Medic specialist în dermato-venerologie: „Riscul de a face cancer cutanat e dublu la un individ cu peste 50 de aluniţe“
0Numărul aluniţelor de pe corp poate fi un semnal de alarmă sau, cel puţin, un motiv important pentru a face o programare la medicul dermatolog, spune dr. Adriana-Mihaela Mosor. În primul rând, pacienţii trebuie să aibă în vedere că orice tip de cancer de piele este tratabil dacă e descoperit la timp.
Toată lumea are aluniţe, fie că ne naştem cu ele, fie că apar de-a lungul vieţii. De cele mai multe ori, aspectul sau poziţionarea acestora nu deranjează, dar există şi cazuri în care intervenţia medicului dermatolog este vitală. Pentru a le identifica la timp, specialiştii avertizează că trebuie să fim mereu atenţi la aluniţele de pe corp, iar în momentul în care sesizăm orice fel de transformări în ceea ce priveşte forma şi culoarea lor, nu trebuie să ezităm să apelăm la sfatul medicului. Doctoriţa Adriana-Mihaela Mosor, specialist în dermato-venerologie, explică ce sunt aluniţele, cum putem scăpa de nevii nedoriţi şi când este indicată o astfel de intervenţie.
„Weekend Adevărul“: Ce sunt, de fapt, aluniţele şi cum apar ele?
Dr. Adriana-Mihaela Mosor: Aluniţele sau nevii – cum li se spune în termeni medicali – sunt nişte formaţiuni tumorale benigne ale pielii apărute ca urmare a proliferării, în viaţa embrionară, a celulelor care produc pigment, a melanocitelor. Din punctul de vedere al momentului apariţiei, nevii pot fi congenitali, prezenţi de la naştere, sau dobândiţi pe parcursul vieţii, cel mai adesea datorită expunerii la soare. Aceste leziuni sunt de culori şi aspecte diferite, în funcţie de cantitatea de pigment pe care o conţin, de adâncimea distribuţiei acestuia la nivelul pielii, precum şi de alte componente vasculare şi cutanate prezente în structura aluniţei. Astfel, pot varia de la diferite nuanţe de roz sau roşu, la galben, maroniu, chiar şi brun-negru, albastru sau alb.
Care sunt factorii care determină apariţia acestor aluniţe?
Nu se cunoaşte o cauză exactă a proliferării celulelor care produc pigment, însă cert este că numărul aluniţelor de pe suprafaţa pielii unui individ depinde de factorii genetici, de expunerea la soare de-a lungul vieţii şi de statusul imunitar al organismului. S-a observat că, de obicei, persoanele cu multe leziuni nevice fac parte din familii ai căror membrii au numeroase aluniţe, asemănătoare ca aspect. În plus, de cele mai multe ori, individul are aluniţe similare, care sugerează o natură identică. Prezenţa pe corp a unei leziuni diferite de celelalte – numită în jargonul medical ugly duckling / „răţuşca cea urâtă“ – reprezintă un posibil semnal de alarmă, care ar trebui să determine solicitarea unui examen de specialitate. Studiile au arătat că apariţia nevilor congenitali este asociată cu mutaţiile produse la nivelul genelor RAS (n.r. – mutaţiile genelor RAS determină apariţia anumitor tipuri de cancer). În plus, terapia genelor BRAF cu medicamente inhibitorii, folosite în tratarea melanomului metastatic şi al cancerelor bronho-pulmonare, sau cu medicamente imunosupresoare poate determina apariţia de noi aluniţe sau modificarea caracteristicilor leziunilor deja prezente. Un alt aspect interesant este legat de faptul că persoanele expuse cronic la soare, mai ales în ţări precum Australia şi Noua Zeelandă, au mai multe leziuni nevice decât rudele lor care locuiesc în locuri mai puţin însorite, cum este nordul Europei.
Investigaţie cu dermatoscopul
Când trebuie să ne îngrijorăm în privinţa acestor aluniţe?
Cancerul cutanat poate avea multe forme şi dimensiuni, aşa că este foarte important de ştiut care sunt semnalele de alarmă asociate cu acesta. Dacă la nivelul pielii se observă ceva nou, care şi-a schimbat aspectul sau este pur şi simplu neobişnuit, este bine ca persoana respectivă să se prezinte cât mai repede la medicul dermatolog. Printre aceste modificări amintim: o leziune care creşte în dimensiuni şi este sidefie, transparentă, maronie, neagră sau multicoloră; o aluniţă, un semn din naştere sau o pată care îşi măreşte diametrul, grosimea, i se modifică textura şi culoarea sau este mai mare decât radiera unui creion – aproximativ 0,5 centimetri; o pată sau o iritaţie care continuă să fie pruriginoasă, să doară, să facă scuamă sau chiar să sângereze; o leziune deschisă care nu se vindecă în cel mult trei săptămâni.
Există vreun instrument sau vreo metodă prin care putem să ne controlăm aluniţele?
Un instrument eficient în autoexaminarea pielii îl reprezintă regula ABCDE de diferenţiere a aluniţelor normale de melanom. „A“, de la asimetrie: forma unei jumătăţi a aluniţei nu seamănă cu cealaltă. „B“, de la margine, border în engleză: marginile sunt neregulate şi slab definite. „C“, de la culoare: culoarea nu este uniformă, leziunea având mai multe nuanţe. „D“, de la diametru: leziuni cu dimensiuni mari, mai mult de 6 mm, sau care au o creştere semnificativă în mărime. „E“ se referă la evoluţia în timp a leziunii. De asemenea, este important de reţinut că orice aluniţă nou apărută – în special după vârsta de 30 de ani – necesită o vizită la dermatolog. Şi persoanele care prezintă expuneri intense sau prelungite la soare sau care merg la solar, persoanele ce prezintă un număr mare de leziuni sau care au un istoric familial de cancer cutanat au nevoie să acorde o atenţie deosebită acestor aluniţe. Trebuie menţionat şi că riscul de a dezvolta cancer cutanat e de două ori mai mare la un individ care are peste 50 de aluniţe.
Ce presupune un consult de specialitate?
În general, prezenţa aluniţelor este diagnosticată prin simpla examinare clinică, fapt care poate fi efectuat chiar şi de către medicul de familie, la o vizită de rutină. Însă un consult de specialitate implică, de cele mai multe ori, un examen dermatoscopic. Dermatoscopia, cunoscută şi sub denumirea de microscopie de suprafaţă, este o tehnică noninvazivă de diagnostic, folosită în evaluarea caracteristicilor leziunilor pigmentate sau nepigmentate de la nivelul pielii, care nu pot fi observate cu ochiul liber. După cum am menţionat şi mai devreme, este o metodă uşor de efectuat, nu necesită niciun fel de pregătire a pacientului în prealabil, poate fi realizată la orice vârstă, inclusiv la bebeluşi şi la femeile gravide. Pentru cei cu un număr mare de aluniţe pe piele se poate efectua, cu ajutorul unui dermatoscop computerizat, o hartă dermatoscopică digitală, care presupune înregistrarea fotografică a tuturor aluniţelor, atât macro, cât şi dermoscopic, cu posibilitatea comparării evoluţiei lor la examinările periodice ulterioare. De cele mai multe ori, aluniţele sunt complet normale şi nepericuloase, fapt pentru care nu se recomandă niciun fel de tratament. În anumite situaţii, însă, este indicată îndepărtarea, pentru a exclude posibilitatea prezenţei sau dezvoltării în viitorul apropiat a unui cancer cutanat, dacă sunt incomode pentru pacient – iritate de îmbrăcăminte, pieptăn, aparat de ras sau sunt pruriginoase – sau din raţiuni cosmetice.
Nev (aluniţă) congenital
Cum putem scăpa de aluniţele care ne deranjează?
Cel mai bun rezultat în tratamentul leziunilor nevice o reprezintă excizia chirurgicală completă, cu margini de siguranţă, urmată de examenul histopatologic. Aceasta e recomandată în special pentru aluniţele suspecte, atipice. Prin această metodă, se înlătură în totalitate orice urmă a acelei leziuni, fără posibilitatea apariţiei unei recurenţe, şi, de asemenea, se obţine un diagnostic precis şi exact asupra naturii şi tipului aluniţei. Nu este o modalitate prin care „se umblă la ea“, cum în mod eronat s-a împământenit în percepţia noastră, ceea ce reprezintă de cele mai multe ori şi motivul principal pentru care pacienţii nu vin pentru un consult la medicul dermatolog sau nu acceptă tratamentul, din teama nejustificată şi nesusţinută ştiinţific de a nu dezvolta ulterior un cancer sau a determina o diseminare a acelei leziuni în restul corpului. Acest mit complet eronat poate avea consecinţe nefaste asupra vieţii pacienţilor în situaţia prezenţei reale a unui eventual cancer cutanat, pentru că se întârzie stabilirea unui diagnostic corect şi, implicit, a unei terapii corespunzătoare.
Alte metode terapeutice, mai puţin invazive, cu o vindecare mult mai frumoasă şi cu un timp de recuperare mai scurt, sunt distrugerea aluniţelor prin radio sau electrochirurgie sau vaporizarea laser. Acestea din urmă au, însă, risc de recurenţă, pentru că, adesea, examenul histopatologic nu se realizează pe întreaga leziune, ci doar parţial. Prin urmare, nu avem un diagnostic pozitiv de absenţă a caracteristicilor de malignitate. De asemenea, este risc de reapariţie a aluniţei pentru că nu există certitudinea microscopică de îndepărtare în totalitate a tuturor celulelor nevice. De aceea, se recomandă ca aceste metode terapeutice să fie înfăptuite de către personal specializat şi după o investigare clinică şi dermatoscopică precisă.
Există nevi cancerigeni?
Cancerul cutanat reprezintă o creştere necontrolată de celule anormale la nivelul epidermului, stratul cutanat situat la suprafaţa pielii. Această proliferare este datorată distrugerii ireparabile a ADN-ului, cu apariţia de mutaţii celulare care determină celulele tegumentare să se multiplice rapid şi să formeze tumori maligne. Principalele forme de cancer cutanat sunt carcinoamele bazocelulare (CBC), carcinoamele spinocelulare (CSC), melanoamele maligne şi carcinoamele cu celule Merkel (CCM). De asemenea, există aluniţe în stadii precanceroase – nevi atipici sau keratoze actinice – cu risc foarte mare de transformare malignă în timp. Este important de reţinut faptul că orice tip de cancer cutanat este tratabil dacă este depistat în stadiile incipiente.
Insist asupra necesităţii auto-examinării pielii o dată pe lună şi a vizitei la dermatolog anual. Cancerul de piele poate fi foarte înşelător, uneori chiar şi pentru medic, şi uneori putem avea surprize la primirea rezultatului examenului histopatologic. De aici necesitatea exciziei chirurgicale şi a efectuării biopsiei pentru orice leziune cosiderată suspectă, chiar şi într-o mică măsură. Legat de aceasta, există şi o zicală cu tentă anecdotică în lumea medicală: when in doubt, cut it out (n.r. – „dacă ai dubii, îndepărteaz-o“).
Melanom malign (stânga) şi nev albastru (dreapta)
În ce locuri de pe corp pot să apară nevii?
Aluniţele pot apărea oriunde pe suprafaţa pielii, pe zonele fotoexpuse în special. Există totuşi şi locuri mai puţin frecvente unde putem întâlni leziuni nevice: la nivel unghial, al mucoaselor – orală sau genitală –, la nivelul conjunctivei.
Există o vârstă minimă de la care medicul poate să intervină pentru extirparea aluniţelor?
Excizia chirurgicală a unei aluniţe, atunci când e necesară, reprezintă o intervenţie destul de puţin invazivă pentru pacient şi fără prea mult disconfort resimţit. În cele mai multe cazuri se realizează sub anestezie locală, fiind urmată de o sutură simplă, care presupune o revenire la medic peste 7-12 zile pentru îndepărtarea firelor. Dacă suntem în situaţia unui pacient pediatric, se recomandă efectuarea unei anestezii generale sau a sedării, pentru a minimiza disconfortul şi anxietatea caracteristică vârstei. Din fericire, situaţiile în care se recomandă excizia chirurgicală a leziunilor cutanate la copii sunt extrem de puţin frecvente, pentru că şi cazurile de melanom malign la această categorie de vârstă sunt rarisime. De cele mai multe ori, e nevoie doar de o urmărire regulată a leziunilor în cursul evoluţiei, care se realizează prin efectuarea unei dermatoscopii la trei-şase luni.
Există recomandări pentru evitarea apariţiei sau modificării dimensiunilor aluniţelor?
Putem preveni apariţia aluniţelor şi transformarea lor evitând expunerea la soare, folosind creme cu factor de protecţie solară mare, SPF 30-50+, folosind îmbrăcăminte de protecţie, cum ar fi pălării cu boruri largi, bluze cu mânecă lungă şi pantaloni lungi, haine cu protecţie UV şi ochelari de soare, şi evitând solarul. Evitarea expunerii la ultraviolete trebuie începută în copilărie şi trebuie menţinută cu stricteţe la persoanele cu fototip cutanat deschis.
Ce înseamnă pentru cei cu aluniţe expunerea la soare?
Există un oarecare grad de afectare, din punct de vedere estetic, în ceea ce priveşte aluniţele dispuse în special la nivelul feţei, fapt întâlnit mai ales la pacienţii de sex feminin. Am avut mulţi pacienţi adolescenţi care s-au prezentat pentru o consultaţie în vederea extirpării unor aluniţe deranjante ca aspect, fără a avea vreo indicaţie medicală de îndepărtare. Însă am întâlnit şi pacienţi „ataşaţi“ de aluniţele lor, cărora, deşi le-am propus excizia, nu neapărat chirurgicală, au refuzat-o cu desăvârşire, considerându-le „semne de frumuseţe“. Important de reţinut este că, indiferent de metoda aleasă pentru extirparea unei leziuni cutanate, este obligatorie vizita în prealabil la medic.
CV
Membră a Societăţii Române de Dermatologie
Numele:
Adriana-Mihaela Mosor
Data şi locul naşterii:
14 noiembrie 1984, Constanţa
Starea civilă: este căsătorită, are un copil
Studiile şi cariera:
A studiat la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa (2003-2009) şi a urmat perioada Rezidenţiatului la Clinica de Dermato-Venerologie a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din Bucureşti (2010-2016).
Este medic specialist în dermato-venerologie la clinica „Regina Maria“ Pozimed din Constanţa şi Clinica
„ActivDent“ din Constanţa.
Are competenţe în dermatologie pediatrică, dermatochirurgie şi dermatoestetică, cu supraspecializări în dermatoscopie, chirurgia unghiei, peeling chimic, microneedling şi laserterapie.
Este membră a Societăţii Române de Dermatologie şi a Academiei Europene de Dermato-Venerologie.
Locuieşte în: Constanţa
Pe aceeşi temă:
Se încarcă comentariile...
