Este orb, dar excelează în matematică şi informatică. Radu, doctorand, primul clasat pentru o bursă europeană

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Radu Vasile Sursa Facebook Adrian Gemănaru
Radu Vasile Sursa Facebook Adrian Gemănaru

Radu Vasile (37 ani), informaticianul nevăzător doctorand la Facultatea de Matematică şi Informatică de la Universitatea Ovidius din Constanţa, a obţinut cel mai mare punctaj la un concurs pentru o bursă europeană.

Premiul constă într-o bursă lunară de 400 euro care-i permite lui Radu Vasile, fondator Best Solution Development, să se dedice studiului, printre altele, al Teoriei codurilor corectoare de erori.

Radu a fost admis la doctorat în 2018 cu nota 10

Datorită rezultatelor remarcabile în cadrul studiilor de doctorat, de anul acesta voi primi bursă de studiu, în valoare de 400 euro, lunar, pentru a mă ocupa de cercetare mai departe.

În cadrul Universităţii Ovidius, la nivelul Institutului de Studii Doctorale, se derulează un proiect pe fonduri europene, nume de cod Antreprenordoc, proiect prin care studenţilor de la doctorat din anii 2 sau 3, precum şi cercetătorilor postdoctorali, li se pot acorda burse de studiu.

Proiectul îşi doreşte să acorde un sprijin doctoranzilor şi post doctoranzilor astfel încât aceştia să poată să îşi găsească un loc de muncă, şi/sau să avanseze în carieră.

Am participat la competiţia obţinerii unei astfel de burse şi am fost selectat să primească o astfel de bursă, dar nu oricum, ci primul pe listă, cu 198 de puncte (nu ştiu din câte maxim, dar sper că nu 1000)“, râde Radu.

Pentru oferirea unei astfel de burse au contat lucrările publicate, prezenţa la interviul cu comisia de selecţie, situaţia derulării studiilor doctorale, precum şi profilul candidatului în raport cu indicatorii proiectului.

„Mulţumiri merg către echipa de implementare a proiectului Antreprenordoc şi către Universitatea Ovidius pentru că îmi oferă această oportunitate. Ca întodeauna, alături de mine a fost conducătorul meu ştiinţific, conf. univ. dr. Cristina Flaut, căreia îi mulţumesc mult, mult de tot pentru tot şi căruia îi voi rămâne etern recunoscător“, spune drd. Radu Vasile.

De 10 luni, Radu a mai reuşit o victorie personală: este tatăl unui băieţel voinic, Vladimir Adrian, de care familia e tare mândră.

Pe lângă activitatea sa antreprenorială în IT, Radu Vasile face ore de tobe, voluntar, cu copiii care suferă de autism. 

„De ceva vreme, cu toate precauţiile am reluat orele de tobe pentru copii. Autismul şi recuperarea după autism nu’s o chestie căreia îi poţi spune stop, prin ordin de ministru. Aşa că miercuri am intrat pe tatami-ul destinat orelor de tobe. Este un spaţiu bine delimitat, aflat în curte. Sunt 6 copii, aflaţi la distanţă unul de celălalt, fiecare împreună cu terapeutul lui“, anunţă Radu.

Informaticianul desfăşoară proiectul de meloterapie, pe tobe africane, la Centrul Psihologic Marea Neagră. „Tobele sunt cele mai recomandate instrumente muzicale de utilizat în terapie. Bătaia este simplă şi ai nevoie doar de câteva minute pentru a înţelege totul. Iar şedintele de meloterapie conduse de Radu oferă copiilor o stare liberă a trăirilor interioare“, explică terapeutul Adrian Gemănaru, fondator al centrului. 

Povestea lui Radu 

Când s-a născut Radu Vasile, medicii nu i-au dat nicio şansă. Avea o proporţie uriaşă de ser în sânge: 98%. Tentativa doctorilor de a-l salva a reuşit, dar cu un preţ mare: copilul şi-a pierdut vederea. „Nu apucă 3 ani, oricum“, i-au spus medicii mamei înlăcrimate. Însă Radu s-a încăpăţânat să trăiască. S-a lovit de toate obstacolele din calea lui până a învăţat să le depăşească.

După 31 de ani de la verdictul dur dat de medici, Radu Vasile a ajuns pe scena Galei Naţionale pentru Persoane cu Dizabilităţi, din decembrie 2014, la Bucureşti. Aici a primit trofeul „Oameni cu desăvârşire“, o recunoaştere a succeselor sale atât în plan profesional, cât şi în activitatea sa caritabilă.

Şcoala specială, „o pedeapsă“ 

Pentru Radu, întunericul nu a fost complet de la început. O mică rază de lumină reuşise să străpungă noaptea în care copilul învăţa să trăiască. La ochiul drept avea un rest de vedere – adică ochiul lui reuşea să vadă în proporţie de 10% –, ceea ce l-a ajutat să-şi facă o idee despre ce este în jur, despre siluetele fiinţelor dragi, despre propria persoană. Ghicind umbrele şi contururile, Radu şi-a dat seama că are totuşi un avantaj faţă de alţi nevăzători, ceea ce a realizat într-un alt moment dureros al vieţii, mai precis, atunci când a fost nevoit să plece de acasă. 

Mai 1998. Radu, curs la şcoala din Buzău Sursa Facebook RV

Radu Vasile informatician orb Sursa Facebook RV

Avea 7 ani când părinţii au decis să-l trimită, de acasă, de la Constanţa, la Şcoala specială de nevăzători de la Buzău. Despărţirea de cămin a fost sfâşietoare. „Trei luni am plâns încontinuu. Pentru mine era o pedeapsă, aşa am perceput-o, de ce altfel să te dea părinţii de acasă? Îi imploram să mă primească înapoi, le promiteam că o să fiu copil cuminte şi nu mă mai împiedic, şi nu mai sparg pahare, şi nu mai sfărâm chestii prin casă. Ai mei plângeau aici, eu plângeam acolo“, rememorează Radu.

Mediul de la şcoala din Buzău i-a îndreptat paşii spre ceea ce avea să facă peste ani. „Am conştientizat infirmitatea mea, dar mi-am dat seama că alţi colegi de-ai mei nu văd deloc. Cu restul meu de vedere, am văzut că le pot fi de folos altora. Eu eram cel care îi ghida şi îi ducea de mână spre săli sau spre locul unde era nevoie. Mai intram eu prin garduri, dar cu timpul am învăţat să mă descurc în acel mediu cu totul nou. Din şcoală am rămas cu plăcerea de a-i ajuta pe ceilalţi“, îşi aminteşte Radu Vasile.

La 14 ani a descoperit calculatorul

Prietenii lui Radu Vasile de la Fundaţia Cartea Călătoare din Focşani îl cunosc de când avea 14 ani. Radu avea o pasiune pentru citit, devenind olimpic la Română. Totuşi, marea pasiune, adică informatica avea să fie descoperită în clasa a VIII-a. Se întâmpla la primul curs de iniţiere în lucrul pe computer pentru nevăzătorii din România, organizat de Fundaţia Cartea Călătoare. Timp de o săptămână, zece ore pe zi, cursanţii – patru elevi de liceu şi trei profesori – au învăţat să se descurce la folosirea calculatorului.

„La sfârşitul acelui curs de o săptămână, care ţinea zece ore pe zi, Radu i-a mărturisit mentorului său, Mircea Bucur, informatician de profesie şi preşedinte al fundaţiei, că vrea să devină programator. În anul următor, cei patru elevi cursanţi au avut sarcina de a-i învăţa pe alţi nevăzători să utilizeze computerul. Radu a fost desemnat responsabil de instruirea elevilor din clasele II-VII“, relatează Gabriela Dima, coordonator de programe la Fundaţia Cartea Călătoare.

Constănţeanul a făcut progrese uimitoare devenind elevul care se ocupa de laboratorul de informatică al liceului. Ştia clar ce vrea să facă mai departe: matematică-informatică.


Sursa Facebook RV

Radu Vasile - informaticianul nevăzător din Constanţa Foto Sînziana Ionescu

Piedici la admiterea în facultate

Urma însă o altă piedică, de care avea să se lovească. Universităţile nu-l primeau la admitere, pentru că era nevăzător şi nu existau proceduri la acel moment prin care persoanele cu astfe de dizabilităţi să fie examinate. Întors acasă, la Constanţa, tânărul a fost invitat, în cele din urmă, să dea o testare preliminară la Universitatea „Ovidius“.

„M-am dus. Viaţa mea era într-un punct important în acel moment, era ori, ori. Am intrat în sală, mi s-au dictat subiectele, le-am scris în Braille. Lumea se uita la mine cum scriu. Am terminat. Am început să citesc lucrarea. Făcusem bine tot, mai puţin 3 puncte din 15. Le-am zis examinatorilor: «Nu am făcut la şcoală aşa ceva. Nu am văzut conceptul acesta de integrală până acum. Dacă nu mă înşel, e operaţia inversă derivării şi atunci rezultatele sunt…». Şi am dat rezultatele. Aşa am învăţat eu integrale. Profesoara, vizibil emoţionată, a spus: «Deci acest copil e un geniu al matematicii, merită şansa»“, îşi aminteşte Radu Vasile scena de la „Ovidius“.

După examenul propriu-zis, Radu Vasile a intrat al nouălea pe listă dintre cei 160 de admişi la Facultatea de Matematică-Informatică. A primit apoi un ajutor generos din partea universităţii: pentru ca el să-şi elaboreze lucrarea de licenţă, profesoara universitară Viviana Ene de la „Ovidius“ i-a citit lui Radu lucrări întregi ale altor profesori, care nu erau traduse în Braille. Unde studentul avea nelămuriri, profesoara se oprea din lectură şi îi explica matematic. A procedat întocmai ca mama lui Radu, care i-a citit băiatului biblioteci întregi pentru a-i desăvârşi educaţia.

„Eram ciudăţenia din IT“

Căutând drumul spre performanţă, Radu obţine certificarea Cisco de programator, după un curs susţinut de compania Cisco Systems Inc. la Constanţa. Compania îi propune să fie colaborator şi Radu îşi mai adaugă o competenţă în portofoliu: aceea de organizator de evenimente, unele cu finanţare externă.

În 2006 se angajează ca programator. Şi-a construit cariera cu greu, mai greu decât le-a fost altora. La un moment dat, când îşi căuta de lucru în Bucureşti, ajunsese un fel de ciudăţenie. Informatician orb, cine a mai văzut? Laptopul său are răspunsuri vocale la comenzi tactile, iar Radu tastează extraordinar de rapid. Are cont de Facebook, unde postează şi transmite mesaje, vorbeşte pe Messenger şi este la curent cu tot ce se întâmplă în jur.

Foto S.I.

Radu Vasile - informaticianul nevăzător din Constanţa Foto Sînziana Ionescu

„M-am prins rapid despre ce era vorba. Tot eram chemat la interviuri, mă puneau la lucru, mă ţineau o zi întreagă în care le arătam ce ştiu. Şi eram «tătic». Erau surprinşi: «Dar cum de ştii să faci şi asta?», «Şi aici cum te descurci?». Totuşi, nu mă angaja niciunul. Pentru ei eram doar o curiozitate: «Ia să vedem cum arată programatorul orb». Voiau să se distreze pe seama mea. Atunci am zis să mă aleg cu ceva din afacerea asta. Le-am cerut decontarea transportului şi plata zilei de lucru. Măcar să mă distrez şi eu pe seama lor“, povesteşte Radu.

Revenit la Constanţa, Radu şi-a înfiinţat, în 2009, propria afacere în domeniul  IT, relaţii publice şi management. „Mi-a plăcut ideea de independenţă şi de ce să nu recunosc, de confort material. Câştigul nu este liniar, lună de lună, dar per total, la finalul anului, mă declar mulţumit“, spune antreprenorul.

Artificiile de Anul Nou i-au „stins“ ultima rază de lumină

Era noaptea de Revelion dintre 2005 şi 2006, când slaba luminiţă a ochilor lui Radu Vasile a început să pâlpâie. Privea artificiile de pe cer, iar unul a luminat foarte aproape de el.

„Am simţit ca o arsură pe ochi. Nu i-am dat foarte mare importanţă, mai ales că mă uitam în jurul meu şi recunoşteam toate locurile şi obiectele. Tot în acea perioadă mă chinuiam să fac un proiect pe calculator pentru cursul de Baze de date. În dimineaţa de 2 ianuarie, uitându-mă la monitorul meu, mi s-a părut ca e murdar. Şi am început să-l şterg. Murdăria nu se ducea, am presupus că e ceva cu ochii mei, m-am uitat împrejur, să văd dacă aşa e. Însă nu am observat nimic schimbat. Probabil unde creierul era învăţat cu aşezarea obiectelor şi cu forma lor, completa imaginea. Singurele probleme le observam pe monitor. L-am şters în continuare. A venit mama şi îmi spune să îl las, că l-am făcut curat ca lacrima… M-am gândit atunci că sunt obosit şi că o să îmi treacă“, povesteşte Radu Vasile.

În ziua următoare, pe 3 ianuarie, Radu a plecat la o întâlnire. A avut senzaţia că e ceaţă foarte densă afară. „Ceaţa aia nu mă lăsa să văd aproape nimic. Bâjbăiam cu bastonul în stânga şi în dreapta pentru a-mi găsi drumul. La un moment dat, rămân fără vedere de tot. Fără niciun pic de lumină. Continui să merg mai departe, încercând să-mi găsesc drumul către staţia de taxiuri. Cum bâjbâiam în continuare, îmi revine brusc lumina şi observ cum un maxitaxi a oprit brusc în faţa mea. Ajunsesem în mijlocul şoselei. Mă redresez rapid şi mă duc la primul taxi. Şi înfricoşat, îi zic şoferului să mă ducă la destinaţie. A fost momentul când am înţeles că am rămas şi fără ultimul rest de vedere. Practic, ca într-un episod de încoronare ceremonios, mi se puteau înmâna ochelarii negri“, zâmbeşte amar Radu.

Mirosul şi zgomotul fulgului de nea

Pe plan profesional, antreprenorul Radu Vasile se ocupă la ora actuală de realizarea şi mentenanţa unor site-uri, 60 la număr, cu preponderenţă din domeniul turismului. În plan personal, nevăzătorul Radu este implicat în proiecte de ajutorare a celor cu dizabilităţi şi are planuri mari pentru asociaţia de la Constanţa.

Educaţia şi atitudinea îl ajută să fie un model pentru cei din jur. A deprins multe trucuri care îl ajută, ca şi pe ceilalţi semeni nevăzători să se orienteze în orice situaţie. Spune că fiecare are propriul parfum al pielii, pe care îl simte dincolo de parfumul dat pe piele. Ştie cine se află în încăpere, după simpla percepţie olfactivă. Simte când are în faţă un zid sau un gard, pentru că în funcţie de obstacol, aerul circulă altfel, zgomotele sunt mai puternice, iar mirosurile – mai acute. „Are miros până şi fulgul de nea. Miroase a frig. Şi face un zgomot specific când se aşterne pe pământ“, surâde Radu.

Pe scena Galei pentru persoane cu dizabilităţi Foto Fundaţia Cartea Călătoare

Radu Vasile - informaticianul nevăzător din Constanţa premiat la Gala persoanelor cu dizabilităţi 2014 Foto Fundaţia Cartea Călătoare

Pe aceeaşi temă: 

Poveste de succes: un informatician nevăzător, admis cu 10 la doctoratul în Matematică. „Îmi doream să scap dintr-o lume închisă“ 

Radu, informaticianul orb care dă o rază de speranţă oamenilor cu dizabilităţi

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite