Constanţa

articolul anterior articolul urmator

Povestea „farului genovez“ din Mangalia. Cum a fost salvată bijuteria arhitectonică construită de infamul SOVROM

0
1 Oct 2019 04:01:09
Autor: Mariana Iancu
Farul genovez FOTO Valerian Şarînga
Farul genovez FOTO Valerian Şarînga

O bijuterie arhitectonică ridicată în anii ’50 pe litoralul Mării Negre a fost recondiţionată în 2018 şi a ajuns cunoscută în întreaga ţară prin intermediul unui videoclip promovat de Administraţia Prezidenţială.

Ceea ce localnicii din Mangalia numesc farul genovez sau vechiul far, unul dintre principalele puncte de atracţie din staţiunea situată în sudul litoralului românesc, are o poveste care începe în 1952.

Era perioada în care sovieticii restituiseră României navele confiscate ca pradă de război, iar dezvoltarea economică impunea modernizarea portului şi realizarea unui dig şi a unui far noi. În acest context, oficialii de la SOVROM (n.r. – societăţile mixte româno-sovietice înfiinţate la sfârşitul războiului cu scopul oficial de a recupera datoria României faţă de Uniunea Sovietică) au construit un canal, care să lege lacul Mangalia de portul de la Marea Neagră, şi un far de navigaţie modern, proiectat după un model legendar.

Este vorba despre un far ridicat în jurul secolului XIII de negustorii genovezi ajunşi la Callatis (n.r. – vechea denumire a Mangaliei). Construcţia a dispărut ulterior, fiind înghiţită de înaintarea spre uscat a apelor mării, dar referinţele s-au păstrat în istorie.

Totuşi, în 1958 la Mangalia a fost construit un nou far, al Armatei Române, iar bijuteria arhitectonică ridicată cu şase ani mai devreme şi-a pierdut utilitatea, rămânând doar un simbol al oraşului. În zidurile construcţiei au apărut crăpături, iar vopseaua s-a coşcovit. Lentila uriaşă care genera lumina puternică a fost scoasă din turn şi transportată la Muzeul Naţional al Marinei Române din Constanţa.

De la ruină la punct de atracţie
 
Frumoasa construcţie ar fi fost şi astăzi o ruină dacă un fost consilier local din Mangalia, Ozzy Menabit, nu s-ar fi luptat pentru renovarea sa. „Din câte ştiu eu, ultima renovare a avut loc în 1999.
 
Pentru că nu voiam să dispară unul dintre reperele Mangaliei, în ianuarie 2018 am început cu forţe proprii o campanie de reabilitare a farului şi am cerut în consiliul local să se aloce bani pentru această investiţie, urmând ca experţii să evalueze necesarul. Cert este faptul că în zid apăruseră crăpături ce afectau structura de rezistenţă a obiectivului, iar mulţi turişti şi localnici care vizitaseră farul îşi lăsaseră semnătura pe ziduri. Din păcate, iniţial, s-a aprobat doar suma de 1.000 de lei, insuficientă pentru lucrările la far şi la dig, însă, în cele din urmă s-a găsit o soluţie de compromis şi s-a introdus şi farul pe lista unor obiective ce necesitau reabilitare“, explică fostul consilier local.

Misiunea sa nu s-a sfârşit nici după desemnarea firmei care să depună oferta de reabilitare a farului. Menabit povesteşte că a fost zilnic pe şantier. „Am stat pe capul lor, eu vrând ca farul să fie gata până de 15 august 2018, de Ziua Marinei, dar şi a Mangaliei. „Atunci s-a aprins şi iluminatul pe dig pentru prima oară după foarte mulţi ani. Lumea întreba dacă este doar pentru o zi sau pentru totdeauna. Din păcate, farul a fost terminat la începutul lui septembrie“, spune el. Lucrările la far şi la iluminatul digului s-au ridicat la aproximativ 55.000 de lei, bani care au provenit de la bugetul local. La puţin timp după finalizarea lucrărilor de restaurare, farul din Mangalia a apărut într-un videoclip viral în cadrul proiectului „România Educată“, iniţiat de Administraţia Prezidenţială. „Avem nevoie de repere ca de apă ca să nu ne dicteze valurile direcţia“, este mesajul de la începutul videoclipului.
 

Spectacolul naturii de pe dig 

„Adevărul“ a găsit oameni care au fost martori la construcţia farului din Mangalia. Viaţa sublocotenentului Emil-Corneliu Ninu este strâns legată de cea a construcţiei. Familia Ninu a fost strămutată în Mangalia în 1953, tatăl sublocotenentului fiind un artilerist care a luptat pe ambele fronturi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ca să facă loc militarilor în oraşul de la malul Mării Negre, mai multe familii de localnici au fost strămutate cu forţa în alte zone ale ţării. Oraşul de pe litoral a devenit unul militarizat, care avea unitate de artilerie, de transmisiuni şi de infanterie marină. Prin urmare, căpătând acest statut, dar fiind şi localitate de frontieră, în oraş se intra doar cu buletinul, iar străinii, inclusiv rudele celor care locuiau acolo, nu aveau voie să stea mai mult de 48 de ore. Chiar bunicul lui Ninu a fost forţat să plece din Mangalia, fiind urmărit pe tren.

Farul a fost parte din viaţa lui Emil-Corneliu Ninu. „Am fost prieteni buni, eu şi farul din capul digului“, mărturiseşte acesta. „De Ziua Marinei asistam de pe dig la ieşirea în larg a navelor. Am prins navele vechi, cu trei coşuri. Iarna, era un spectacol de nedescris, când valurile treceau dintr-o parte a alta a digului. Semeţ a rămas doar farul“, povesteşte el.

Protest scris pe far

Elev fiind, a ales farul ca loc de protest faţă de directorul şcolii, un profesor de română, care le dădea elevelor note mari pe nedrept. „Şi atunci, m-am urcat pe umerii unui coleg şi, ajungând la o înălţime la care am considerat eu că mesajul meu va fi vizibil de toată lumea, am scris «Jos...». Nici după atâţia ani nu vreau să dau numele acelui profesor, care era părtinitor“, râde interlocutorul nostru.

Tot în dreptul farului, adolescenţii îşi jurau iubire veşnică, fiind locul de întâlnire al cuplurilor de îndrăgostiţi.

Nopţile lui Emil-Corneliu Ninu poartă amintiri cu digul. „Prin anul 1967, pe la 3 dimineaţa făceam baie în capul digului, iar la o distanţă de 20 de metri de el era o mare geamandură care proteja intrarea şi ieşirea navelor din port. Împreună cu un alt coleg, intram pe sub dig şi ştiam locul cu ochii închişi. Ajunsesem să parcurgem înot distanţa de la farul genovez la noul far, acolo unde erau trase vedetele grănicereşti. Făceam vreo 17 minute înot. Oricum, era o plăcere să faci baie, fie zi sau noapte“, spune el.

Îşi aminteşte că, într-o zi, s-a aventurat în mare pe o ceaţă deasă şi nu mai ştia punctele cardinale: „Sirena urla, iar eu nu mai ştiam încotro s-o iau. Nu mai ştiu cum m-am îndreptat sub insula unde erau cândva pavilioanele care adăposteau orfanii de război“. Nici la maturitate farul nu a rămas doar o amintire, astfel că i-a dedicat mai multe poezii şi a scris versurile pentru cântecele care vorbesc despre far.

Vasul iugoslav naufragiat în 1957

De prezenţa farului genovez se leagă şi un eveniment naval mai puţin fericit. „Prin primăvara anului '57, la Mangalia a eşuat un vas iugoslav. Probabil, comandantul nu avea o hartă actualizată şi a intrat cu nava în ruinele vechiului dig genovez de sub apă, despre care scrierile din Antichitate spun că se întindea de la nord la sud, paralel cu ţărmul, pe o lungime de câteva sute de metri. A doua zi, plaja era plină de saci cu praf de argăsit. Membrii echipajului au fost găzduiţi într-o sală a şcolii unde învăţam eu, aşa că noi, în timpul pauzelor, discutam cu marinarii“, îşi mai aminteşte Emil-Corneliu Ninu, localnic din Mangalia.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii