Scriitor fără voie. (R)umorile unui militant - de pe Facebook, la editură
0Un medic renumit a devenit autorul unei cărţi-surpriză, a cărei existenţă a fost ţinută secretă faţă de el. Lui Răzvan Constantinescu, prietenii i-au strâns scrierile publice de pe blog şi de pe Facebook într-un volum intitulat (R)umori. Apariţia cărţii este eveniment editorial naţional, girat de Liviu Antonesei şi onorat de Viorel Ilişoi.
„M-a chemat într-o zi Liviu Antonesei. Dintr-un colet abia desfăcut a scos o carte. «Ce părere ai?». Mi-am văzut numele scris pe coperta gri. Apoi titlul - (R)umori. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Scrisesem o carte fără să ştiu. Şi fusesem şi publicat“
Aşa a aflat medicul Răzvan Constantinescu că a devenit autor de carte, graţie prietenilor săi care au complotat pentru a-i face surpriza de proporţii. Constantinescu este un renumit specialist în gastroenterologie din Iaşi, cunoscut pentru activismul care se manifestă în principal pe plan medical. Ideile, la care ţine cu tărie şi pe care le susţine neabătut, sunt expuse în spaţiul public, în mass-media, pe bloguri, pe Facebook.
Iar (R)umori, volumul său de autor, asta cuprinde: toate intervenţiile avute pe o temă sau alta. Polemici, dezbateri, critici, argumentaţii, contraziceri, gânduri, declaraţii, eseuri, interviuri - „şi peste tot, indiferent de lungimea textului, eleganta precizie stilistică şi umorul“, notează scriitorul Liviu Antonesei în prefaţa pe care o semnează.
Răzvan Constantinescu şi Liviu Antonesei
Despre scrierile dr. Răzvan Constantinescu, Antonesei mai consemnează: „În acest volum i-au fost adunate contribuţiile jurnalistice în domeniul medical, al vieţii cotidiene, civic sau politic. Interesant este că volumul începe cu micile intervenţii din cyberspaţiu, unele cvasi-aforistice, altele stampe groteşti sau delicate, pentru a continua textele mai grele – ca şi cum medicul ar fi dorit să-şi pregătească pacientul, pardon, cititorul, pentru o operaţie mai dificilă. Ni se arată chiar din titlul primului capitol, Gastropolitice, că politica poate «să-ţi cadă greu la stomac». Nici mi-am dat seama când am ajuns la capătul celor 400 pagini ale manuscrisului. Sper că lectorii cărţii vor avea aceeaşi surpriză plăcută“.
(R)umorile doctorului Constantinescu, pasionat jucător de bridge la malul mării, au devenit eveniment editorial în toată ţara. Bucureştiul găzduieşte luni, 16 septembrie, ora 19, lansarea volumului printr-o manifestare Ceaşca de Cultură, la ceainăria Rendez-Vous. Alături de Răzvan Constantinescu vor fi Liviu Antonesei, Dinu Adam şi Viorel Ilişoi.
Cu Viorel Ilişoi
„Viorel Ilişoi este cel care a scos maxima anului despre carte, referindu-se tangenţial la chinurile prin care trece presa tipărită: «(R)umori este un exemplu de refugiu al on-line-ului în print!» Genială! Astăzi el e cel ales să prezinte cartea la lansare“, spune Răzvan Constantinescu.
Comunitatea Ceaşca de Cultură face deci invitaţia: „Un taur în vitrina de piatră de Liviu Antonesei şi (R)umori de Răzvan Constantinescu îi aşteaptă pe toţi cei cu mintea deschisă şi curioşi să citească şi să descopere noul pe piaţa de carte din România la un autograf şi la o discuţie cu autorii“.
Autorul, declaraţie de credinţă
„(R)umori a reprezentat pentru mine o dublă surpriză. Prima dată a fost când am văzut-o: era gata fără ca eu să ştiu. Editorul ei (Liviu Antonesei) mi-a prezentat-o deja prefaţată şi tipărită şi eu nu am avut decât să o... citesc. La început mi-a fost teamă, mă gândeam la cine ştie ce grozăvii or fi fost selectate, apoi îngrijorarea s-a spulberat când am constatat că nici eu n-aş fi reuşit o selecţie mai bună: îmi asum fiecare rând, fiecare idee, fiecare caracterizare de personaj şi, parcurgând pagină după pagină, mă transpun în atmosfera din momentul în care scrisesem în timp real acele gânduri; m-am bucurat să constat şi o anume coerenţă, riguroasă – aşa cum sper că sunt şi frazele, poate chiar şi metaforele ori comparaţiile care abundă în text – în sensul că tratam un acelaşi tip de situaţie la fel în 2010 sau în 2013, chiar dacă circumstanţele sau personajele erau altele. Eu m-am ataşat de carte ca cititor şi-mi place să spun că între coperţile ei este o parte din sufletul meu.
A doua oară: când am văzut reacţia cititorilor care a fost de o intensitate la care nu mă aşteptam. Mulţi au scris despre carte articole în presă sau pe blogurile personale şi felul în care au făcut-o mi-a certificat că (R)umori răspunde unor aşteptări. Unii mi-au vorbit despre calitatea polemicilor, majoritatea cu persoane publice foarte cunoscute, despre soliditatea argumentelor, spunându-mi că la fel gândeau şi ei, dar nu găsiseră cuvintele potrivite; pasajele analitice sau explicative din carte vin astfel ca o uşurare pentru cititorul neimplicat în dialogul civic şi ca o confirmare a punctului de vedere al multora. Şi nu ne referim doar la politică, în cele peste 400 de pagini e vorba şi despre literatură, credinţă, muzică, dragoste, în general despre viaţă. Şi, peste toate, mult, mult umor!“, relatează Răzvan Constantinescu.
La fel a fost şi atmosfera de la lansările făcute până acum: prezentarea autorului şi a lui Liviu Antonesei, precum şi pasajele din carte, au suscitat dialoguri vii, spumoase, reeditându-le parcă pe cele din carte.
„Sigur, o explicaţie este şi ineditul acestui volum: o carte cuprinzând reacţii, dialoguri, poziţii, comentarii, puncte de vedere exprimate direct şi spontan în mediul on-line nu a mai apărut nicăieri. (R)umori conţine însă, pe lângă ideile şi argumentele purtate de fluxul lumii virtuale a internetului, şi articole «premeditate», interviuri şi, mai ales, reflectă lupta mea în plan profesional şi civic: aceea de a renaşte Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi – o bijuterie a peisajului sanitar românesc, desfiinţată prin «comasare» de către gânditorii strategi neîmpliniţi ai guvernării anterioare.
De fapt, această luptă m-a făcut să iau contactul şi apoi să folosesc din plin acest instrument extraordinar de comunicare care este Facebook-ul şi, iată, tot aşa a apărut şi «produsul finit», rezultatul surprinzător al acestor demersuri – volumul (R)umori“.
Impresii de cititor
„Răzvan nu are scris de doctor. Nu ştiu cum scrie pe reţete, dar din câte văd eu, scrie şi frumos, nu numai bine. Deşi nu l-am cunoscut personal, avem atâtea păreri comune cu privire la politică şi la muzică, încât îmi pare ca un vechi prieten. E un om care se luptă pentru valorile în care crede. Războaiele lui publice cu bolile sistemului sanitar, cu ANI şi DNA te fac să te simţi implicat şi chiar un pic răzbunat. Are vocaţia dezbaterii şi a polemicii-civilizate, dar deloc iertătoare cu prostia şi cu ridicolul. Are verb, cultură şi umor. Toate acestea sunt lucruri rare în spaţiul public românesc şi în special pe facebook. Se defineşte pe sine, ca pe «un om liber» şi mi se pare că acesta este, de altfel, una dintre impresiile care-ţi rămân după ce răsfoieşti cartea. E o carte vie, care nu se termină când o închizi, ci continuă în viaţa reală“ (Dorina Rusu)
„Un domn într-o casă de nebuni, care parează marţial, cu un baston de mahon şi măciulie de argint, toate vasele soioase aruncate spre capul său august. După ce le transformă în ţăndări, altoieşte pedagogic partenerii prea puţin obişnuiţi cu actul ideaţiei. Acest tip de luptător delicat şi ferm, este extrem de puţin prezent în mentalul nostru actual. Răzvan Constantinescu poate fi acceptat şi cu un melon pe cap şi garoafa roşie la butoniera de la smoking, şi în slip, pe marginea bazinului, îmbrăţişând o fată (sau mai multe), într-un exerciţiu permanent de amenitate. Este foarte greu ca politicul să accepte un produs de acest tip, incontrolabil şi care se cheltuieşte total, chiar cu frivolitate. E disconfortant, pentru că un asemenea personaj uman, căruia-i pasă, este în contrast permanent cu nesimţirea congenitală poleită ideologic. Răzvan Constantinescu este ca un termometru ce înregistrează permanent; mancurtii, imbecilii culţi sau lichelele, îşi vad, prin contrast, gradaţia pe scala OM. O fiinţă care este expresia absoluta a firescului, nu poate să fie pasabil în tornada de noroi care se învârteşte de atâţia ani cu furie sporită. Dar, Răzvan, îşi deschide umbrela şi trece firesc pe partea cealaltă, ca sa bea o cafea cu prietenii. Din tornadă se aud imprecaţii bezmetice. De la masa lui Răzvan se aud râsete. Asta face diferenţa. Şi de asta merită citita cartea. Ca să ne mai obişnuim cu firescul“ (Iulian Capsali)
„Mi-a fost dat să-mi bucur mintea şi sufletul cu pasaje care parcă au fost scrise special ca să îmi liniştească îngrijorarea indusă de decăderea spirituală la care am ajuns. Această prezenţă şi intervenţie (realmente salvatoare, cel puţin pentru mine!) aparţine domnului doctor Răzvan Constantinescu, ale cărui postări le urmăresc de mult timp, cu aviditate. Tocmai de cineva ca domnia sa aveam nevoie; cineva a cărei rasă şi erudiţie face notă discordantă cu procentajul crescând de utilizatori ai spaţiului virtual care ar intra, mai degrabă, în categoria „ş.a.”, adică un reper autentic; cineva care foloseşte această tehnologie în scopuri pozitive, constructive şi benefice. Nu, enumerarea mea nu este pleonastică.
Sper doar ca „bulgărele de zăpadă” să se rostogolească şi să apară un curent de opinie din ce în ce mai solid, format de noi toţi, care ne-am săturat de spoiala, grotestul şi degringolada care trenează de prea mult timp. Între timp continui să mă delectez cu paginile cărţii (R)umori, pe care, cu generozitate mi-a dăruit-o, făcându-mi, astfel, unul din cele mai frumoase şi valoroase cadouri primite vreodată. Din prietenie vă îndemn să o cumpăraţi, pentru că banii strânşi sunt donaţi unei cauze umanitare“ (Alexandra Zărnescu)
„Logica exprimării, coerenţa argumentaţiei şi bunul simţ în discurs sunt ca o limbă străină: trebuie să le exersezi continuu, în caz contrar se vor pierde prin cotloanele neuronilor. Înainte de a fi un jurnal, (R)umori – o reunire de comentarii şi idei ale doctorului Răzvan Constantinescu - este un manual care predă la nivel avansat toate cele trei noţiuni de mai sus“ (Doru Roman)
Mihaela Răileanu i-a făcut însă o descriere foarte expresivă: „Răzvan Constantinescu – un doctor pentru (ne)liniştea lor. Nu mai ştiu cum s-a întîmplat, dar la un moment dat m-am pricopsit cu un anume doctor în lista de amici de pe Facebook. Frumuşel, cam (prea) guraliv, la început nici nu i-am dat atenţie prea multă. L-am observat mai bine abia cînd mi-a ajuns la urechi hărmălaia pe care o făcea prin postări. L-am urmărit, de la distanţă, dar ceva ceva tot mi se părea ciudat. Cum are omul ăsta timp să facă şi medicină, să fie şi la curent cu evenimentele, să stea şi atîta timp pe Facebook, să aibă şi procese…cînd mai are timp să gîndească???? Şi totuşi… „doctoraşul de Iaşi” cum îl numea un VIP bucureştean (nu ştiu cum se face, dar VIP-urile nu pot fi decît de Bucureşti. Aţi mai auzit voi de VIP-uri de Satu Mare?) avea timp pentru toate astea, ba chiar şi-a găsit timp să facă şi politică, astfel încît mie îmi vine să cred că omul ăsta a găsit o formulă prin care lungeşte ziua muuuult peste limita celor 24 de ore.
Cred că Răzvan nu putea scrie o carte care să-l reprezinte mai bine nici dacă aceasta ar fi fost o carte obişnuită, nu compusă din postări de pe Facebook. Acesta este el. Variat, dinamic, cu verbul acasă, cu metaforele după ureche, mereu vii, plastice, cu picătura de umor sau de ironie gata-gata să se prelingă din tastatură… este greu, dar greu de tot, cînd îi citeşti cartea, să nu te întrebi dacă nu cumva omul ăsta este de fapt un scriitor travestit.
Dincolo însă de doza de umor şi de farmecul personal al lui Răzvan Constantinescu (constatare, nicidecum compliment), cartea este foarte serioasă. Poate sînt eu sub imperiul lecturii, dar mi-aş dori să cred că persoanele care au parcurs-o au dobîndit capacitatea de a avea o altă atitudine: în societate, analizînd politica, în relaţiile inter-umane. Pentru că imaginea pe care o am în minte scriind aceste rînduri este cea a unui spadasin antrenat, care se mişcă neînchipuit de bine, capabil să-şi ia adversarul prin surprindere în orice clipă, în vreme ce el spune bancuri sau recită poezii. Dar este un spadasin curajos. În sensul acela total. În apărarea ideilor lui, argumentele ţîşnesc continuu din vîrful spadei, şi de cele mai multe ori adversarii se lasă păgubaşi, părăsind terenul de luptă tocmai ca să nu fie bătuţi măr (şi apoi, desigur, să fie nevoiţi să apeleze la serviciile medicale ale inamicului). Dacă vreodată va trebui să plec pe o insulă pustie şi voi avea voie să-mi iau cinci cărţi cu mine… cartea lui Răzvan va fi printre ele, pentru că avînd-o nu voi avea cum să mă plictisesc vreodată amintindu-mi atîtea figuri, situaţii, caractere. Nu pot decît să-i mulţumesc lui Răzvan pentru că într-o zi caniculară şi destul de aiurea m-a ajutat să-i devin cititoare“
Vă mai recomandăm
FOTO Ioana Eliza Găianu, artista care expune pe simeza Facebook
Se încarcă comentariile...
