Săpături în premieră la Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru găsirea unor oseminte ale victimelor comunismului
0Canalul Dunăre-Marea Neagră va fi, pentru prima dată, subiect de cercetare arheologică pentru descoperirea osemintelor victimelor care au pierit aici în tabere de muncă silnică, în fapt lagăre de exterminare pentru inamicii regimului comunist.
Pentru prima dată în istoria postdecembristă a Canalului Dunăre-Marea Neagră vor fi făcute săpături pentru a se descoperi rămăşiţe ale victimelor comunismului.
Campania va fi condusă de istoricul Marius Oprea, fondator al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care vrea să scoată la lumină osemintele celor pieriţi în cel mai mare lagăr de muncă forţată din România.
Numărul lor este necunoscut încă, fiind doar estimat că mii de persoane şi-au pierdut viaţa la Canal, din cauza torturii, bolilor, inaniţiei şi regimului inuman de muncă la care au fost supuşi deliberat, pentru exterminare.
Unii şi-au găsit loc de odihnă veşnică îngropaţi în cimitirele localităţilor unde fuseseră înfiinţate colonii de muncă. Alţii, însă, au fost zidiţi în malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră, fără să mai fie descoperiţi sau aflaţi vreodată.
GALERIE FOTO DIN GULAGUL ROMÂNESC: CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ
Pentru că iarna nu este sezon propice săpăturilor, echipa de cercetători IICCMER va programa calendarul de la Canal pentru lunile de vară-toamnă. Până atunci, sunt deja pregătite câteva acţiuni.
Osemintele găsite la Periprava, în campania de săpături din Delta Dunării, îşi vor găsi în fine odihna veşnică într-un loc ocrotit - la Mănăstirea Dervent. Acestea vor fi depuse la mănăstirea din sud-vestul Dobrogei în ziua în care creştinii ortodocşi sărbătoresc Sfinţii Mucenici - 9 martie.
Mai mult, documentările făcute în Balta Brăilei – un alt loc de muncă forţată – vor fi urmate de săpături.
„Iarna nu săpăm, iar programul pentru la anul îl facem în primăvară. Oricum, de început vom începe mai întîi în Balta Brăilei, unde am fost deja de trei ori şi am adunat tot ce era de adunat ca informaţie. Ceea ce voi face legat de Dobrogea va fi o vizită la Dervent, în ianuarie-februarie, într-o zi cu soare, cu generalul Gheorghe Coşneanu, şeful Parchetelor Militare, spre a organiza apoi transportarea osemintelor de la Periprava la osuarul de la mânăstire, care e în curs de amenajare şi va fi gata curând. Aş vrea să le ducem acolo în 9 martie, de Sfinţii Mucenici“, a declarat istoricul Marius Oprea pentru „Adevărul“.
Cel care l-a dus pe Marius Oprea pe teren în zonele unde mărturiile supravieţuitorilor şi înscrisurile vremii atestă că s-ar găsi îngropaţi deţinuţi politic de la Canalul Dunăre-Marea Neagră este teologul Ionuţ Druche de la Biblioteca Judeţeană Ioan N. Roman din Constanţa. Fost director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, Druche ţine vie memoria apărătorilor ortodoxiei dintre Dunăre şi Marea Neagră în timpul comunismului, îngrijind de mormintele înaintaşilor – preoţi, primari, ziarişti, cărturari etc. „Ionuţ Druche mi-a arătat locurile unde pot exista astfel de gropi cu deţinuţi politic, la Valea Neagră, actuala Lumina. Este necesară o astfel de campanie, pentru că nu s-a făcut niciodată la Canal“, a precizat istoricul Marius Oprea.
„Munca trebuie să fie dublată de căutări în arhivele primăriilor, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din Constanţa a făcut astfel de cercetări, pe care unele primării le-au permis, altele – nu. Nu am identificat gropi comune, dar din scripte poate rezulta cine a murit în mod suspect, străin de loc, la vârstă tânără, în anii 1949-1952 şi este îngropat în cimitirele din localităţile de pe cursul Canalului Dunăre-Marea Neagră“, a declarat Ionuţ Druche.
Monumentul de la Galeşu, în memoria victimelor anticomuniste de la Canalul Dunăre-Marea Neagră Foto S.I.
Paul Andreescu, liderul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România (AFDPR) – filiala Constanţa, enumeră coloniile de muncă şi anexele acestora de pe traseul Canalului: „Dacă o luăm pe firul apei, erau 9 colonii mari cu anexe: Columbia (Cernavodă), Saligny, Poarta Albă cu anexele Medgidia şi Castelu, Galeşu, Noua Culme (între Galeşu şi Ovidiu), Peninsula, Năvodari (cu anexă la Taşaul), Capu Midia şi Constanţa (cu anexă la Eforie Sud). Dobrogea a fost ţinutul cu cele mai mari crime într-un timp scurt şi într-un perimetru determinat, numărul victimelor fiind estimate de Comisia lui Tismăneanu la 3.000-5.000 morţi. La nivel naţional, în detenţie au murit 300.000 oameni. Numărul victimelor pe durata întregului regim comunist, din diferite cauze, se ridică la 2 milioane. Câţi oameni au murit la Canal nu ştim, există doar un raport al Securităţii din 1967 întocmit la solicitarea Comitetului Central, în care este precizat că peste 1.030 deţinuţi decedaţi nu au fost înregistraţi. Dar nu specifică nicăieri câţi au fost înregistraţi“
Paul Andreescu aşteaptă de la IICCMER o statistică a victimelor temniţei comuniste care să scoată adevărul la lumină, nu să-l îngroape. „Andrei Muraru, actualul secretar de stat de la Cotroceni, a apărut cu o listă în august 2013 pe care spunea că are 35 torţionari care vor fi aduşi în faţa justiţiei. Din acea listă, au rămas 5, din care 2 s-au evaporate, iar unul a murit. Au fost condamnaţi doar 2 (Gheorghe Vişinescu şi Ioan Ficior – n.r.). Apoi, Muraru a declarat că, de fapt, crimele comunismului au fost înfăptuite de comandanţii de închisori. Sunt oameni puşi să acopere şi nu să descopere marii criminali“, este supărat liderul AFDPR Constanţa.
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din Constanţa este singurul for care a reuşit să ridice un monument în memoria victimelor Canalului, bătrânii care şi-au pierdut tinereţea în temniţa donând, din cotizaţiile lor, bani pentru construirea edificiului. Acum, tot ei se zbat să ridice un memorial care să cinstească sacrificiul făcut de floarea intelectualităţii româneşti, răpusă discreţionar de comunişti.
Paul Andreescu arătând proiectul Memorialului de la Canal Foto S.I.
Românii, chemaţi să susţină Memorialul de la Canal
Un Memorial în aer liber al victimelor Canalului Dunăre-Marea Neagră va fi ridicat la Galeşu, lângă Poarta Albă, unde se află monumentul dedicat celor exterminaţi în cel mai mare lagăr concentraţionar din România. Proiectul este demarat de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) Constanţa, care au deja proiectul edificiului ce se va întinde pe o suprafaţă totală de 4.600 metri pătraţi.
O alee în formă de cruce va fi străjuită de plăci din granit negru pe care vor fi înscrise numele dispăruţilor - 841 din statistica oficială, dar incompletă.
În capătul din nord va fi ridicată o troiţă şi în mijloc va fi aşezat un stâlp al infamiei, care exista în lagărele Canalului, unde rebelii erau legaţi, zdrobiţi în bătaie, ciuguliţi de vietăţi şi lăsaţi să moară.
Lângă memorial va fi ridicat un schit, a cărui obşte va avea grijă de el, astfel că Arhiepiscopia Tomisului se va implica în proiect.
Memorialul va costa 960.000 lei, bani pe care deţinuţii politici au început să-i strângă. Ei susţin deja întreţinerea monumentului de la Galeşu, care are forma unei coloane a infinitului stilizată, având coloniile de muncă de pe traseul Canalului menţionate pe fiecare bloc de piatră.
Primăria Poarta Albă, care putea face din monument o emblemă a sa, a preferat să taie subvenţionarea prin care se asigura paza monumentului, ceea ce a dus la pericolul distrugerii acestuia. De câţiva ani, AFDPR a preluat cheltuielile cu paza, curăţenia şi reparaţiile, din nişte venituri mult sub nivelul cu care au fost răsplătiţi revoluţionarii, falşi sau merituoşi.
Proiectul Memorialului de la Canal Sursa AFDPR Constanţa
Astfel că pentru construirea singurului Memorial al Canalului, deţinuţii politici au apelat la donaţii. Prima firmă care a trimis o sponsorizare este ALRO Slatina, ce a oferit 10.000 lei pentru proiectul de comemorare a victimelor comunismului.
Câteva instituţii publice din restul ţării au declinat contribuţia, motivând că nu pot susţine, ca autoritate publică, monumentul altui judeţ - „deşi acest lucru se poate face“, spun membrii AFDPR care au studiat legea.
Ei arată că totuşi monumentul nu este doar al Constanţei, ci un simbol al trecutului României, pentru că aici au murit oameni din toate colţurile ţării, consideraţi de comunişti duşmani ai poporului.
Alte entităţi contactate, firme sau instituţii, din ţară sau chiar din Constanţa, inclusiv Consiliul Judeţean Constanţa, nu au răspuns în niciun fel. „Ceea ce ne face să credem că ei ne consideră încă duşmani ai poporului“, afirmă Paul Andreescu, liderul AFDPR Constanţa.
Foşti deţinuţi politic şi urmaşi de foşti deţinuţi politic, la Constanţa Foto S.I.
„Să pleci capul în faţa unor guvernanţi corupţi, de neimaginat pentru un deţinut politic“
Trecutul de jertfă al Rezistenţei anticomuniste trebuie cunoscut şi nu trebuie uitat, pentru a nu fi repetat.
„Ceea se întâmplă acum ne duce la gândul la acele vremuri, când oamenii erau prigoniţi pentru convingerile lor. Nu este vorba numai despre 10 august, ci despre toată perioada post-revoluţionară.
Urmaşii nomenclaturiştilor şi oameni ai Serviciilor sunt plantaţi până la cel mai înalt nivel pentru a supraveghea tot ce se întâmplă. Ei compromit oameni dispuşi la compromis, oferindu-le posturi, funcţii şi avantaje, ajungând să dicteze până şi cine primeşte decoraţii de la Preşedinţie.
Astfel sunt înlăturaţi foşti deţinuţi cu ani grei de temniţă, care au conduită şi activitate, fiind răsplătiţi unii cu merite mult mai mici. Să pleci capul în faţa unor politicieni corupţi, doar ca să-ţi păstrezi scaunul, maşina şi secretara… este de neimaginat pentru un fost deţinut politic“, afirmă Paul Andreescu, lider AFDPR, care contestă compatibilitatea preşedintelui AFDPR Octav Bjoza cu calitatea de subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor împtriva regimului comunist în Guvernul PSD Dăncilă.
El acuză farsa autorităţilor care au anunţat acum câţiva ani că vor fi traşi la răspundere 35 torţionari. Doar 2 au fost condamnaţi - Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior, comandanţi de lagăre.
„Am spus atunci că este doar praf în ochi aruncat pentru protejarea adevăraţilor criminali, care se bucură de privilegii. Acesta a fost motivul pentru care am fost tăiat de pe lista decoraţiilor, deşi nu ţin la ele. Cancelaria prezidenţială nu mi-a oferit un răspuns lămuritor şi m-a trimis în final la consilierul Andrei Muraru, fost preşedinte IICMER. MI-a fost clar atunci de ce nu am primit distincţia“, spune Andreescu.
AFDPR Constanţa încearcă să obţină drepturi pentru copiii de deţinuţi politici, născuţi înainte de arestarea părinţilor, care au suferit toată viaţa de pe urma condamnării părinţilor, fiind excluşi din şcoli şi lăsaţi pe drumuri. Ei sunt excluşi în continuare şi de la Legea 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de dictatura comunistă din motive politice. Pentru copiii strămutaţilor există compensanţii că au suferit alături de părinţi în bejenia lor. „Legea n-a fost, însă, modificată, nici acum“, precizează Paul Andreescu.
La ora actuală, AFDPR Constanţa ocupă un spaţiu impropriu, pentru care plăteşte chirie, după ce fostul sediu din Piaţa Ovidiu a fost retrocedat. „S-a găsit un proprietar“, zâmbeşte Andreescu.
Actualul sediu AFDPR Constanţa, ocupat cu chirie Foto S.I.
Întrevederea cu primarul Decebal Făgădău n-a avut niciun efect, astfel că nici promisiunea de a îngriji Cimitirul Eroilor nu a fost onorată, deţinuţii politici fiind obligaţi la plata de taxe către municipalitate, deşi sunt scutiţi prin lege şi au dreptul la un sediu alocat de Primăria Constanţa. „Statul român ne este dator cu respect pentru ce am pătimit, în numele libertăţii poporului“, au mai spus deţinuţii politici.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
