Primul marinar cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul“: a intrat cu avionul într-un aparat de zbor inamic după ce a rămas fără armament
0
Pentru meritele sale deosebite din anul 1916, când a rămas ca comanda unei nave fără comandant şi fără jumătate din echipaj, Mihail M. Hurmuzescu a devenit primul ofiţer de marină român decorat, în 1916, cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a. A murit în 1919, când a intrat cu aparatul de zbor într-un avion inamic, după ce nu a mai funcţionat mitraliera.
Mihail M. Hurmuzescu s-a născut la 10 septembrie 1894, la Botoşani. La vârsta de opt ani, copilul a fost adoptat de către Mihail Hurmuzescu, inginer inspector C.F.R. Tânărul a urmat clasele primare în Iaşi, la Şcoala ,,Mihail Kogălniceanu”, iar clasele liceale, până la clasa a VI-a inclusiv, la Liceul Naţional din străvechea cetate moldavă, unde a avut ,,o purtare şi reputaţie foarte bună”. Clasa a VII-a a urmat-o la Liceul ,,Sf. Gheorghe” din Bucureşti, iar clasa a VIII-a la Liceul ,,Mihai Viteazul“, unde a obţinut şi diploma de bacalaureat real, cu media 6,40.
La 12 octombrie 1914 a fost înscris ca elev în anul I la Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină, promoţia Marină. La 1 februarie 1915 a fost avansat caporal, un an mai târziu a fost avansat sublocotenent, iar la 15 august era deja mobilizat la partea activă a Diviziei de Dunăre.
Cum a obţinut medalia cavaler al Ordinului ,,Mihai Viteazul” aflăm de la dr. Marian Moşneagu. În raportul său cu privire la evenimentele din ziua de 24 august 1916, comandorul Vasile Toescu, comandantul monitorului Lahovary consemna: ,,La orele 12.50, semnalat de la Kogălniceanu că locotenent-comandorul Stihi Eugen, secundul vasului, este rănit, cere ordin de evacuare a lui şi în acest scop am dat ordin vedetei nr. 8 (Cpt. Valter Mărăcineanu) spre a lua pe ofiţerul rănit şi a-l transporta la vasul spital Principele Carol. La ora 01.00, Diviziunea a II-a rămâne spre capul ostrovului Cusui în duel cu o baterie inamică sub creasta dealului, într-o vâlcea. În acest timp, puhoiul de trupe române care se retrăgea în grabă pe sub mal este oprit de o secţie de mitraliere bulgară, care luase poziţie aproape de mal într-o porumbişte.
Am trimis atunci vedeta nr. 6 (Mr. N. Gr. Ioan) să intre în canal pentru a proteja scurgerea trupelor, în timp ce Diviziunea de monitoare ce se afla pe Dunăre le proteja contra bateriilor după deal. De abia intrată în canal, echipajul acestei vedete fu secerat de mitraliere inamice, ucigând pe căpitanul Dumitrescu Constantin, comandantul vedetei şi pe sublocotenentul Ghiculescu Ioan, iar din oamenii de trupă: sergentul Bolea Ioan, soldatul Petria Gheorghe şi soldatul Huzum Toma Stere. Sergentul Bolea Ioan şi soldatul Huzum Toma Stere căzând pe spate s-au rostogolit în Dunăre şi corpurile lor nu au putut fi pescuite, vedeta fiind angajată în luptă. Răniţi au fost sergentul Safta Nicolae, caporalul Meteleanca (Nicolae) Gheorghe, soldatul Olteanu Sandu şi soldatul Burnaz Leonida.
Comanda vedetei fu luată de sublocotenentul Hurmuzescu, care se îmbarcase de la Olteniţa spre a fi dus la unitate, dar nu fusese la timp. La ora 01.20 p.m. trimit vedeta nr. 3 Cpt. Romano care se găsea în apropierea Diviziunii a II-a spre a susţine vedeta nr. 6 şi împreună să iasă prin gura de jos a canalului. Puţin avariată la cârmă, vedeta nr. 6 s-a strecurat cu viteză prin canal, astfel încât vedeta nr. 3 n-a mai apucat-o şi a trebuit să lupte la rândul ei cu mitralierele inamice dar le-a redus pe toate la tăcere, însă cu mare consumaţie de muniţie, apoi a ieşit tot prin partea de jos a canalului nesupărat de nici o altă mitralieră sau baterie. Între orele 13.20 – 15.00, Diviziunea a II -a de monitoare trăgea din când în când asupra bateriei de pe mal pentru a o distruge şi a nu trage asupra trupelor ce mergeau pe malul stâng. La ora 15.05 toate vedetele sunt adunate spre Diviziunea a II-a, monitoarele nu mai trag, iar ultimii oameni dintre cei decişi a merge spre Siliştea sunt ieşiţi din canalul Cusui, deci la adăpost de orice pericol. La ora 15.15, Diviziunea a II-a intră în formaţia escadrei şi cu toţii împreună urmăm cu marş încet drumul spre Silistra, protejând şirul nesfârşit de trupe de-a lungul malului drept. La ora 18.55 am ajuns la Silistra şi ancorat”.
La 2 septembrie 1916, comandantul Diviziei de Dunăre, contraamiralul Nicolae Negrescu raporta din Rahova Marelui Cartier General: ,,În ziua de 24 august, cu ocazia retragerii, vedetele 3 şi 6 au fost trimise pe canalul Cusui; un grup de 10 mitraliere secerau trupele noastre din urmă când apare Nicolae Gr. Ioan, comandată de căpitanul Dumitrescu Constantin, care ţinea să le arate el ce poate. Vedeta este ciuruită de gloanţe de 6,5 şi 8 mm reducând la tăcere 3 dintre ele se face să se încetinească focul celorlalte. Sublocotenentul Ghiculescu Ioan cade mort lângă mitralieră şi când sublocotenentul Hurmuzescu –aflat din întâmplare pe vedetă– se duce să anunţe pe comandant, îl găseşte mort. Un glonţ de mitralieră spărsese geamul turelei şi timonierul sergent Niţă Dumitru, zăpăcit de cioburi părăseşte un moment cârma, astfel încât vasul mergea spre mal. Căpitanul Dumitrescu se apleacă să-i dea ordin şi este lovit atunci în cap. În câteva clipe, aproape jumătate de echipaj este ucis sau rănit. Sublocotenentul Hurmuzescu conduce vedeta sub gloanţe şi o salvează. Tirul vedetei Nicolae Gr. Ioan a avut efect; vedeta nr. 3 comandată de locotenentul Alexandrescu Ioan, care urmează acelaşi drum, primeşte mai puţine gloanţe şi n-are nici un rănit, dar a traversat cu curaj câmpul inamic. Vedeta nr. 5 (MR. ŞONŢU) a avut şi ea trei răniţi. Este regretabil că în timpul acestei lupte, în toiul ei comandanţii nu şi-au strâns oamenii la adăpost, ofiţerii vedetelor spun că le este imposibil să vadă din turele”.
Pentru faptele sale de armă, sublocotenentul Mihai Hurmuzescu a devenit primul ofiţer de marină român decorat, prin Înaltul Decret Regal nr. 2970 din 28 septembrie 1916, cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a. La 31 decembrie 1916 a fost mutat în Corpul Aviaţiei, iar la 19 iulie 1917, conform Ordinului Marelui Cartier General nr. 2272/1917 a revenit în Marină la Bateriile Flotante (Ceamurile-baterii). La 29 octombrie 1918 a susţinut examenul de pilot în urma căruia a obţinut brevetul nr. 144.
Încorporat în efectivele Grupului 5 Aeronautic, a participat la luptele desfăşurate de Grupul de Nord, comandat de generalul Traian Moşoiu, în Transilvania. A căzut eroic în luptă la 12 iunie 1919, alături de pilotul Bucur Stan, împreună cu care se aventurase să ţină piept la trei avioane inamice. După ce au doborât două dintre ele, constatând că mitraliera nu mai funcţionează, au intrat cu aparatul de zbor în cel de-al treilea avion inamic, ambele fiind pulverizate de explozie.
În anul 1934, la iniţiativa viceamiralului Ioan Bălănescu, comandant şi inspector general al Marinei, la Comandamentul Marinei Regale a fost dezvelită o plachetă comemorativă, sculptată de Dumitriu Bârlad, conţinând busturile primilor comandanţi ai Şcolii Navale, contraamiralul Constantin Bălescu şi viceamiralul Vasile Scodrea, precum şi o placă de marmură în care erau săpate numele nepieritoare ale eroilor marinari căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului. Printre aceştia, la loc de cinste se afla şi locotenentul post mortem Mihai Hurmuzescu, pilot şi observator aerian căzut la datorie pe frontul de la Tisa.
Prin D.M.R. nr. 673/7 iulie 1921, un remorcher din Marina Militară a primit numele Locotenent Hurmuzescu.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
