Parfumul Bucureştilor de secol XIX prin ochii unui ardelean: „Ţuica «pricini şi gâlceve», vinul «d-alui Brătianu/lei doi kilogramul», dar şi poeticele străzi“
0
În toamna anului 1886, academicianul năsăudean Iuliu Moisil punea pentru prima dată piciorul în capitala ţării. El va descrie impresiile pe care i le-a lăsat Bucureştiul cu acest prilej.
Academicianul Iuliu Moisil ajunge în Bucureşti, prima dată, în toamna anului 1886. Impresiile sale le va scrie puţin mai târziu, ele fiind tipărite într-un amplu material - „Bucureştii Romantici - impresiile unui tânăr ardelean sosit în Bucureşti pentru întăiaşi dată acum o jumătate de veac”.
Fragmentul de faţă este preluat şi postat pe pagina de Facebook a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, alături de câteva ilustrate care fac parte din fondul academicianului Iuliu Moisil, fiind unice.
„Luat de vârtejul amintirilor de acuma o jumătate de veac, vreau să povestesc despre primele impresii când, în toamna anului 1886, am descălicat pentru prima dată în Capitala ţării visărilor şi dorinţelor noastre, în mult doritul Bucureşti...
Scoborând în Gara de Nord, în curând am ieşit în piaţa gării, unde zeci de birje curate, însirate în ordine perfectă, cu cai de rasă, aşteptau sosirea noilor muşterii. Birjarii eleganţi, îmbrăcaţi în haine lungi de catifea, încinşi cu brâie curate...
În Bucureşti am petrecut timp de o lună şi mai bine, întâlnind mulţi prieteni şi făcând noi cunoştinte... Ne-a impresionat Teatrul Naţional, unde jucaseră Millo, Pascali şi alţi artişti de seamă români, cari fuseseră şi prin Ardeal şi pe unii îi văzusem şi auzisem chiar în Năsăudul nostru prin 1870-80.
Apoi, Palatul Regal, unde trăia Marele Rege Carol I, un idol al nostru, al Ardelenilor, al cărui portret se găsea in casele tuturor intelectualilor din Ardeal...
...Berea o luam la "Carul cu bere" cel vechiu, pe locul unde astăzi este droqueria Ciuceanu-Roman. Uneori luam masa la "Iordache" din strada Covaci...
Lista mâncărilor în restaurantele din Bucureşti cuprindea numiri aproape necunoscute nouă, şi erau de o bogăţie şi varietate de care nu ne puteam da seama atunci.
Ţuica, „o idee“, „două idei“, dar şi „pricini şi gâlceavă“
La ţuică îi zicea "o idee", "două idei", după numărul ciocanelor ( sticluţelor) în care era servită. Dar se mai zicea şi "pricini şi gâlceavă", căci mai multe idei de acestea sau de vin puteau produce şi pricini şi gâlceve... un pahar de vin cu apă minerală se numea "miş-maş", cu apă gazoasă "şpriţ". O oca de vin şi una de borviz la ghiaţă se numea "baterie"... la cafeaua neagră i se zicea "taifas". Apoi mai era un "şfarţ", o "turcească" bine fiartă, gingirlie, cu caimac sau turcească potrivită.
Serile le petreceam prin grădinile restaurantelor populare..., la "Leul şi Cârnatul", din stada 11 Iunie, vestit pentru renumiţii mititei şi patricieni, "burtoşii", fleicile, vrăbioarele, frigăruii, muşchiuleţii, bobocii de raţă, fuduliile de berbec, ciulamale şi tuzlamale şi cu nelipsitele mişmasuri...iar dacă vreai să faci pe boerul comandai câte o sticlă de vin "«d-alui Brătianu, lei doi kilogramul»...
...O impresiune deosebită ne-au făcut străzile Bucureştiului de atunci cu case mici, simple, multe în stil oriental, cu olane, dar mai ales ne-au izbit fantasticele şi poeticele numiri ale străzilor, - numiri cari le-am supus apoi unui studiu mai amănunţit...
Toate acestea ne-au transportat pe noi, noii veniţi într-o altă lume, deosebită de cea a Ardealului sau ale altor ţări occidentale...într-o lume feerică. Toate aceste obiceiuri frumoase, credinţa şi tradiţia straveche fac din Bucureşti un oraş plăcut, atrăgator, fermecător, un adevărat oraş romantic."
Academicianul Iuliu Moisil
Iuliu Moisil s-a născut în 19 mai 1859, Năsăud şi a murit în 28 ianuarie 1947, la Năsăud, se arată pe site-ul năsaud.ro. A urmat şcoala primară centrală sau norma locală şi de asemenea şi liceul grăniceresc între 1871-1879, apoi se înscrie la Politehica din Viena unde a studiat chimia industrială.
După anii petrecuţi la studii s-a întors la Năsăud în 1885, iar din anul 1886 începuse să funcţioneze ca profesor la Gimnaziul de băieţi "Radu Greceanu" din Slatina până în 1894, de unde a fost transferat la Gimnaziul "Tudor Vladimirescu" dinTârgu Jiu şi la numai un an a fost numit director, începând o operă de organizare şi înălţare a şcolii în plan instructiv şi educativ, aşezându-i drept temelie munca şi moralitatea vieţii şi desfăşurând concomitent o vastă activitate culturală şi socială în localitate şi jur.
În 1895 a întemeiat şi condus până în 1899 revista "Amicul tinerimii" pe care o va continua câţiva ani si după mutarea în Bucureşti, atrăgând între colaboratori nume ca George Coşbuc ş.a. A lansat idei şi iniţiative economice pentru prosperitatea vieţii materiale a populaţiei nevoiaşe si a înfiinţat Banca populară "Cerbul", coducând-o.
A fost între fondatorii Muzeului Gorjului. O veche pasiune şi dorinţă a lui s-a realizat la 9 Octombrie 1900 când în Târgu Jiu s-a înfiinţat (prima) şcoala de ceramică românească, izvorâtă din tradiţiile artei populare şi pentru satisfacerea nevoilor artistice sociale. În 1906 s-a mutat la Bucureşti activând în diverse planuri până în 1931.
A început prin a lucra petru Expoziţia generală română de la Bucureşti din 1906 după care a trecut secretar al Muzeului de etnografie şi artă populară (1906-1910), apoi a fost numit să conducă Muzeul Pedagogic al Casei şcoalelor din Bucureşti. A fost prezent la toate acţiunile culturale şi patriotice ale ardelenilor stabiliţi în România şi foarte angajat în problemele legate de Unirea cea Mare. A conferenţiat şi a scris mult, de-atunci şi toată viaţa, colaborând la "Buletinul Societăţii Române de Geografie", "Convorbiri literare", "Arhivele Olteniei", "Arhiva Somesană", "Vatra" ş.a. Pensionându-se, după un timp, avea 72 de ani, în 1931 s-a reîntors la Năsăud si a început ultima etapă a activităţii sociale, cea mai bogată şi interesantă, întemeindu-se îndată acel muzeu local, conducându-1, şi apoi onorific conduse şi Arhivele Statului, mulţi ani fiind şi director al despărţământului "Astra", redactând cele mai importante studii de istorie sub genericul "figuri grăniţeresti" ce le va înmănunchia în două volume, ca împreună cu tot ce a făcut să-i aducă recunoaşterea meritelor si faptelor harnicului cărturar şi intelectual, şi onoarea lor.
Academia Română, la propunerea lui Dimitrie Guşti, în şedinţa din 24 mai 1943 1-a ales MEMBRU DE ONOARE.
Pe aceeaşi temă:
Mesaje de pe front, din timpul Primului Război Mondial. Ce le scriau soldaţii români celor de acasă
Se încarcă comentariile...
