bande de asasini camere speciale de torturi şi «anchetă» unde s-au luat declaraţii sutelor de deţinuţi zile şi nopţi, săptămâni şi luni, smulgându-li-se prin teroare şi schingiuire tot felul de mărturisiri“.
eugen turcanu

Eugen Ţurcanu, criminalul de la Piteşti

Crime în văzul comandanţilor

Anchetatorii spuneau că legionarii, în cârca cărora se puneau toate aceste crime, colaborau în unele cazuri cu conducerea penitenciarelor. Spre exemplu, la Suceava, legionarul Eugen Ţurcanu a colaborat cu directorul Tiron şi slt. Marici în acţiunea de reeducare a deţinuţilor, iar ulterior a aranjat cu acesta transferarea sa la penitenciarul din Piteşti, unde şi-a continuat activitate de suprimare a deţinuţilor. Aici, arată aceleaşi surse, a educat deţinuţii fiind ajutat de directorul Alexandru Dumitrescu, de refentul politic Marina, de inspectorul general Iosif Nemeş, dar şi de către doi locotenenţi.

Metodă de reeducare comunistă: bătăi între deţinuţi

Din declaraţiile depuse la dosar aflăm că directorul penitenciarului, Alexandru Dumitrescu, i-a dat ordin lui Eugen Ţurcanu, să organizeze cinci – şase bătăi între deţinuţi, să determine mai multe persoane condamnate la temniţă grea să facă mărturisiri despre alţii.

De altfel, Ţurcanu mărturisea în ianuarie 1950 că directorul şi refendumul i-au spus că îi poate bate pe deţinuţi şi că nu îi interesează „câţi ochi sar“, dar să nu îi lovească în organe vitale, însă „îi poate bate la fund şi tălpi până ce sare carnea bucăţi în tavan“.

Într-o altă declaraţie-şoc, deţinutul Alexandru Popa mărtusisea că persoanele care au refuzat să se demaşte, adică cei care nu recunoşeau că luptau împotriva regimului, care aveau altă religie, erau bătuţi atât cu scânduri de la pat, cu curele, atât de cei însărcinaţi cu „reedecarea“, cât şi de miliţienii Lăzăroiu, Dima, Nistor şi Georgescu.

O jumătate de porţie în plus pentru cine se ocuă cu reeducarea

O dovadă a faptului în plus că nu doar legionarii maltratau deţinuţii reiese dint-o altă mărturisire consemnată în procesul făcut de comunişti. În dosar se vorbeşte de miliţianul Văşcanu, cel care dădea semnalul de începere a torturilor în camere. Mai mult decât atât, miniştrii din MAI cunoşteau chinurile la care erau supuşi deţinuţii în penitenciare. Iată ce declara deţinutul Gheorghe Popescu:

„La inspecţia făcută de Marin Jianu, fost mnistru adjunct în MAI acesta a vorbit deţinuţilor legionari (aceia care se ocupau cu reeducarea) despre felul în care să continue reeducarea: «La început bătaie pentru intimidare“. Ne-a ales pe cinci deţinuţi şi ne-a promis că ne va da o jumătate de porţie în plus la masă acelor care batem şi ne ocupăm de reeducare. Ne-a rugat să fim secreţi în sensul de a nu spune nimănui ce am discutat cu dânsul şi ce metode vom aplica“.

De altfel, în perioada 1948 – 1952, de „reeducare“ a deţinuţilor, cele trei penitenciare au fost inspectate de cadre cu funcţii de conducere în MAI: ministrul adjunct Marin Jianu, col. Tudor Seprahu, lt. col. Cszeller, col. Marin Constantinescu, dar şi inspectori care, deşi au luat cunoştinţă de ceea ce se petrecea după gratii nu au dispus niciun fel de măsuri.

Condamnaţi la moarte

Comuniştii au creat un plan care să disculpe partidul de crimele comise la Piteşti şi în celelate închisori comuniste şi a lansat ideea că torţionarii fuseseră instruiţi de Horia Sima să se infiltreze în penitenciarele comuniste ca să compromită Securitatea şi regimul democrat popular. Pentru a nu strica versiunea oficilă, dintre inculpaţi au fost eliminaţi toţi cei care nu fuseseră legionari. Evident că o parte dintre torţionari fuseseră studenţi legionari, dar nu au fost singurii şi nici nu au format majoritatea.

Prin rechizitoriul 2214 din 20 septembrie 1954, întocmit de procurorul militar Alexandru Gheorghe din procuratura Militară, s-a dispus trimiterea în judecată a unui grup de 22 deţinuţi contrarevoluţionari în frunte cu Eugen Ţurcanu, pentru atrocităţile săvârşite de ei în penitenciarele din Suceava, Piteşti şi Gherla, în perioada 1948 – 1952.

Tribunalul i-a condamnat pe 10 noiembrie 1954, prin sentinţa nr. 32, pe toţi la moarte. Ulterior, au rămas doar 16 cu pedeapsa capitală, resul fiind graţiaţi. Printre cei norocoşi nu s-a afla şi Eugen Ţurcanu, astfel că pe data de 17 decembrie, la Jilava, monstrul de la Piteşti a fost executat. Era un legionar devenit torţionar comunist.
Cei din conducerea de partid şi de stat care au permis producerea crimelor de la Piteşti au scăpat de judecată.

pitesti

Experimentul Piteşti

Închisoarea Piteşti a rămas în memoria colectivă ca fiind locul unde deţinuţii politici, majoritatea studenţi, erau „reeducaţi“ în perioada anilor 1949 – 1952. Cei care s eopuseseră regimului, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliţi să se tortureze reciproc, pentru ca să cedeze psihic. Prin acest experiement au trecut între 1.000 şi 5.000 de deţinuţi.

Ideea de a-i reeduca pe tinerii cu alte convingeri politice sau alte credinţe s-a născut într-o altă temniţă politică, cea de la Suceava. Aici, au fost încarceraţi începând cu anul  1948 studenţii anticomunişti din această zonă. Printre ei se aflau două personaje care aveau să iniţieze aceste mişcări de „reeducare”: Alexandru Bogdanovici şi Eugen Ţurcanu, aflăm de la istoricii şi documentariştii care s-au ocupat de „Fenomenul Piteşti“.

Iniţial, Alexandru Bogdanovici a încercat să convingă mai mulţi lideri ai celor arestaţi să adopte o atitudine pro-comunistă, pentru a fi eliberaţi ori pentru a-şi uşura pedepsele. Ideea lui nu a prins la cei închişi, însă oficialii din Ministerul de Interne au preluat-o şi aşa au început să pregătească deţinuţi pe care să îi folosească la implementarea sistemului de reeducare violent.

Unul dintre ei a fost Eugen Ţurcanu, student la Facultatea de Drept, care a fost închis pentru că nu a denunţat legăturile sale din adolescenţă cu Frăţiile de Cruce, organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare. Aşa a devenit tânărul un instrument în mâna Securităţii, care l-a transferat în închisoarea din Piteşti pentru a-i reeduca pe tinerii deţinuţi. „Era un bărbat frumos, cu părul castaniu, spre blond, dar care te înspăimânta când se încrunta. Aşa l-a descris una dintre victimele sale. „Mai era apoi şi de o inteligenţă ieşită din comun şi cu o memorie formidabilă... Era însă atât de satanizat că nu mai ştiai ce să crezi despre el“ .

Închisoarea Piteşti a avut această destinaţie până în 1977, când a fost preluată de un trust de construcţii. Doar o mică parte din ea a fost salvată. Zona a fost declarată monument istoric în 2009. Aici, periodic, tinerii sunt aduşi pentru a învăţa o lecţie tragică de istorie pe care au trăit-o studenţii de altădată.

Vă mai recomandăm:


Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite