Nava care nu a mai apucat să navigheze sub pavilion românesc
0Navele care au ieşit din şantier în anul 1989 nu au mai apucat să navigheze sub pavilion românesc, acestea fiind înstrăinate/
Cargoul Medgidia a fost construit în şantierul din Tulcea, fiind lansat la apă în anul 1989. După Revoluţie, nici Navrom şi nici Romline nu au dorit să-l preia în patrimoniul lor şi astfel nava a fost pierdută de statul român. Cargoul a fost vândut în anul 1992 unei companii turce, conform www.marinarii.ro.
Ulterior, nava a purtat mai multe denumiri: ASIM IMAMOGLU (1992-1999); NAZMI C (1999-2008); KOCA REIS (2008-2011).
În prima parte a anului 2006 s-a renunţat la cele două bărci de salvare din babord şi tribord, fiindui-o montata una, cu lansare, în pupa, ca la navele moderne. Tot în cursul anului 2006 i-au fost înlăturate cranicile 2 şi 4.
La 3 martie 2011, în timp ce se afla pe coasta algeriană, un puternic incendiu a izbucnit în sala maşini, focul extinzându-se apoi şi la alte cabine. Incendiul a fost stins după aproximativ trei ore, iar nava a fost apoi remorcată până în Turcia. Cum daunele provocate de incendiu au fost considerate prea mari pentru ca nava să mai fie reparată, aceasta fiind declarată "total loss". Ulterior, a sfârşit la fier vechi, la Aliaga.
Cargoul avea o lungime de 130,86 m, lăţime 17,70 m şi pescaj: 8,08 m. Nava putea prinde o viteză de 15 noduri, având patru Diesel generatoare.
Navele din flota României au fost vândute la preţ de fier vechi după Revoluţie, iar străinii au făcut din ele opere de artă şi acum funcţionale. Nava de pasageri Dierna a fost transformată în cazinou în Israel, petrolierul Biruinţa – în rafinărie plutitoare în Golful Guineei, iar cargoul Dej a rămas, ca printr-un miracol, în România şi a devenit nava-şcoală Albatros.
Vestita Biruinţa este nava comandată de fostul preşedinte al României Traian Băsescu, care pe atunci avea 33 de ani. Nava Biruinţa a fost lansată la apă în 1984, fiind construită în întregime cu echipamente româneşti, la Şantierul Naval Constanţa. Celelalte tancuri petroliere aveau motoare produse în străinătate. Cele de pe Biruinţa erau fabricate la Reşiţa. Vasul avea o lungime de 302 metri şi o lăţime de 48 de metri, iar viteza de deplasare era de 16 noduri.
„Era un prototip, cel mai greu vapor pe care-l construise România până atunci“, a spus liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu, fost ofiţer pe Biruinţa. Nava a fost scoasă din uz la sfârşitul anului 2007, după ce a efectuat mai mult de 340 de voiaje. „După 23 de ani de exploatare, nava nu mai îndeplinea normele internaţionale privind prevenirea poluării pe mare care evoluaseră mult în această perioadă.
Printre altele, trebuia să fie înconjurată complet de tancuri de balast, ceea ce însemna să-i mai construieşti un corp în exterior“, ne explică ofiţerul de marină Mircea Băsescu, fratele fostului preşedinte. El spune că niciun armator român nu avea, la acea vreme, puterea financiară să facă aşa ceva.
Biruinţa, nava-amiral a flotei româneşti, s-a mai numit Iris Star, Histria Crown, iar apoi s-a numit Armada Perdana, funcţionând ca rafinărie pe coasta de vest a Africii, în Golful Guineei, sub pavilion panamez.
O altă navă salvată de la pieire este fostul cargou Dej, construit în anul 1977 la Şantierul Naval Galaţi, care a devenit ulterior nava-şcoală a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, fiind rebotezată Albatros. Vasul a fost salvat de Marin Deboveanu (81 de ani), cel care a construit goeleta Speranţa, pe care s-a turnat filmul „Toate pânzele sus!“. Era imediat după Revoluţie, când fostul şef al Biroului de Învăţământ de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“, Marin Deboveanu, a vrut să ia câte o navă din fiecare tip de la Navrom şi să le transforme în nave-şcoală. În 1990, Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa rămăsese fără navă pentru practică.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
