Dr. Mădălina Răducanu, specialistă în ortodonţie şi ortopedie dento-facială: „Gama aparatelor dentare este vastă, cele clasice sunt înlocuite de cele invizibile“
0
În ultimii ani se observă o creştere a numărului persoanelor cu anomalii dentare şi dento-maxilare, arată statisticile. Cauza poate fi alimentaţia modernă, dar pot fi de vină şi genetica sau anumite ticuri şi obiceiuri vicioase în copilărie. Pentru toate acestea, soluţia este îndreptarea dinţilor fie cu aparate fixe, fie cu gutiere, indiferent de vârsta pacientului, spune medicul Mădălina Răducanu
Nu doar dantura sănătoasă, ci chiar dantura care arată perfect: acesta a devenit un deziderat pentru tot mai mulţi români, iar pentru aceasta apelează la tratamentul cu aparatul dentar. Numărul celor care nu se feresc de „sârmele“ care le îndreaptă dinţii creşte de la an la an, specialiştii spunând că ponderea lor este cuprinsă între 20% şi 38% din populaţie. Aparatul dentar nu este un instrument medical destinat exclusiv copiilor sau tinerilor, aşa cum s-ar putea crede, ci poate fi utilizat la orice vârstă.
Desigur, decizia de a purta un astfel de obiect trebuie luată cu ajutorul unui specialist. Motivele pentru care pacienţii apelează la un medic ortodont diferă de la caz la caz. Unii sunt nevoiţi să poarte un aparat din cauza unor anomalii dentare, alţii aleg pur şi simplu să aibă un zâmbet frumos. Pentru oricare dintre situaţii există o soluţie, spune medicul stomatolog Mădălina Răducanu (31 de ani), specialistă în ortodonţie şi ortopedie dento-facială.
„Weekend Adevărul“: De ce apelează oamenii la aparate dentare?
Dr. Mădălina Răducanu: Aparatele dentare sunt elemente ajutătoare îndreptării dinţilor. Acestea se folosesc din ce în ce mai frecvent din motive diverse: oamenii sunt mai preocupaţi de un zâmbet de revistă, pentru că este „la modă“ sau pentru că frecvenţa anomaliilor dentare şi dento-maxilare e în creştere. Aceste anomalii pot să apară din cauza dietei mai moi, a geneticii – copilul poate moşteni oasele de la un părinte şi dinţii de la celălalt, a obiceiurilor vicioase, precum suptul degetului şi respiraţia pe gură până la vârste mari. Astăzi, gama de aparate dentare este foarte largă. Aparatele metalice, adică cele convenţionale, au pierdut teren în faţa celor invizibile, produse din safir, situate pe faţa internă a dinţilor. În ultima vreme au apărut şi cele mai noi „achiziţii“ – gutierele de îndreptare – care sunt foarte solicitate de pacienţii preocupaţi de partea estetică. Un aparat dentar clasic este compus din bracketuri, sârme, inele, arcuri, butoni şi ligaturi. Prin interiorul acestor bracketuri amplasate pe suprafaţa dinţilor trec arcurile care sunt fixate cu ajutorul ligaturilor. Desigur, sunt şi aparatele care se montează în zona palatină sau linguală a dinţilor pentru a face invizibilă purtarea acestor mijloace de îndreptare a dinţilor. Alegerea tipului de aparat dentar ţine şi de particularităţile danturii şi de sfatul medicului specialist ortodont.
Am văzut că sunt mai multe tipuri de aparate dentare. Explicaţi-ne, vă rugăm, diferenţele dintre cele fixe şi gutiere?
Aparatele fixe se pretează pentru o gamă mai largă de anomalii. De exemplu, în cazurile grave tratate chirurgical-ortodontic, acestea sunt indispensabile. Se fac eforturi mari ca şi gutierele să fie de ajutor în cât mai multe situaţii. Gutierele sunt dispozitive de îndreptare asemănătoare unor „măşti“ invizibile, care pot să acopere toţi dinţii de pe o arcadă sau doar o parte dintre ei. Sunt plusuri şi minusuri în ambele variante: estetica şi igienizarea mai facilă prin purtarea gutierelor tip „aligner“ le fac din ce în ce mai dorite.
Aparatul dentar afectează vorbirea în timpul purtării lui?
Aparatul situat pe partea vizibilă a dinţilor nu afectează vorbirea. Gutierele şi aparatul lingual, fiind situate în teritoriul limbii, pot afecta pronunţia unor cuvinte. Persoana care le poartă are nevoie de un timp de adaptare la noua situaţie.
Când dinţii „nu mai muşcă“ bine
Cine are nevoie de aparat dentar? Cum se pune diagnosticul şi care sunt semnele prin care un cineva îşi poate da seama că are nevoie de un asemenea aparat?
În general, părinţii observă la copii că, odată cu apariţia dinţilor definitivi, la vârsta de 6 ani, aceştia ies strâmb. Intervenţia precoce în aproape orice tip de anomalie asigură un rezultat stabil în timp. Un diagnostic complet şi corect din punct de vedere ortodontic se face pe baza unei examen clinic cu o anamneză riguroasă, a unor radiografii specifice – teleradiografie de profil, ortopantomograma – şi a unor modele şi poze ale pacientului. Adulţii realizează că au nevoie de aparat dentar în urma vizitei la medicul dentist sau când autosesizează probleme în „muşcătura“ dinţilor. Vin la medic cu sesizarea că dinţii mei „nu mai muşcă“ la fel ca înainte sau observă că „mănâncă nemestecat“. Pe lângă cele două modificări, pacienţii apelează la medicul stomatolog şi când apar dureri în articulaţia temporo-mandibulară – în zona preauriculară – în faţa urechii, uneori însoţite de cracmente sau chiar blocaje: „am rămas cu gura deschisă“, „doare când mestec ceva tare“, „aud zgomote la deschiderea şi închiderea gurii“.
Care este vârsta minimă şi maximă la care se poate interveni cu un aparat dentar?
Există anumite anomalii care necesită tratament de la 3-4 ani. O vârstă maximă nu prea există. De exemplu, cel mai „în vârstă“ pacient al meu are 59 de ani. În acest caz nu primează considerentele estetice, ci cele funcţionale: medicul care urmează să restaureze dinţii are nevoie de anumite mişcări dentare pentru realizarea unui tratament protetic cât mai corect.
Un tratament ortodontic asigură întotdeauna rezolvarea unor probleme de articulaţie?
Disputele în acest teritoriu se duc de mult timp. Există cazuri în care simptomatologia se ameliorează, alteori stagnează sau poate fi necesar un tratament multidisciplinar cu intervenţia unui protetician – cel care „pune dinţi“, a unui osteopat, fizioterapeut şi chiar şi a unui psiholog.
Aparatul trebuie purtat în medie 2 ani
Cum se instalează un aparat dentar şi cât de dureros este pentru pacient?
Procedura de montare a unui aparat dentar nu este dureroasă deloc şi ar trebui făcută exclusiv de medicul specialist ortodont. Aparatul fix se aplică asemănător unor bijuterii dentare: demineralizarea smalţului, adeziv şi compozit. Sunt mai multe metode de aplicare a aparatului, atât indirecte, cât şi directe. Timpul de montare a aparatului variază între 20 de minute şi 2 ore. Pentru instalarea gutierelor este necesară doar o amprentă fidelă, făcută cu un material calitativ sau prin scanare intraorală, urmată de un timp de execuţie a acestora. Pacientul revine la o programare ulterioară pentru aplicarea ei, care durează maximum 5 minute.
După instalarea unui aparat dentar, cât timp trebuie să-l purtat pentru un efect optim?
Sunt cazuri fericite în care pacientul termină tratamentul în câteva luni. Există şi cazuri complexe care necesită şi o intervenţie chirurgicală, iar tratamentul durează chiar şi 3-4 ani. O medie a acestui tip de tratament este de 2 ani, în cazul tratamentului fix, cu aparate lipite pe dinţi. În cazul gutierelor de aliniere dentară, perioada de tratament este mult scurtată, în general 6 luni. De obicei, vizitele la medicul ortodont sunt lunare în toată această perioadă. Pentru persoanele care nu au această disponibilitate – de exemplu, sunt plecate frecvent – sunt tipuri de aparate care se activează mai rar, la câteva luni. Sau, dacă poartă gutiere, primesc mai multe seturi.
„O igienă riguroasă este foarte, foarte importantă“
Ce îi este interzis pacientului să facă pe durata purtării aparatului dentar? Ce recomandări trebuie să urmeze?
Eu nu le interzic pacienţilor consumul anumitor alimente. Ce este foarte, foarte important? O igienă riguroasă, făcută cu simţ de răspundere mai ales în cazul aparatelor fixe. Nerespectarea acesteia duce la multe complicaţii, cum ar fi inflamaţia gingivală cu sângerare, pierderea septurilor osoase, carii şi respiraţie urât mirositoare. Periajul dinţilor se face, după preferinţa mea, cu periuţă normală, nu electrică, prin punerea acesteia în unghi de 45 de grade pe gingie şi mişcare de semi-rotaţie dinspre gingie spre dinte, cel puţin de două ori pe zi, câte 5 minute. Din cauza aparatului fix, resturile alimentare rămân pe toate suprafeţele acestora şi trebuie insistat mai mult. După clătirea riguroasă, direcţionată, nu uităm de periajul limbii! În cazul gutierelor, acestea se îndepărtează din gură şi periajul se face sub aceleaşi instrucţiuni.
Există şi anumite riscuri la care se expun pacienţii care apelează la aparatele dentare?
Ca în orice tratament, există şi nişte riscuri. De exemplu, în cazul copiilor, atunci când sunt în creştere, ne putem aştepta la un anumit rezultat, bazat pe o predicţie de creştere, iar această predicţie să fie eronată, să existe, de exemplu, un deficit de creştere. În cazul unor dinţi trataţi în mod repetat, cu obturaţii extensive, aceştia îşi pot pierde vitalitatea sau chiar să se fractureze în timpul tracţionărilor. Destul de rar, dinţii îşi pierd din rădăcină sau pacienţii acuză dureri articulare. Cele mai frecvente acuze din partea pacienţilor sunt aftele sau răni minore ale obrajilor sau ale limbii.
După îndreptarea dinţilor, există riscul ca problema dentară să revină în timp?
De regulă, la copii, după îndepărtarea obiceiurilor vicioase şi stimularea creşterii, rezultatele sunt destul de stabile. La adulţi, contenţia este obligatorie şi, de obicei, pe termen îndelungat sau pe viaţă. Dinţii, la fel ca orice element constitutiv uman, sunt într-o continuă mişcare şi transformare.
Cam ce procent din populaţie are nevoie de un aparat dentar?
Prevalenţa anomaliilor dentare variază mult în funcţie de zona cercetată şi de vârstă, dar proporţiile variază între 20% şi 38% din populaţie. Cert este că adresabilitatea este în creştere.
„Dacă anomaliile nu sunt tratate, pot duce la complicaţii parodontale“
Care sunt cauzele „danturii strâmbe“? Şi ce se întâmplă cu oamenii care nu apelează la tratamentul pentru îndreptarea dinţilor?
Sunt foarte mulţi factori care influenţează apariţia anomaliilor. În copilărie, pe lângă componenta genetică, au importanţă şi pierderea prematură sau tardivă a dinţilor de lapte, respiraţia orală sau, cum este mai cunoscută, respiraţia „pe gură“. De asemenea, faptul că micuţul îşi suge degetul, că îşi formează anumite ticuri de expresie, cum ar fi îmbufnarea, situarea buzei inferioare sub dinţii superiori, toate pot duce la apariţia unor anomalii dentare. Nu în ultimul rând, dificultăţile de pronunţie sau de vorbire, precum şi dieta moale sau semilichidă pot avea aceleaşi efecte. Dacă aceste anomalii nu sunt tratate corect, ele pot duce la complicaţii parodontale – inflamaţie gingivală cu sângerare şi pierderea cantităţii osoase –, tulburări în masticaţie şi/sau pierderea dinţilor cu migrarea celor vecini şi generarea unor noi mecanisme adaptative de masticaţie, care pot duce la afectarea articulaţiei temporo-mandibulare sau pierderea altor dinţi.
Care este cea mai bună pastă de dinţi pentru o igienă orală corectă?
Când aud această întrebare am un singur gând: dar care este cel mai bun deodorant? După părerea mea, nu există o pastă mai bună decât cealaltă. Este important ca, de fiecare dată când terminaţi un tub de o anumită marcă să cumpăraţi alta, total diferită, de la alt furnizor şi cu altă acţiune. De exemplu, aţi avut ceva pentru albire de la compania X, data viitoare luaţi pentru respiraţie proaspătă de la compania Y şi tot aşa, eventual fără „favoritisme“. Ideea este că trebuie schimbate şi marca şi modul de acţiune pentru a nu crea rezistenţă la componentele pastei respective. E ca în cazul unui deodorant: mult timp a fost eficient, dar după o perioadă, nu mai face faţă. Corpul se obişnuieşte cu substanţa şi nu mai reacţionează.
CV
A urmat stagii de pregătire în SUA
Numele: Ana-Mădălina Răducanu
Studiile şi cariera:
În 2013 a absolvit Facultatea de Medicină Dentară, ca şefă de promoţie.
În 2013 a luat examenul naţional de intrare în rezidenţiat cu punctajul 849.
Până în 2016 a fost medic rezident cu specializarea ortodonţie şi ortopedie dento-facială la Spitalul de Urgenţă din Cluj-Napoca.
Din 2015, este medic doctorand al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa.
În 2016 a urmat un stagiu de ortodonţie în USA şi la Roma, în Italia.
Din 2016 este medic specialist în ortodonţie şi ortopedie dento-facială.
În 2018 a mai urmat un stagiu de ortodonţie în Tucson, Arizona, SUA.
Locuieşte în: Constanţa
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
