Elful român al lui Moş Crăciun. Cum a ajuns Alina ajutorul moşului: „Fie te naşti elf, fie mergi la o şcoală 99 de ani“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Românca ajunsă ajutorul lui Moş Crăciun FOTO Arhivă personală Alina Sînziana Filipoaia
Românca ajunsă ajutorul lui Moş Crăciun FOTO Arhivă personală Alina Sînziana Filipoaia

O româncă trăieşte în fiecare an magia Crăciunului printre reni şi elfi, în Laponia, locul de unde Moş Crăciun pleacă în lume pentru a le duce cadouri tuturor copiilor cuminţi.

Alina Sînziana Filipoaia, de 25 de ani, originară din Suceava, locuieşte din 2012 în Laponia. Era studentă la Facultatea de limbi străine din cadrul Universităţii Bábes Bolyai din Cluj, unde învăţa finlandeza şi norvegiana. „Am vrut să plec în Finlanda doar câteva luni pentru a învăţa bine limba“, începe povestea tinerei.

„Era viscol în România când am plecat, era pe 12 – 13 decembrie, şi tata m-a condus la gară şi mi-a zis: «Poate o să rămâi împotmolită», dar nu a fost aşa. Am ajuns în Finlanda, unde era mai cald ca în ţară. Dar nu a durat mult şi în ajunul Crăciunului temperatura a scăzut până la minus 28 de grade Celsius“, povesteşte ea cum a trecut de primul an la Polul Nord. 

Vreme de mai bine de un an a fost babysitter la o familie de ruşi. Aşa că, în loc să aprofundeze limba finlandeză, a învăţat rusa. Nu a durat mult până când să se îndrăgostească de ţara lui Moş Crăciun şi a aplicat la o facultate de management în turism. Aşa a avut ocazia să facă o perioadă practică la unul dintre cele două complexe de vacanţă din Rovaniemi, la Santa Park. De pe 22 noiembrie 2014  până pe 10 ianuarie 2015 a fost unul dintre elfii lui Moş Crăciun şi s-a numit Fifolino. 

Complexul este situat într-o grotă şi în fiecare an este aleasă o tematică pentru a da mai mult farmec poveştii de iarnă.  În anul în care a făcut practică tema era concentrată pe Angry Birds. A făcut de toate la complex: a vândut bilete la intrare, a fost ghid pentru turişti, inclusiv pentru un grup de români, a fost ospătar şi a dus copiii în parcul de distracţii. În casa lui Moş Crăciun, copiii învaţă să decoreze turtă dulce împreună cu Doamna Crăciun sau să facă decoraţiuni de iarnă. 

Alina Sînziana Filipoaia

Nu de puţine ori însă a trebuit să se ferească de încercările puştilor care doreau să o tragă de nasul din plastilină sau de perucă.  „Este un business exclusivist şi am avut parte de un training foarte riguros. De exemplu, trebuia să învăţăm răspunsurile la întrebările pe care ni le puteau pune cei mici. De exemplu, dacă eram întrebaţi cum se face că Moş Crăciun există şi la celălalt centru turistic, respectiv Santa Village, eu le spuneam că există un tunel magic prin care călătoreşte Moş Crăciun.

În cazul în care un copil o recunoaşte pe stradă, fiind un oraş mic, iar turiştii peste tot, când nu este îmbrăcată în costumaţia unui elf, ea trebuie să-i spună curiosului că a dat jos hainele de gală întrucât Moşul a trimis-o să spioneze. 

Dar cum le explică copiilor cum a ajuns elf? „Eu trebuie să spun: fie te naşti elf, fie mergi la şcoala de elfi timp de 99 de ani şi dacă vrei să rămâi şi pentru al 100 -lea an rămâi elf definitiv, dar dacă renunţi înainte de 99 de ani atunci redevii om“, spune, amuzată Alina Sînziana.

Moş Crăciun există

Aici, la Polul Nord a descoperit că Moş Crăciun (Joulupukki, cum îi zic finlandezii) există. „Deşi eram adultă când l-am văzut pentru prima dată, când am urcat scările complexului, înconjurată de personaje de poveste, aveam emoţii foarte mari. Parcă intrasem într-o maşină a timpului. Am rămas ca un copil. Mă gândeam ce să îi spun moşului“, recunoaşte tânăra. Spune că Moşul are barbă lungă, cârlionţată, este îmbrăcat în roşu, iar în picioare poartă botoşei din pâslă care ţin foarte cald, La fel a simţit şi sora ei, Alexandra Mihaela, de 14 ani, pe care a adus-o anul trecut să petreacă vacanţa în Laponia. „«Dar ce să-i spun Moşului?», mă întreba surioara mea, foarte emoţionată, după ce înainte îmi spusese că nu crede în Moş Crăciun“, îşi aduce aminte ea. 

Alina Sînziana Filipoaia

Oraşul de poveste

În Laponia, magia sărbătorilor nu se trăieşte doar în casa lui Moş Crăciun, la unul din cele două complexuri turistice, ci în tot oraşul. Brazii se împodobesc, fiecare magazin este decorat de sărbătoare, iar porridge-ul devine alimentul universal. „Este un fel de orez cu lapte şi cu fructe de pădure“, explică Alina Sînziana. În ceea ce priveşte băutura, se bea o licoare care acelaşi gust cu vinul fiert din România, numai că nu are alcool. Copiii se pregătesc să meargă la bunici şi să pregătească împreună căsuţe din turtă dulce. Urarea care se aude în fiecare casă este aici „Hyvää joulua!“ (Crăciun fericit!).

Pe timpul iernii, râurile îngheaţă, gheaţa având o grosime de doi metri, şi pe noile drumuri, atât localnicii cât şi turiştii se pot plimba cu snow-mobilul. 

O altă atracţie a zonei sunt renii, animale semi-domesticite aici. „Creşterea renilor este asemăntoare cu oieritul de la noi. Toamna, se adună toţi renii, sunt număraţi şi apoi adunaţi laolaltă. Ei trăiesc liberi, în pădure, dar sunt totodată şi supravegheaţi. Fiecare proprietar are montat pe telefonul mobil o aplicaţie care să îi permită să ştie unde este în orice moment renul său, animalul având montat un microcip“, spune ea. 

În loc de scăunele, mingi gonflabile

Tânăra româncă s-a îndrăgostit de civilizaţia de aici şi spune că nu crede că se mai întoarce în România, deşi încă mai are probleme cu somnul din cauza faptului că se întunecă foarte devreme, de pe la ora 15.30. Ar fi vrut să devină profesor în România, dar consideră că nu este o meserie care să îţi aducă satisfacţii pe toate planurile, însă speră să-şi împlinească visul în Finlanda. Sistemul de învăţământ de aici este diferit faţă de cel european. „Mai ales la clasele gimnaziale, cei mici nu stau pe scaune normale, ci pe mingi gonflabile. Nu este obligatoriu să stai locului o oră întreagă. Dacă te plictiseşti poţi să mergi la biblioteca din fiecare clasă şi să îţi alegi o carte şi să citeşti sau să te joci dacă ţi-a pierit interesul“, explică ea. 

Alina Sînziana Filipoaia

Ţara unde drumarii nu sunt luaţi prin surprindere

Trăind mult timp în România, a fost foarte suprinsă să constate că drumurile de la Polul Nord sunt practicabile toată iarna. „Aici, autorităţile nu sunt luate niciodată prin surprindere, iar străzile se curăţă şi de două-trei ori pe zi, ori de câte ori este nevoie“. 

Foarte mirată a fost când a descoperit că fiecare locuinţă are câte o saună, la care au acces, în mod gratuit, toţi locatarii. La fel se întâmplă şi cu maşina de spălat şi cu uscătoria. „Ceea ce în România este un lux, aici este ceva normal“, consideră tânăra. 

Vara, Laponia are acelaşi farmec. „Dacă vrei să faci pe cineva să se îndrăgostească de ţara asta atunci adu-l vara. Aici sunt foarte multe păduri, foarte multă vegetaţie“. În anotimpul cald, temperatura nu urcă peste 25 grade Celsius. „Zilele calde sunt puţine. Este o expresie aici «Dacă te îmbeţi la începutul verii, rişti să o pierzi»“, spune ea, care dezvăluie faptul că în acele zile se bea foarte mult în cadrul serbărilor. 

alina sinziana filipoaia

Vă mai recomandăm: 

Românul vecin cu Moş Crăciun în Laponia: „Este foarte fain, exact cum mi-l imaginam în copilărie“

Ambasadorul României în Finlanda asigură că toate scrisorile copiilor au ajuns la Moş Crăciun: „Am vorbit cu moşul, care ştia multe despre România“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite