Impresiile unui turist din Gabon despre litoralul de acum 40 de ani: „Pe malul Mării Negre, românii au creat o civilizaţie înaintată“

Până la Revoluţie, litoralul românesc era o destinaţie căutată de turiştii străini, care petreceau în staţiunile de la malul Mării Negre vacanţe de neuitat.

„În niciun alt loc din ţară nu poate fi întâlnit un aşa de mare număr de străini ca vara, pe litoral, scria Constantin Cioroiu, în „Litoralul românesc - ghid sentimental“. Aceştia scriau impresiile în cărţile de onoare ale hotelurilor sau vorbeau la superlativ ziariştilor care făceau reportaje.

„Pe Malul Mării Negre, românii au creat o civilizaţie înaintată“, era de părere  Teghina Jean Dieu Domni din Gabon, care vizitase litoralul românesc.

Alberto Arvati din Milano spunea că de patru ani vine în fiecare an în România, unde-şi petrece o lună de vacanţă. „Eu şi soţia mea suntem încântaţi de tot ce am văzut până acum în România. Am fost pe litoral în toate staţiunile şi am admirat arhitectura şi eleganţa lor. Am fost în lumea minunată a Deltei Dunării şi de fiecare dată am revenit cu plăcere la Flamingo, unde ne simţim ca acasă“, era de părere Eddy Maas din Olanda. 

În perioada anilor `70 -`80, litoralul găzduia 150.000 de turişti pe serie, români şi străini. Petre Stancă, fost director general al Direcţiei Comerciale a Judeţului Constanţa, care, în vremea comunismului, se ocupa cu aprovizionare în staţiunile de pe litoral, spune că în medie, fiecare serie era programată pentru zece zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau şi câte 20.000 de turişti pe serie. Mangalia avea chiar şi un avantaj, întrucât aici nu intrau şi turiştii din Neptun. 

Staţiunea avea, la rândul ei, 9.500 de spaţii de cazare, întotdeauna ocupate. Urmau cele două Eforii, care puteau primi pe serie 15.000 de turişti. În taberele şcolare veneau peste 2.000 de turişti. Peste 5.000 de turişti ajungeau la Năvodari. Restul turiştilor se cazau în campinguri sau în alte moduri de turism neorganizat.