Româncă din Strasbourg: „Când i-am avertizat despre coronavirus, românii din ţară mi-au răspuns că Dumnezeu e mare“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Strasbourgul, pe timp de pandemie Sursa Gabriela Munteanu Cabon
Strasbourgul, pe timp de pandemie Sursa Gabriela Munteanu Cabon

Gabriela Munteanu Cabon, o româncă stabilită în Franţa de finele anilor ’80, a alertat toate cunoştinţele din România încă de la începutul epidemiei de coronavirus, când pericolul părea foarte departe de noi.

Profesoara de franceză Gabriela Munteanu Cabon, originară din Constanţa, trăieşte la Strasbourg, a ţinut să pună în gardă oamenii despre pericolul iminent care păştea Europa, spunându-le în mod repetat să-şi ia măsuri de precauţie înainte de a fi prea târziu. 

De unde a ştiut că situaţia va ajunge atât de gravă? Urmărind ce se întâmplă în lume şi fiind atentă la semnalele de alarmă – ceea ce i-a permis să fie pregătită mental şi material atunci când populaţia a început să fie îngrijorată şi speriată şi apăsată de cazurile de îmbolnărire şi de restricţiile impuse. 

GALERIE FOTO DIN STRASBOURG

Reacţia celorlalţi la avertismentele insistente ale Gabrielei au fost în aceeaşi notă – indiferent că era vorba de francezi sau de români. În Franţa, carantina a început să se simtă din 16 martie, când deplasările au fost reglementate, conform deciziilor anunţate în ajun.

„În seara de 15 martie am făcut ultimul drum cu tramvaiul la Kehl, oraşul de frontier de la graniţa germană, vecin cu Strasbourgul. Aveam certitudinea că se întâmplă ceva grav, aveam sentimentul că basculam spre ceva greu de înţeles, acceptat acum. Frontiera cu Germania s-a închis apoi pentru pietoni, măsurile au continuat progresiv, instituţiile statului au lucrat rapid, în weekend, au informat populaţia, prin transmisiuni directe, explicaţii, emisiuni TV speciale cu răspunsuri la întrebări în direct“, relatează Gabriela Munteanu Cabon.

Starea de urgenţă a fost declarată din 17 martie, pentru 2 săptămâni. Primele măsuri au fost reducerea deplasărilor şi a ieşitului din casă, cu distanţă socială în magazine. Îţi trebuia declaraţie pe propria răspundere, plus atestat de la angajator pentru cine lucrează – inclusiv la Kehl, în Germania, unde transfrontalierii se pot deplasa încă la serviciu.

„Regulile nu au fost în primă fază respectate. Părea incredibil, epidemia <era departe>, timpul era frumos şi primăvara aproape. Paradoxal, deşi reducerea ieşirilor din casă, a reunirii în grup, nu era respectată, farmaciile se goleau rapid de dezinfectantul de bază, iar furia proviziilor alimentare începuse“, spune ea despre francezi.

Românii erau şi mai nepăsători: „O să vedem“, „Dumnezeu e mare“ sau maximum „Ne-am pus la intrare cârpiţa cu dezinfectant pentru încălţăminte“.

„De notat: erau reacţii de la persoane bine şcolite, informate, devenite complet închise la ce se se întâmplă. Amănunt: ştiau ce e la mine, dar nimeni, din bruma de cunoştinţe rămasă în România, oameni cunoscuţi de o viaţă, nu a telefonat să mă întrebe: <Toate bune la tine? Mama ta e bine, băieţii?> Ce bine mi-ar fi făcut… Am digerat sentimentul că mi se taie, nu smulg, rădăcinile, încă o dată. Concluzia: am treabă să fac să crească alte rădăcini, mai bune şi viguroase! Un copac crescut în pământ sănătos, bine hrănit, simbolic, cu valorile pe care familia mea încercată - tata, mai ales - mi le-a transmis, nu-şi pierde toate rădăcinile. Cresc altele, tinere, mai viguroase! Pariez!“ este încrezătoare profesoara. 

Strasbourg pe timp de pandemie Sursa Gabriela Munteanu Cabon

Strasbourg Franţa pe timp de pandemie COVID-19 Sursa Gabriela Munteanu Cabon

Şi francezii au făcut destule greşeli – spune românca, toate venite de la populaţie: „S-a trişat iniţial cu starea de sănătate de la adunarea bisericii evanghelice Mulhouse; cu ieşirile în parcuri din 16 martie, deşi încadrările erau clare; cu exodul din zona pariziană - 1,2 milioane de oameni, adică 17% din populaţie, a plecat spre reşedinţe secundare. Nimeni nu era pregătit, părea o abstracţie, departe de noi, deşi în China evoluţia era vertiginoasă, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii decretase deja pandemie“.

Acum, în Franţa, sunt peste 3.000 decese din cauza COVID-19, iar Strasbourgul este o zonă roşie, conform hărţii pandemiei. Starea de urgenţă a impus măsuri excepţionale, pentru 2 luni, cu rezerve în funcţie de evoluţia epidemiei. 

„Starea de urgenţă este hotărâtă după modelul prevăzut de o lege din 1955, activată după atentatele din 2015. Consecinţe: violarea regulilor aduce amenzi între 135 euro şi 1.500 euro, pentru recidivă - 3.700 euro + 6 luni închisoare maximă dacă ai 4 nerespectări de lege în 30 zile. Declaraţia personală pentru deplasări în afara locuinţei este mai restrictivă: se notează ora ieşirii din casă, este interzisă depăşirea unui perimetru de 1 kilometru de la adresă şi sunt interzise cumpărăturile în alte cartiere“, detaliază românca. De la ora 20 până la ora 6 dimineaţa s-a instaurat stare de asediu în unele localităţi, prefecţii şi primarii pot da derogări locale. Deplasările se fac doar pentru strictul minim prevăzut de cele 5 posibilităţi de ieşire din casă. Adresele cu magazinele deschise, de primă necessitate, sunt difuzate din abundenţă, în presă şi pe reţelele sociale. Preţurile au fost plafonate, la lichid hidroalcoolic, care se vindea deja speculativ on line.

Alsacia are cel mai mare număr de decese, aproape 21.000 pacienţi spitalizaţi, 5.000 sunt în reanimare, 8.000 au ieşit vindecaţi. Solidaritatea europeană funcţionează perfect, ţările frontaliere preiau bolnavi, în regiune este saturaţie, au fost bolnavi transferaţi în Germania, Elveţia, Luxembourg. În concluzie, după toate statisticile, pandemia se accelerează, medicii speră că punctul culminant să se apropie spre sfârşit de săptămână“ 

image

Gabriela (foto dreapta) îngrijeşte de mama sa de 90 ani, bolnavă de Alzheimer, dar sănătoasă fizic.

O ţine mereu pe lângă ea şi îi ocupă timpul cu treburi uşoare: „Îmi fac mereu de lucru, îmi descopăr talente ascunse, respect restricţiile, urmăresc doar sursele oficiale şi îmi păstrez tonusul psihic datorită umorului sănătos şi muzicii – ziua tonică, seara, clasică, de relaxare.

La rarele ieşiri, de maximum 1 oră, plonjez într-o baie de linişte nefirească. Au fost zile cu soare, copacii se colorează, ciripitul păsărilor răsună, dar…Un soi de frică, total iraţională, greu de îmblânzit, mă însoţeşte. 

După 10 zile m-am aventurat la 10 minute de casă… Pe strada mea, maşini si biciclete aşteaptă, par abandonate. Nu-mi mai recunosc oraşul! Strasburgul plin, vesel, cosmopolit, magazinele primitoare, ah, patiseriile alsaciene, totul s-a oprit! Şocul este brutal. Dar starea de urgenţă este necesară.

Strasbourgul este gol, o frumuseţe tristă la prima vedere. Descopăr detalii ignorate pe străzi, la clădiri. Mă încearcă două sentimente contradictorii: tristeţe, căci este golit de oameni, şi plăcerea liniştei, a ciripitului de păsări, a detaliilor arhitecturale. Acum oraşul pare mai mare şi mult mai frumos“, spune Gabriela Munteanu Cabon.

Românca ştie că lumea se va schimba, dar nu se ştie pentru cât timp. „Nu vom mai fi aceiaşi, sigur, dar pentru cât timp?! În Franţa renaşte un elan de solidaritate, ajutor benevol, fiecare cum poate - a demarat, funcţionează! Apelul guvernului să ajutăm agricultura, de către cei care nu lucrează, dă roade: 40.000 persoane se angajează pentru a evita penurii alimentare de legume şi fructe. Economic, va fi extrem de dificil, pentru toate ţările UE. Mesajul meu: la treabă, fără a căuta ţapi ispăşitori, falşi vinovaţi! Împreună vom reuşi! Staţi în casă şi dezinfectaţi, regulat, tot, mai ales cu ce veniţi din exterior! Protejează, ocupă mintea şi dă încredere pentru că devine rutină. 

Nici o măsură nu este dură pentru a rămâne în viaţă, noi, copiii noştri, toţi! Bunicii au supravieţuit războiului, foametei E momentul ideal să ne dăm întâlnire cu noi înşine, să facem ordine în valorile noastre, ce vrem şi aşteptăm, de la noi întâi, nu de la ceilalţi. Cel mai dur, deşi profund specfic fiinţei umane, pentru mine este să accept că pot pleca definitiv şi să mă organizez mental deocamdată, cum scriu şi las lucruri practice pentru băieţii mei. Ce nu le-am spus şi trebuie să le spun? Să le spun cât de mult îi iubesc, că voi fi mereu alături! Am început deci un jurnal zilnic. Mulţumesc, Covid-19, îmi descopăr alte competenţe!“ 

Pe aceeaşi temă: 

Pandemia COVID-19. Evenimentul religios considerat drept o „bombă atomică” pentru Franţa

Şapte persoane din cadrul Ambasadei României în Franţa, testate pozitiv cu noul coronavirus

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite