Ilarion Ciobanu, uriaşul cinematografiei româneşti care îşi doarme somnul de veci în Marea Neagră

Un uriaş al cinematografiei româneşti ar fi împlinit în aceste zile vârsta de 84 ani, dacă o boală grea nu l-ar fi răpus, lovindu-l în vocea sa gravă şi molcomă, atât de îndrăgită de public, care rostea inconfundabil înaintea unei vorbe de duh: „Apăi, domnule...“.

Ilarion Ciobanu s-a născut la 28 octombrie 1931, în Ciucur, o aşezare care face astăzi parte din Republica Moldova. Rămasă fără stâlpul casei, familia Ciobanu vine în Dobrogea şi se stabileşte la Constanţa, oraş unde micul Ilarion şi fraţii lui vor creşte căutându-şi locul sub soare.

Ca să-şi ajute mama, viitorul actor face de toate şi lucrează orice, de la băiat de prăvălie, pescar, marinar, hamal, până la tractorist, miner, tâmplar, şofer şi brigadier la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Vremurile tulburi l-au purtat inclusiv prin arestul poliţiei, pentru haiduciile mărunte făcute cu tovarăşii din anturaj. Aşa intră în pielea personajelor de mai târziu, pe care le interpreta cu atâta naturaleţe pe ecran - şi numai pe ecran, căci Ilarion Ciobanu a rămas actorul de film prin excelenţă, aşa cum l-a descris şi camaradul său de film Sergiu Nicolaescu.

Deşi a urmat IATC-ul, teatrul nu l-a atras pe Ilarion Ciobanu. A abandonat institutul pentru că marile roluri din cinematografie îl aşteptau. Iar el a devenit Gerula („Columna“), marinarul Gherasim („Toate pânzele sus“), ardeleanul-cowboy Traian Brad (seria „Ardelenii“), comisarul Mihai Roman (din filmele de acţiune ale lui Sergiu Nicolaescu), Stroe Buzescu („Mihai Viteazul“), Vasile Stegaru („Nemuritorii“), Petre („Răscoala“), Tatăl („Lumini şi umbre“) şi mulţi-mulţi alţii. Întotdeauna personajul jucat de Ilarion Ciobanu reuşea să fie eroul secundar care strângea simpatia şi admiraţia spectatorilor, care îl vedeau întruchiparea celui puternic, cumpătat, drept, viteaz, neînfricat - pe scurt „omul dintr-o bucată“ aşteptat de cinematografia românească.

Fizicul său impresionant, de rugbist, l-a impus definitiv în prima linie a marelui ecran. A fost însurat de mai multe ori, de două ori cu aceeaşi femeie. Viaţa de la Constanţa, unde se simţise liber ca pasărea cerului, îşi pusese adânc amprenta asupra sa. Şi-ar fi dorit să devină marinar să cutreiere lumea într-o singură viaţă, dar actoria l-a făcut să trăiască mai multe vieţi într-una singură.

Când boala l-a prins în ghearele ei, Ilarion Ciobanu a rămas în picioare, tot cu gândul că, vreodată, cândva, va apuca să ajungă înapoi pe malul mării, acolo unde i-ar fi plăcut să rămână pentru totdeauna. Fiul său şi al scenaristei Marion Ciobanu de la Sahia Film, Ioachim Ciobanu, a urmat cariera părinţilor, absolvind UNATC. În filmul său, Bored, a jucat Ilarion în 2004 ultimul său rol - suprem, al lui Dumnezeu.

La 7 septembrie 2008, Ilarion Ciobanu trece definitiv în legendă. Ţinând cont de dorul său permanent, familia ia decizia ca actorul să se întoarcă la Constanţa. Cenuşa marelui actor a fost împrăştiată în Marea Neagră, pe valurile pe care el visa să navigheze solitar, între cer şi pământ, pe o barcă purtată de pânze.

Marea Neagră, pe vremea copilăriei lui Ilarion Ciobanu Sursă museumsyndicate.com, colecţia Horst Grund

Pe aceeaşi temă:

Români celebri care şi-au dorit ca trupurile să le fie incinerate după moarte

Teatrul copilăriei peste care nu cade niciodată cortina