Eroul care a plecat pe front cu o infirmitate la picior: „Adevăratul ostaş îşi trăieşte viaţa normală numai în faţa morţii“
0Colonelul port-mortem Ion Trofin şi-a dat viaţa luptând în cel de-Al Doilea Război Mondial, deşi putea să rămână la vatră, fiind rănit grav în prima conflagraţie mondială.
Ion Trofin s-a născut la 7 februarie 1897 în localitatea Doftana, Bacău. Eroul a absolvit cursurile Liceului ”Sf. Sava” din Bucureşti, în vara anului 1916, cu rezultate foarte bune. Ţara intrase în război în anul în care tânărul absolvent de liceu a înţeles că este nevoie de el. Astfel, la 1 decembrie 1916 a devenit elev al Şcolii de Ofiţeri de Rezervă de Infanterie de la Dorohoi. Aici a început pregătirea intensivă pentru cariera militară, iar la 1 aprilie 1917 a fost avansat succesiv la gradele de elev-caporal şi elev-sergent. Nevoia stringentă de cadre a făcut ca la 5 aprilie să fie repartizat în stagiu la Regimentul 6 Vânători, cu gradul de elev-plutonier, în calitate de comandant de pluton puşcaşi, cu care participă la campania anului 1917.
La 21 iulie 1919 a fost rănit grav în luptele de la Puszta Tanya şi a rămas în mâinile inamicului, având parte de un tratament corespunzător.
Repatriat imediat după încetarea luptelor, a fost internat şi tratat în spitalul din Arad, având nevoie de o lungă perioadă de recuperare. În urma acestei răni, va rămâne cu o infirmitate, cu multe dureri şi suferinţe, şi având un picior mai scurt cu doi centimetri.
La 1 octombrie 1919 a fost avansat la gradul de locotenent şi a fost decorat cu mai multe medalii, conform datelor obţinute de plt. adj Eugen-Dorin Spătaru şi prezentate la „Lucrările celei de-a XX-a ediţii a Conferinţei Naţionale de Comunicări Ştiinţifice a Muzeului Marinei Române din Constanţa“, din luna octombrie.
„Adevăratul ostaş îşi trăeşte viaţa normală numai în faţa morţii“
După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, ofiţerul a cerut să participe la luptă. La 22 iunie 1941, prin raportul personal adresat generalului Ion Boiţeanu, secretarul general al Ministerul Apărării Naţionale, lt. col. Trofin raportează: ”Am onoarea a vă ruga să binevoiţi a-mi aproba să plec pe front. Toată cariera şi toată viaţa m-am pregătit pentru război.
A rămâne aici, în interior, acum când bubue tunul şi când alţi camarazi sângerează, înseamnează a comite o crimă faţă de conştiinţa mea; înseamnă că totdeauna să roşesc faţă de foştii mei elevi şi faţă de toţi camarazii, cărora le-am spus că adevăratul ostaş îşi trăeşte viaţa normală numai în faţa morţii, numai în faţa emoţiilor sfinte pe care ţi le dă războiul. M-aşi jena toată viaţa faţă de copilul meu faţă de copilul meu, dacă nu mi-aşi da tributul de sânge. Rog aprobaţi să fiu încadrat, pentru mobilizare, la Regimentul 3 Motomecanizat unde sunt 2 ofiţeri superiori, cu stagiul la trupă. Sunt nou în grad şi nu am stagiu.”
Deşi, iniţial, rezoluţia generalului a fost „nu se aprobă“, în urma insistenţelor ofiţerului, la 2 iulie 1941, generalul Ion Boiţeanu a aprobat cererea menţionând pe raport: „apreciez gestul său de ostaş şi-i urez izbândă“. În cursul războiului, ofiţerul a murit, fiind lovit de schijele unui proiectil de aruncător de mine. Şi prin sacrificiul său, trupele române au înaintat în mod hotărâtor spre cucerirea Odesei. Eroul din cel de-al Doilea Război Mondial a fost înmormântat alături de mulţi eroi căzuţi la datorie, în Cimitirul militar din localitatea Freudenthal.
Pe aceeaşi temă:
Eroii din Primul Război Mondial, omagiaţi prin caravana care va străbate judeţul Constanţa
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial