Nunta la românii emigraţi în America înainte de 1900, criticată de localnici: „Un ritual fără sens este Dansul găinii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O cunoscută publicistă americană descrie în cartea sa cum decurge o nuntă de români emigraţi în America, înainte de 1800. Studiu de caz: perechea Ani şi Petre, devenită Annie şi Peter.

În cartea „A fost odată o nuntă. Poveşti despre nunţile din vestul Canadei, 1860-1945“ scrisă în anul 2000, publicista americană Nancy Millar descrie nunta unui cuplu de tineri români ale căror familii emigraseră înainte de 1900. Ei aveau deja nume americanizate: Ani devenise Annie, iar Petre era Peter.

Annie şi Peter veniseră amândoi din România cu ai lor şi se stabiliseră în Regina, capitala provinciei canadiene Saskatchewan. „Familia lui Annie încercase întâi să trăiască în Argentina, dar acolo era prea cald, prea sărăcie, aşa că ei s-au alăturat comunităţii româneşti în creştere, din jurul Reginei. 

Fotografia de nuntă cuprinde numele acelor prime familii instalate aici: Cuică, Zora, Căpraru, Dumas, Sandu, Lupuştean, Cissmus, Soporlo, Corchiş, Băncescu, McRadu, Pstelnicu, Tater, Orbean, Magda şi Tarcea“, noteză Nancy Millar.

Autoarea remarcă faptul că nu toate elementele tradiţionale se regăsesc la toate nunţile românilor.

Dar Annie, când a plecat din casa părinţilor, a fost binecuvântată de ei în timp ce-i ţineau cunună colacul deasupra capului.

La ceremonie, preotul unea mâinile mirilor cu o bucată de haină sau dantelă, apoi aşeza pe capul fiecăruia o coroană, explicând pas cu pas semnificaţia gesturilor.

Mirii beau din aceeaşi cupă care conţinea vin şi apă, iar preotul care oficia cununia le spunea că trebuie să se aştepte în viaţă la bune şi la rele. Când înconjurau de trei ori altarul, mirilor li se atrăgea atenţia că acesta este începutul vieţii lor împreună.

„Apoi nunta devenea mai mult sau mai puţin tradiţională, dar drama era întotdeauna prezentă - consemna Nancy Millar.

„Erau atâtea cântece, şi dansuri, şi ritualuri fără sens - cum ar fi Dansul găinii. Acesta era un obicei pe care-l făceau 2-3 femei, care încercau să vândă mirelui şi cavalerului de onoare o găină împănată şi împodobită.

Dacă ele reuşesc să-şi facă treaba bine şi să vândă găina pentru un preţ bun, ceilalţi membri ai familiei trebuie să le ofere daruri egale ca valoare. Şi românii o ţineau tot aşa cu tot felul de obiceiuri, astfel că petrecerea dura şi două-trei zile“, scria Nancy Millar.

Tinerii însurăţei continuau să trăiască în sânul comunităţii.

La fel, Annie şi Peter au rămas în Regina. El s-a lansat în afacerea cu servicii de curăţenie, ea avea grijă de casă şi de cei doi copii ai lor, Eleanore şi Eugene.

Iar viaţa nu-i ferea nici de bune, nici de rele. Nancy Millar a relatat, după discuţiile cu urmaşii lor, că Peter a murit tânăr, în 1950, la doar 49 ani. Annie s-a recăsătorit, a trăit pentru un timp în Statele Unite ale Americii, dar a rămas văduvă din nou, astfel că s-a întors la Regina, printre românii de acolo. 

Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă

Imagini din Regina, capitala provinciei Saskatchewan - Canada Sursa wikipedia.org

Imagine indisponibilă

Pe aceeaşi temă: 

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite