FOTO Vilele de la Balcic, tezaurul arhitectonic abandonat al României. Au fost construite în anii '30 de o femeie
0
Frumoasele vile ale Balcicului sunt realizate de o femeie care poartă un nume foarte cunoscut românilor: Henrieta Delavrancea-Gibory, fiica scriitorului Barbu Delavrancea şi sora pianistei Cella Delavrancea.
GALERIE FOTO cu vilele din Balcic construite de arhitecta Henrieta Delavrancea
Într-o plimbare prin Balcic, aşezarea unde Regina Maria şi-a lăsat inima la propriu şi la figurat, vizitatorii remarcă uşor câteva clădiri care constituie mândria locului. Sunt create de o arhitectă româncă, Henrieta Delavrancea-Gibory, care a modelat imaginea Balcicului în anii ‘30.
Stilul Henrietei Delavrancea-Gibory atrage imediat atenţia. Vilele sale au un aer tradiţional, dar modern, fiind construite din materiale specifice locului. Gândite drept case de vacanţă, strict funcţionale, vilele au acoperiş de olane, streşini late şi ferestre mari, cu o vedere splendidă spre mare. Pentru a valorifica terenul în pantă, arhitecta a prevăzut în proiect terase şi pergole. Acestea împodobesc vilele albe construite din piatră de Dobrogea ajutată de lemn.
Prin sora ei Cella, prietenă a familiei regale, ajunge la Balcic, unde Regina Maria îşi construise în 1925 domeniul regal, cunoscut ulterior drept Castelul de la Balcic. Suverana îi încredinţează tinerei arhitecte construirea unui pavilion de ceai, care astăzi nu mai există. Urmând gestul reginei, protipendada începuse deja să cumpere proprietăţi în Balcic, mica aşezare de pe Coasta de Argint, litoralul Cadrilaterului aflat la acea vreme în componenţa României.
La Balcic, Henrieta proiectează 22 vile ale unor personalităţi: Vila poetului Ion Pillat, Vila Lupoaicei, Vila generalul Rasoviceanu, Casa Ghiul Serai, Casa Constantiniu, Casa Iunian, Casa ministrului de Finanţe Cancicov, Casa Cuţescu-Storck, Casa Eliza Brătianu, Casa Moşescu (a primarului Cctavian Moşescu, căsătorit cu bulgăroaica Penca, a căror fiică fusese botezată Balcica), alături de construcţia Pavilionului de ceai şi renovarea Pavilionului grănicerilor (foto jos) de la Palatul Regal.
„Încăperile sunt simple şi compacte, cu vitraje de mari dimensiuni ce realizează legătura spațiului exterior cu cel interior, terase succesive cu pergole, streșini late, consolele etajelor și învelitoarea în olane cu pantă redusă. Accentul la vilele Henrietei de la Balcic era pus pe terase, pe comunicarea cu exteriorul. Toată arhitectura este îmbrăcată în culoarea albă. Regina Maria apreciază casele pe care Henrieta le proiecta și executa deja la Balcic, în ciuda câtorva opinii divergente între arhitectă și primarul localității, George Fotino. De-abia în 1936, odată cu Casa de ceai, este fermecată de spațiile imaginate de către Henrietta Delavrancea“, descrie arhitecta Raluca Zaharia, unul dintre specialiştii care au contribuit la albumul „Dobrogea culturală“, editat de Asociaţia Arche în 2017.
Către finele vieţii, arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory avea să istorisească: „Geamiile, potecuţele de piatră prăfuite, pieţele cu fântâni, casele revărsate, prispe cu cerdacuri din lemn, drumurile în scări ale Balcicului s-au dovedit a fi un loc fascinant pentru arta şi arhitectura românească. Casele mele, pe care le vedeţi aici în poze, au iz românesc, dar sunt totodată moderne ca aspect şi funcţie, migălos aprofundate, care i-au făcut fericiţi pe clienţii mei”.
Cum arată câteva dintre vilele româneşti de la Balcic, în ce stare sunt şi cui aparţin - puteţi vedea în albumul „Dobrogea culturală“. Acesta poate fi descărcat gratuit de aici.
Biografia Henrietei
Henrieta Delavrancea-Gibory, alintată Riri, s-a născut la 19 octombrie 1894, la Bucureşti, fiică a scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea. În 1915 este una dintre primele românce care se înscrie la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. Întrerupe studiile în timpul Primului Război Mondial şi se înrolează ca infirmieră voluntară. Pe front îl cunoaşte pe ofiţerul Émile Gibory din misiunea franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Cei doi se căsătoresc în 1918. La câţiva ani după război, în 1924, îşi reia studiile şi absolvă Şcoala Superioară de Arhitectură în 1927.
Prima clădire proiectată de Henrieta Delavrancea-Gibory este chiar casa ei din Bucureşti, ridicată în anul 1925 pe strada Mihai Eminescu la nr. 159, în timpul studenţiei de la Arhitectură. Stilul care avea să o facă mai târziu faimoasă se manifestă de acum, îmbinând elemente balcanice cu cele internaţionale. Prin sora ei Cella, prietenă a familiei regale, ajunge la Balcic, unde Regina Maria îşi construise în 1925 domeniul regal, cunoscut ulterior drept Castelul de la Balcic. Suverana îi încredinţează tinerei arhitecte construirea unui pavilion de ceai, care astăzi nu mai există. Protipendada începuse deja să cumpere proprietăţi în Balcic, mica aşezare de pe Coasta de Argint la acea vreme în componenţa României, urmând gestul reginei.
Henrieta proiectează aici 22 vile ale unor personalităţi: Vila poetului Ion Pillat, Vila Lupoaicei, Vila generalul Rasoviceanu, Casa Ghiul Serai, Casa Constantiniu, Casa Iunian, Casa Ministrului de Finanţe Cancicov, Casa Cuţescu-Storck, Casa Eliza Brătianu, Casa Moşescu, alături de construcţia Pavilionului de ceai şi renovarea Pavilionului grănicerilor de la Palatul Regal.
„Geamiile, potecuţele de piatră prăfuite, pieţele cu fântâni, casele revărsate, prispe cu cerdacuri din lemn, drumurile în scări ale Balcicului s-au dovedit a fi un loc fascinant pentru arta şi arhitectura românească. Casele mele, pe care le vedeţi aici în poze, au iz românesc, dar sunt totodată moderne ca aspect şi funcţie, migălos aprofundate, care i-au făcut fericiţi pe clienţii mei”, este o declaraţie făcută de Henrieta Delavrancea-Gibory la finele vieţii.
O altă lucrare vestită a sa este conacul Eustaţiu Stoenescu din Drăghiceni, unde a folosit ca model casele ţărăneşti: pridvorul cu intrare în beci, prispa, stâlpii de lemn cioplit. În Bucureşti a proiectat Casa Cantuniari, Casa Prager, Casa Arapu sau Casa Vâlcovici, cinci biserici, Consulatul Franţei, precum şi palatul prinţului Nicolae din Snagov.
Henrieta Delavrancea-Gibory a proiectat şi construcţii de interes public din Bucureşti - cum ar fi: Institutul de Igienă şi Sănătate, Institutul de Oncologie, Spitalul Fundeni, Spitalul Filantropia, Cinema Capitol şi Halele Obor, Prefectura din Oraviţa, precum şi blocuri de locuinţe pe străzile Pictor Iscovescu şi Brezoianu din Capitală.
A activat în Colectivul de proiectare din cadrul Ministerului Sănătăţii, apoi la Institutul Proiect Bucureşti. La 26 martie 1987, Henrieta Delavrancea-Gibory lucra la finalizarea proiectului privind restaurarea Bisericii Sfântul Gheorghe din Bucureşti. Arhitecta a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.
Pe aceeaşi temă:
Henrieta Gibory, fiica scriitorului Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România
Se încarcă comentariile...
