Portul Constanţa sub ocupaţie sovietică. Rapoartele Marinei române din primele zile ale cotropirii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După instalarea trupelor sovietice în Portul Constanţa, în ziua de 29 august 1944, situaţia din incinta portuară era o preocupare majoră pentru autorităţile statului român. Începuse perioada de ocupaţie sovietică, ce însemna control absolut al activităţii portuare a Constanţei, poarta maritimă a României.

La 2 septembrie 1944, sovieticii tăiaseră firele telefonice şi telegrafice care legau Constanţa de Bucureşti sau Tulcea, iar la 3 septembrie 1944, grănicerii români au fost obligaţi să părăsească, de urgenţă, dispozitivul de pază pentru accesul în Portul Constanţa.

Obiectivul economic şi militar era supravegheat aşadar cu atenţie, iar Statul Major al Marinei întocmea, prin oamenii săi, note informative despre activitatea zilnică.

Comandamentul Litoralului Maritim şi Fluvial dădea amănunte detaliate forului ierarhic superior despre mişcările din Portul Constanţa. De exemplu, la 22 septembrie 1944, pe vaporul Alba Iulia se încărcaseră scânduri şi alte materiale din depozite. Apropos de scânduri, agenţii notau că scândurile din spatele Bursei, care aparţineau Companiei de Pionieri, fuseseră ridicate.

Militarii considerau utilă observaţia că remorcherele Istria, Vârtosul şi Mureşul poartă inscripţii ruseşti: O.B.C.T. Ruşii încărcau, de altfel, lăzi pe vasul bulgar Belasiţa şi ridicaseră cele două vedete Larsen scufundate în bazinul salvamar.

Tot la capitolul rusesc, marinarii români consemnau că toate serviciile ruseşti s-au mutat de la Gara maritimă, iar Comandamentul militar al portului funcţiona în clădirea serviciului sanitar.

„Ruşii vor ca toate navele afară de Dacia şi Ferdinand să fie îndocate şi reparate până la data de 5 octombrie 1944. Pe doc se află nava Regina Maria. Echipajul a fost lăsat liber şi n-au mai rămas aici decât 3-4 oameni“, scria conştiincios aspirantul aflat la datorie.

Din două şlepuri se descărcase benzină, ce fusese încărcată în butoaie ce au fost transportate cu camioanele. Două trenuri ce aduseseră benzină şi păcură au descărcat în staţia de petrol din port, combustibilul fiind depozitat în două rezervoare.

La Şantierul Naval Constanţa a funcţionat o comisie sovietică, dar în prezent a rămas numai un colonel care dă toate ordinele privitoare la reparaţiile navelor. Concluzia este totuşi liniştitoare în raportul zilei: „Pe toate navele din port, inclusive Firutz, este ridicat pavilionul românesc“.

Un ofiţer de rang înalt, locotenent comandor Titus Samson, elaborează munca de observaţie în timpul nopţii de 22 spre 23 septembrie 1944 şi oferă detalii informative: „La Alba Iulia se ambarcă în continuare materiale de tot felul (maşini, motoare, fierărie diferită); de la personalul sovietic de la Alba Iulia se aude că asemenea materiale vor fi aduse şi din Bulgaria la Constanţa pentru ambarcare în vederea expedierii în Rusia“.

Ofiţerul remarcase că la urcarea pe doc a navei Regina Maria, toţi marinarii români au fost trimişi la unitate, iar la bord au rămas doar ruşi. „La toate navele se observă pregătiri de plecare, fiind lucrări intense de punere la punct a navelor“, scrie ofiţerul Samson.

În noaptea de 22 spre 23 septembrie 1944, în Portul Constanţa erau 20 vedete de tip american, 2 bulgăreşti, 3 canoniere, submarinele la dana 0 şi restul navelor româneşti menţionate. „Toate navele de război şi de comerţ româneşti au pavilion român“, specifica ofiţerul.

El mai semnala că la ora 15.30 a zilei ce se încheiase, un incendiu izbucnise la un depozit de motorină de lânăgă Salvamar. Cauzele nu erau cunoscute, dar ofiţerul Samson nota că depozitul avea pază rusească, iar românii fusese însărcinaţi de comandamentul rus pentru anchetă. Tot el îşi informa superiorii că ruşii căutau specialişti pentru demontarea instalaţiei uzinei marinei recent instalate la dana 1. Un raport ulterior, din data de 3 octombrie 1944, anunţa că acea centrală fusese demontată şi luată de ruşi.

Căpitanul Ioan Muşat, autorul raportului din 3 octombrie 1944, transmitea că tot personal roman a fost debarcat de pe navel, submarine şi canoniere. El scria că în ziua de 27 septembrie 1944, trei ambarcaţiuni se scufundaseră în port: vasul Oituz (deja torpilat de nemţi) şi două remorchere. Două zile mai târziu, la 29 septembrie 1944, un dragor sovietic intrase în port, iar Marina soviectivă începuse să facă operaţiuni de dragare în faţa Constanţei. Din acea zi, de la ora 8, niciunui civil nu-i mai fusese permis să locuiască în port. De asemenea, paza la anumite obiective din port nu mai fusese permisă românilor. 

„După ziua de 5 septembrie 1944, flota militară şi cea comercială românească a fost sechestrată de sovietici. Toate navele de război, reprezentând 31 unităţi de luptă şi 93 vase auxiliare, au fost luate de comandamentul sovietic. La fel, vasele de comerţ ale statului şi ale particularilor - 608 unităţi la Dunăre şi 5 unităţi la Marea Neagră – au fost blocate la dispoziţia aceleiaşi structuri“, explică istoricul Marian Cojoc, profesor la Universitatea Ovidius din Constanţa în lucrarea sa din volumul „Portul Constanţa, între tradiţie, actualitate şi perspective“, care cuprinde rapoartele Marinei militare române. (Editura Companiei Naţionale Administraţiei Naţionale a Porturilor Maritime Constanţa, 2007). 

Pe aceeaşi temă: 

Imagini de propagandă nazistă pe frontul estic, din Al Doilea Război Mondial. Cum se comportau nemţii în faţa aparatului de fotografiat

Cum arăta litoralul românesc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Instantanee rare găsite în arhiva unui ofiţer german responsabil cu propaganda

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite