Fetiţa de aviator care a devenit „prinţesă“ în Palatul Regal de la malul mării: „Era spectaculos când era furtună. În mare erau nişte instalaţii care urlau“
0
Palatul Regal din Mamaia (Club Castel), astăzi în ruină, a avut o istorie tumultuoasă vreme de jumătate de secol. Aici s-au luat decizii importante pentru ţară şi tot aici s-au născut poveşti de dragoste sau s-au năruit destine – pentru unii, acest loc este sinonim cu copilăria
După ce Regina Maria s-a mutat în castelul de la Balcic, aflat pe „Coasta de Argint a Mării Negre“, Carol al II-lea a cedat vila suveranei Flotilei de Hidroaviaţie din Mamaia, al cărei comandant era căpitanul aviator Constantin Negru.
Aşa a ajuns fiica sa, Anca Theodora Popp, acum în vârstă de 93 de ani, să trăiască la malul mării doi dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii sale, pierduţi pe întinderile nesfârşite de nisip, ascunşi prin ungherele castelului sau înecaţi în apa Mării Negre.
Amintirile de-o viaţă sunt strânse într-un album cu poze pe care nu l-a mai răsfoit de mult. Câteodată, în singurătate, gândurile i se întorc la copila fericită care alerga desculţă pe nisip, care mergea pe gardurile palatului sau care se hrănea doar cu baclavale.
Trupul nu o mai ajută acum, mare parte din timp fiind imobilizată într-un scaun, dar mintea-i aleargă încă în Mamaia anilor ’37-’38.
Constantin Negru, primul comandant al Grupului de Aviaţie Maritimă
Eroul poveştii este tatăl său, Constantin Negru, primul comandant al Grupului de Aviaţie Maritimă. „Tata a fost mai întâi marinar, însă în război a trecut la hidroaviaţie. El considera că o ţară care are ape trebuie să aibă şi hidroaviaţie şi s-a luptat să înfiinţeze Flotila de Hidroaviaţie de la Mamaia“, povesteşte Anca Theodora Popp pentru „Weekend Adevărul“. A păstrat din acea vreme doar câteva fotografii. Poza preferată a tatălui său, dar şi decoraţiile pe care acesta le-a primit le-a donat în urmă cu mult timp Muzeului Aviaţiei din Bucureşti. „Eu mă duc. După mine nu mai vine nimeni“, mărturiseşte bătrâna.
Fiind militar, Constantin Negru a fost trimis în misiuni în mai multe oraşe. După ce a înfiinţat flotila de hidroaviaţie, misiunea l-a dus la Mamaia şi aşa şi-a adus şi familia să locuiască în „Palatul Mare“, aşa cum numeşte ea castelul reginei. Credea că va rămâne la Mamaia, acolo unde era visul său, hidroaviaţia, dar pentru el, ultimul zbor s-a sfârşit în mare, în vara anului 1938.
Fotografie în curtea palatului Regal Colecţie Anca Theodora Popp
Copilărie pe tobogane
Când vremea era bună, Anca pleca cu noaptea-n cap pe plajă, care era doar a ei şi a fiului grădinarului, singurul ei tovarăş de joacă. Nu se temeau de valuri, de insolaţie sau de vieţuitoarele mării. „Mamaia era mică. Nu erau decât câteva construcţii pe lângă palat şi întinderi nesfârşite de nisip. Atunci a început să se ridice Hotelul Rex, unul dintre cele mai luxoase şi mai rafinate din sud-estul Europei, care a fost inaugurat de Regele Carol al II-lea, apoi Cazinoul din Mamaia“, povesteşte ea.
Tot Anca a fost printre primii care s-au jucat la „Ciuperca“, ceea ce noi cunoaştem astăzi sub denumirea de Pasarela din Mamaia, monument istoric în ruină conceput de vestitul arhitect Victor Ştefănescu. Întreaga bijuterie construită pe apă avea o lungime de 130 de metri şi dispunea de două tobogane, două debarcadere pentru bărci, dar şi o terasă. Când nu era în costumul de baie, Anca purta rochiţe făcute de o croitoreasă pe care o aducea mama sa, Silvia, în Mamaia. Femeia stătea acolo câteva săptămâni până când termina de cusut rochiţele cu buline pentru mica prinţesă din palat. Copil fiind, a iubit marea când era calmă, dar mai ales pe furtună. „Era spectaculos când era furtună. În mare erau nişte instalaţii care, atunci când era furtună, urlau. Ele fuseseră montate pentru vapoare, cred, ca să nu se apropie de mal“, credea copila de altădată.
Anca Theodora Popp FOTO Mariana Iancu
Baclavalele din Constanţa şi băiatul grădinarului
Nici turişti nu erau în Mamaia, doar familiile ofiţerilor şi câţiva constănţeni. „Ţin minte că la Ciupercă mi-am rupt două costume de baie, tot dându-mă pe toboganele cu apă, iar la Cazino se făceau nişte pateuri formidabile. Mama venea pe la 11.00 şi mă lua de pe plajă, în picioarele goale, mă ducea la Cazino şi-mi cumpăra pateuri – era un regal“. Ar fi dat pateurile doar pe baclavale, celebrele dulciuri turceşti, care se găseau în Constanţa. „Mâncam baclavale de la o cofetărie de pe Strada Mangaliei. Erau nişte baclavale nebune. Eu înghiţeam cu atâta poftă, încât cofetarul era invidios că nevastă-sa nici nu le gusta. Îmi spunea că îi face prăjituri şi i le lasă prin casă pe măsuţe, dar ea nici nu se apropia de ele“, îşi aminteşte bătrâna.
Dacă fetiţa descoperise baclavalele, tinerii ofiţeri s-au lăsat cuceriţi de frumuseţea turcoaicelor. „Noi am cunoscut-o pe UI, o turcoaică frumoasă foc, care s-a căsătorit cu unul dintre ofiţerii cantonaţi în oraş“.
În cei doi ani petrecuţi la Mamaia, l-a avut ca tovarăş de joacă pe băiatul grădinarului, al cărui nume nu şi-l mai aminteşte. „Să mă ierte“, spune ea. Când nu erau pe plajă, se jucau prin curtea palatului sau sărind gardurile din piatră, late de un metru şi jumătate. „Pe ele alergam ca disperaţii“.
În grădina frumos amenajată de grădinar, găseau alte distracţii. Grădinăreasa, îşi aminteşte ea, era o gospodină perfectă. „Primăvara, punea ouă de raţă la cloşcă. Când ieşeau puii din găoace, noi eram acolo, pentru că era un adevărat spectacol. Puii erau umezi şi grădinăreasa îi punea între geamuri să se usuce. Când o luau din loc, îi pierdeam în iarbă şi apoi îi căutam“.
Palatul reginei din amintirile bătrânei este castelul la care a visat fiecare copil, cu săli mari, unde se făceau baluri, recepţii şi unde se sărbătorea Revelionul. Copil fiind, a rămas uimită cum lumina venea de sub scafa de pe tavan, cerând, după mulţi ani, constructorului, să-i amenajeze acelaşi sistem şi în casa din Bucureşti în care locuieşte. „Acolo am văzut prima dată lumina indirectă, şi am vrut să am şi eu acasă“, spune bătrâna.
Timp de doi ani a învăţat la şcoala de fete de pe strada Scarlat Vârnav din Constanţa, unde o avea ca învăţătoare pe „fermecătoarea doamnă Dimitriu“. Şi acum are în album o fotografie cu toate fetele din clasă. Ştie numele fiecăreia, dar şi ce pozne făceau. La şcoală ajungea cu autobuzul şi, uneori, o ducea şoferul, pe care îl chema Silaghi, cu maşina. Şi cu el are amintiri de neuitat.
„Era un om minunat acest Silaghi. Eu le făceam păpuşilor mâncare din iarbă pe care o mărunţeam şi pe care o puneam în vase mici. Bietul om trebuia să guste şi să-mi spună dacă este bună mâncarea“, râde ea la amintirile din trecut.
Eroul a murit când „lacul era oglindă“
Copilăria ei s-a sfârşit în vara anului 1938, când tatăl său a murit în timpul unui zbor de antrenament. „Era într-un avion italian alături de un căpitan şi de doi soldaţi. A scăpat doar soldatul care era la coada avionului“, povesteşte ea. Era o zi perfectă, senină, de vară. „Mama era plecată la Constanţa cu bunica mea, care venise să stea o perioadă cu noi. Lacul Siutghiol era nemişcat. Se spunea că e «lacul oglindă». Pe drum, mama i-a spus asta bunicii: «Uite, aşa e lacul oglindă». Apoi, au aflat tragica veste“. Trupul i-a fost recuperat imediat din apa nemişcată a lacului şi a fost dus la Bucureşti, la Cimitirul Bellu Militar, unde a fost îngropat. Bravul aviator nu a reuşit să-şi respecte promisiunea făcută: aceea că îşi va lua prinţesa, când va mai creşte puţin, să-i arate Mamaia şi Constanţa de la înălţime. După ce tatăl său a murit, împreună cu mama sa au plecat la Bucureşti. Pentru alţi aviatori, care au supravieţuit, povestea a continuat.
Cum se vedea Mamaia de la înălşime Colecţie Anca Theodora Popp
Iubirea vieţii, un mare inginer constructor
În Capitală, Anca şi mama ei, Silvia, au locuit o vreme la bunici. Cu banii pe care i-au primit ca despăgubire pentru pierderea suferită, şi-au cumpărat un apartament, care însă a fost naţionalizat de comunişti. Pentru că tatăl său a fost ofiţer, nu a avut voie să urmeze o facultate, astfel că a făcut cursuri de desenator şi aşa şi-a început ea cariera la Institutul de Construcţii, devenind apoi proiectantă. Din anul 1970 locuieşte în actuala casă, care a fost a socrilor.
S-a măritat pentru prima dată la vârsta de 19 ani, însă a divorţat după zece ani şi, după alţi câţiva ani, şi-a găsit „iubirea vieţii“, pe vestitul inginer constructor Traian Popp, cel care a elaborat direct sau în cadrul colectivelor de proiectare un număr impresionant de proiecte, pentru obiective de cea mai mare importanţă: Palatul Parlamentului (împreună cu Alexandru Cişmigiu şi Mircea Mironescu), Sala Palatului, Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale“ din Bucureşti, Televiziunea Română, Charles de Gaulle Plaza, iar în străinătate Universitatea din Alger, Complex Hotelier Porto Caras – Halkidiki, Hotelul Intercontinental Atena, Hotelul Intercontinental Creta, Ambasada României din Bonn şi Hipodromul din Abu-Dhabi.
Ilustrul inginer Traian Popp
A revăzut Mamaia după 10 ani de la plecare, cu ocazia unei excursii. Staţiunea se schimbase, iar fostul copil ars de soare de altădată îşi pierduse copilăria. „Începuse să se umple Mamaia de turişti şi apăruseră vile. Peste tot se construia“, îşi aduce ea aminte. A intrat şi în curtea Palatului Regal. „Existau încă în curtea palatului mic nişte ierburi care miros special. Şi mi-am adus aminte mirosul de atunci, din copilărie“, încheie Anca Theodora Popp.
Escadrilă formată din avioane capturate
Escadrila de hidroplane a fost înfiinţată prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda căpitanului aviator Constantin Negru. Conform Forţelor Navale, unitatea avea în componenţă hidroavioane capturate din Ungaria, care au constituit primul nucleu operativ al hidroaviaţiei româneşti.
Pe lângă activitatea de pregătire a piloţilor, s-a urmărit cercetarea litoralului maritim cu scopul de a descoperi direcţia curenţilor marini şi structura zonei de litoral. La 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, s-a executat primul zbor cu un hidroavion de construcţie românească, construit de către ing. Radu Stoika.
În perioada anilor ’30 s-au executat lucrări de amenajare a unei baze moderne de hidroaviaţie la Palazu Mare, dotată cu trei hidroscale echipate complet cu ambarcaţiuni pentru manevra hidroavioanelor, pentru transportarea acestora şi executarea operaţiunilor de salvare din mare a aparatelor avariate.
În anul 1935 s-a executat un raid pe ruta Constanţa-Istanbul-Atena-Constanţa cu trei aparate Savoia Marcheti, sub comanda pilotului comandor Ovidiu Rătescu, iar trei ani mai târziu, unul pe ruta Constanţa-Istanbul-Bengazi-Tripoli-Constanţa, sub comanda generalului Vasile Henţescu la bordul unui aparat Savoia S-55.
De la palat regal la „casă de odihnă pentru oamenii muncii“
Reşedinţa regală din staţiunea Mamaia a fost construită între anii 1924-1927 după planurile celebrului arhitect italian Mario Stoppa. Cum suverana a ales Balcicul, palatul a fost donat Escadrilei de hidroaviaţie. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, reşedinţa a fost ocupată de generalii armatei sovietice care, la plecare, în noaptea de 1/2 noiembrie 1944, au vandalizat construcţia. Palatul Reginei a fost refăcut după război şi a devenit în perioada comunistă „casă de odihnă pentru oamenii muncii“, conform unui ghid al anilor ’60.
În anii 1978-1979, palatul a fost renovat şi a devenit un club destinat turiştilor germani. Cu acest prilej, o parte din camere au fost modificate, a fost reabilitată reţeaua electrică, iar în faţa palatului a fost construită o piscină. Reşedinţa regală şi-a păstrat această destinaţie până la Revoluţie.
Tot la stat, via privat
Ulterior, castelul a ajuns în administrarea SC Mamaia SA, o companie care a preluat o parte din activul staţiunii. Deşi era monument istoric, castelul a fost vândut la preţul de 850.000 de lei unei firme private, SC Light System SRL. Ulterior, curtea palatului, în suprafaţă de aproximativ 1,5 hectare de teren, a fost vândută aceleiaşi firme de către fostul primar al Constanţei Radu Mazăre, cu 23 de euro/metru pătrat.
Ruina Palatului Regal din Mamaia FOTO Mariana Iancu
Cum noul proprietar nu a avut banii necesari conservării construcţiei regale, aceasta s-a ruinat de la an la an, sub ochii autorităţilor care nu au făcut nimic pentru a o salva. Abia în 2018, Ministerul Culturii a făcut primul pas pentru recuperarea monumentului istoric şi a cerut anularea contractului de vânzare.
La capătul unui proces care a durat patru ani, în martie 2022, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că Palatul Regal a fost vândut ilegal şi că monumentul istoric se întoarce în patrimoniul statului român. SC Mamaia a fost mandatată de către acţionarul majoritar, Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, să efectueze demersurile necesare preluării imobilului. În acest sens, reprezentanţii SC Mamaia poartă negocieri în prezent cu SC Light System SRL.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
