După revenirea Dobrogei la România, după Războiul de Independenţă, prefect al judeţului a fost numit Remus N. Opreanu, procurorul general al Curţii de Apel din Bucureşti. „Un bătrân de statură mijlocie, brun şi vibrant de vioiciune, cu vorba fermă, expresia unui suflet puternic şi unui caracter de bronz. În societatea în care l-am cunoscut el era cel mai înalt magistrat la Casaţie, eu cel mai mic - supleant la tribunal. M-am apropiat de el cu tot avântul meu tineresc pentru cariera ce îmbrăţişasem şi el m-a aprobat şi încurajat povestindu-mi faptele mari la care luase parte. Prefectura Constanţei şi activitatea sa din acel timp era ceva cu care se mândrea“, au povestit cei care l-au cunoscut în volumul „Dobrogea - Cincizeci de ani de vieaţă românească“, publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei.
«Ce-am văzut, ce-am simţit şi ce-am învăţat atunci, povestea el, mi-a deschis un orizont imens pentru viitorul României. Mi se părea că sbor când am pus piciorul pe ţărmul Mării Negre cu administraţia mea, cu Justiţia noastră. Constanţa era un târg mic şi nespălat, ruinat; judeţul câmp de hoţi de cai... şi totuş, pe deasupra acestor elemente, pe care le găseam susceptibile de îndreptare, am întrezărit viitorul 1-am arătat tuturor...
Oraşul avea o poziţie minunată pentru un mare port, iar judeţul avea pământ bun pentru vrednicia românească. Dincolo de brigandajul hoţilor de vite şi de murdăria târgului oriental era marea albastră, lumea era mai bună decât noi... Atunci am întrevăzut puterea noastră maritimă, care se va ridica valorificând munca naţională şi am spus ce-am întrevăzut. Am avut ocazia s-o spun şi ca senator în iunie 1886. Mi se datoreşte, aşa cum este, o carte din Codul Comercial, cea despre comerciul maritim. Am fost pentru cea mai largă şi modernă legiuire şi nu streină nouă, — codul italian reprezintă foarte multe uzuri din Mediterana şi Marea Neagră, uzuri pe care străbunii noştri le-au practicat în legăturile lor cu Genovezii şi Veneţienii».
În cinstea primului prefect al Constanţei, o stradă din centrul vechi al oraşului îi poartă numele. De asemenea, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 7 din Constanţa se numeşte, de la 28 noiembrie 2006, Şcoala Gimnazială „Remus Opreanu”.
Vă mai recomandăm:
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
8 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
"După revenirea Dobrogei la România, după Războiul de Independenţă"....Dar cand a mai fost Dobrogea parte a Romaniei inainte de 1877? Au fost si daci si romani stabiliti in acel teritoriu, iar Mircea cel batrana a inclus, pentru scurt timp, parte din Dobrogea in Valahia, dar nu vorbim de Romania. Este adevarat ca a mai existat "Romania", denumita de turci Rumelia, ca provincie a Imperiului Otoman, in nordul Greciei, cu capitala la Adrianopol, dar nu la asta se refera autorul , care probeaza (a cata oara?) lipsa unor elementare cunostinte de istorie.
"Primul prefect al provinciei: „Constanţa era un târg mic şi nespălat, ruinat de Mazare & Co, dar lumea era mai bună decât noi“ - la Bucuresti ...
Azi Constanţa este centrul mafiei internaţionale orientale. Dar este cel mai mare port comercial la Marea Neagră şi poate deveni o poartă a comerţului Est-Vest. Păcat că statul român nu a utilizat mai bine avantajele geografice ale Mării Negre.
Odessa este cel mai mare port la Marea neagra!
lasa-l George, ca stie el ce stie!
Vezi toate comentariile (8)