Semnături celebre din Cartea de Onoare a Casei Capşa. Lista artiştilor străini uimiţi de România şi de Micul Paris

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cartea de Onoare a Casei Capşa din Bucureşti conţine semnături, rânduri, gânduri sau chiar desene şi pasaje muzicale ale faimoşilor oaspeţi în epocă, care i-au trecut pragul de-a lungul timpului.

Casa Capşa era un renumit local al Bucureştilor încă de la 1848. Îi trecea pragul protipendada şi mai ales boema care-şi pusese amprenta asupra atmosferei din celebra cafenea.

O Carte de Onoare - în care au semnat, de-a lungul timpului, personaje faimoase ale secolelor 19 şi 20 care au fost oaspeţi de vază ai „casei de comerţ“ - este păstrată în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR). Documentul cumpărat în anul 1975 de la deţinătorul său, Ştefan Lăzărescu, este apreciat de specialişti ca fiind de o valoare memorială extraordinară. 

GALERIE FOTO CU FILE DIN CARTEA DE ONOARE DE LA CASA CAPŞA

Cartea de Onoare a Casei Capşa are coperţi îmbrăcate în piele de culoare verde-închis, cu chenar liniar auriu pe margini şi iniţialele „C.G.“ (de la Grigore Capşa, proprietarul localului) pe aversul primei coperţi. În interior, coperţile sunt căptuşite cu mătase de culoare crem.

Conţine 200 de file, aurite pe margini, dintre care 81 de pagini conţin autografe, însemnări, portative, schiţe şi desene ale unor personalităţi străine şi româneşti din viaţa politică, culturală, artistică şi muzicală, care au trecut pe la Casa Capşa în perioada anilor 1907-1964.

Pe primele pagini sunt autografele membrilor Casei Regale a României: Regina Elisabeta, Principesa Elisabeta, dar şi a lui George - Duce de Sparta şi a reginei-mamă Elena.

„Casa Regală a României a participat deseori la manifestările ce se organizau cu sprijinul Casei Capşa de exemplu: la balurile din înalta societate a Bucureştilor sau la cele organizate chiar la Palatul Regal, dar şi cu ocazia unor evenimente deosebite. De aceea, pentru a-şi arăta respectul pentru familia regală a română, al cărei furnizor era încă din anul 1869, primele pagini ale Cărţii de Onoare sunt rezervate Casei Regale“, scrie istoricul Dorina Tomescu descriind albumul.

Cartea se deschide cu o cugetare în limba franceză a reginei Elisabeta, datată 1 ianuarie 1907: „Pământul nu este un paradis şi nu este locuit de îngeri. Dar oamenii pot să devină sfinţi şi chiar să se nască cu aripi şi să facă pământul frumos ca un paradis, printr-un singur lucru: pasiunea sacrificiului (pagina 1).

Pe următoarele file sunt semnăturile Principesei Elisabeta a României şi Ducelui George de Sparta, în februarie 1921 (posibili oaspeţi ai Casei Capşa în perioada apropiată a căsătoriei lor, eveniment ce a avut loc în aprilie 1921 - pagina 3) şi a Reginei-mamă Elena, în 1930 (pagina 5). 

Semnătura lui George Enescu şi micul pasaj muzical scris în Cartea de Onoare Sursa capodopere2019.ro

Cartea de Onoare de la Casa Capşa Sursa capodopere2019.ro / Autor Cornel Ilie

Pe următoarele file sunt autografele unor compozitori renumiţi precum: Pietro Mascagni, George Enescu, Wertgartner, Ysaÿe şi Mihail Jora.

La data de 11/24 februarie 1907, compozitorul italian Pietro Mascagni a lăsat la pagina 41 a cărţii semnătura sa şi a desenat câteva măsuri din intermezzoul „Cavaleriei rusticane“. „Într-adevăr, în februarie 1907, viaţa muzicală a Capitalei cunoaşte un moment de excepţie prin concertele susţinute pe 11 şi 14 februarie de orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice, sub bagheta maestrului Italian“, specificul istoricul MNIR.

Tot în anul 1907 au trecut pe la Capşa Societarul Comediei Franceze, actorul francez Maurice de Feraudy (pagina 42), faimos pentru rolul Isidore Lechat din piesa „Les affaires sont les affaires“ de Mirabeau, rol pe care l-a jucat de 1200 de ori, şi ziaristul Gaston Deschamps (pagina 47) arheolog şi deputat, succesorul lui Anatole France la Le Temps.

Primul dintre oaspeţi, Maurice de Feraudy, a aşternut pe hârtie următorul gând: „Niciodată nu trebuie să ceri cuiva să-şi dea cuvântul de onoare. Dacă îl consideri demn nu este nevoie, or dacă-l consideri nedemn, este inutil“.

Cel de al doilea, Gaston Deschamps, se afla la un banchet în 25 noiembrie/ 8 decembrie 1907, la Capşa, şi îşi exprima surprinderea să constate că: ,,Să fii la 500 leghe de Paris; să fi traversat Alpii Elveţiei şi Tirolului, văile Austriei, câmpiile Ungariei; să ştii că Turcia este aproape, că Marea Neagră nu este departe, şi că după o scurtă călătorie se poate atinge pământul Asiei… şi totuşi, să iei ceaiul, într-un salon luminat cu lumină electrică, printre tinere femei şi fete delicios îmbrăcate, cu pălării după ultima modă de la Paris şi care în cea mai pură limbă franceză discută cele mai recente noutăţi ale literaturii franceze, acesta este impresia puternică şi încântătoare pe care strălucirea capitalei României o oferă de la început unui călător uluit“.

În 1907 mai semnau la Capşa: Radu Rosetti, care notează şi poezia „Biruitorii“ (pagina 43), Elena Văcărescu (pagina 45), în timp ce Take Ionescu făcea o confesiune caracteristică lui: „Mai mult ca oricând sunt convins că pentru a fi şeful unui partid, trebuie să fii mai mult decât un om de partid“ (pagina 47).

Mai semnează actorii străini: Maurice de Feraudy, Suzanne Despres, Sarah Bernhardt – care are şi o fotografie cu dedicaţie pentru Grigore Capşa datată 1888, dar şi o însemnare adresată poporului român în 1908.

„Divina“ Sarah Bernhardt, musafir special

Marea actriţă franceză Sarah Bernhardt, „Divina“ cum era numită în epocă, este personajul care a fost oaspete în mai multe rânduri al Hotelului şi al Restaurantului Capşa. Artista a venit prima dată în România în anul 1881, la Iaşi, unde a dat câteva spectacole cu „Dama cu camelii“ de Alexandre Dumas-fiul, „Froufrou“ de Meilhac şi Halévy şi „Adrienne Lecouvreur“ de Scribe şi Legouvé.

A doua oară, Sarah Bernhardt a fost în anul 1888 - după cum reiese din Cartea de Onoare a Casei Capşa, unde există o fotografie sepia cu dedicaţie, semnată şi datată 1888: „Domnului Capşa, în amintirea bunei şi amabilei sale ospitalităţi“ (pagina 48).

Următorul mare turneu în România al „Divinei“ a fost în anul 1893, când a susţinut spectacole la Galaţi, la Sulina şi la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Sarah Bernhardt revine în 1904, de data aceasta însoţită de întreaga trupă, formată din 40 de persoane. Aflată din nou în Bucureşti în 1908, artista îşi exprimă pe una din filele Cărţii de Onoare (pagina 49) simpatia pentru capitala ţării şi pentru poporul român: „Sunt profund admiratoare în faţa acestui oraş. Iubesc poporul român atât de artist, patriot, înţelept şi puternic“.

Duiliu Zamfirescu şi vinul

Dintre scriitorii români au semnat în această carte de onoare: Duiliu Zamfirescu, Radu Rosetti, Elena Văcărescu. De multe ori semnatarii au adăugat remarci spirituale, portative, desene sau acuarele – veritabile autografe personalizate. Astfel, Duiliu Zamfirescu adăuga semnăturii sale următoarea cugetare: „Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise: te găseşti întotdeauna în faţa unei etichete şi, în general, e bine să bei butelca până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie“ (pagina 39).

Aceeaşi Carte de Onoare este martora trecerii pe la Capşa a compozitorului George Enescu în 1908, care a schiţat şi câteva măsuri din Simfonia în Mi bemol (pagina 49). Alte două nume mari din lumea muzicii au consemnat trecerea lor, în martie 1912, pe la Casa Capşa, prin texte şi fragmente de portativ: Wertgartner şi Ysaÿe (paginile 59 şi 61).

Citește și: Suvenire şi impresii

Joffre şi delicioasă prăjitură de la Capşa

Sunt prezenţi cu semnăturile lor politicienii Take Ionescu, Constantin Argetoianu, generalul Alexandru Averescu sau oaspeţi străini ca mareşalul Joseph Joffre în 1920, Averell Harriman ambasadorul american la Moscova şi membrii Comisiei Aliate de Control în 1945.

După războiul de reîntregire, un oaspete de seamă în august 1920 al Casei Capşa a fost mareşalul francez Joseph Joffre. Venit să decoreze armele cetăţii Mărăşeşti cu Legiunea de Onoare în amintirea eroicei rezistenţe din 1917, Joffre a fost primit cu entuziasm de români. Şeful guvernului, generalul Averescu, i-a oferit un dejun intim lui Joffre, la Casa Capşa. Au participat Take Ionescu, ministrul Afacerilor Străine, cu soţia, şi Constantin Argetoianu, ministrul de Interne. La pagina 78 a Cărţii de Onoare sunt prezente astfel semnăturile Mareşalului Joffre, a lui Take Ionescu, Constantin Argetoianu, Alexandru Averescu şi a celorlalţi oaspeţi francezi. Cu aceeaşi ocazie, Capşa a realizat prăjitura cu numele „Joffre“, apreciată şi în ziua de azi.

Autografe speciale, constând în desene şi schiţe, au lăsat cunoscuţi artişti plastici precum: G.D. Mirea, Ştefan Popescu, Mihai Teişanu, Alexandru C. Szathmari, Jean Al. Steriadi, Nicolae Vermont, Geophres Scott şi Giovanni Boldini.

Datând din ultimii ani ai războiului şi din cei imediat următori, atrage atenţia un grupaj de autografe aparte, constând în desene sau acuarele ale unor cunoscuţi artişti plastici, care au trecut prin saloanele renumitului restaurant de pe Calea Victoriei: un peisaj cu copaci, în tuş, de Ştefan Popescu, în 1917 (pagina 65); Mihai Teişanu – o tânără femeie, 25 octombrie 1917 (p.67); G.D. Mirea semnează un cap de copil în creion, 1918 (p. 53); Jean Al. Steriadi lasă în Cartea de Onoare portretul unui bărbat, 1919 (p.75). Nu mai puţin reuşite sunt desenele lui Geophres Scott – un dorobanţ gornist de le 1877, datat Bucureşti 1919 (p.63) şi Alexandru C. Szathmari – clopotniţa şi turla unei biserici, 1919 (p.73) sau ale lui Giovanni Boldini, prieten cu Degas, care semnează trei caricaturi în tuş şi creion, 1919 (p.57). De asemenea, Nicolae Vermont este prezent cu un desen, în creion, reprezentând chipul unei infirmiere, 1922 (pagina 77).

Tăcerea din interbelic

„Din păcate, în perioada interbelică semnăturile oaspeţilor Casei Capşa lipsesc cu desăvârşire. Între timp, în 1926, Casa Grigore Capşa ia în exploatare restaurantul hotelului Atheneé Palace şi majoritatea banchetelor oficiale şi particulare au avut loc în această sală. Vechea Casă Slătineanu a fost folosită mai ales pentru întâlniri şi mese intime, saloanele particulare şi separeurile fiind căutate de lumea bună din Bucureşti şi din ţară“, arată istoricul Dorina Tomescu.

Printre ultimele semnături existente în Cartea de Onoare sunt cele ale lui Averell Harriman, ambasadorul american la Moscova şi a compatrioţilor săi din Comisia Aliată de Control: Burton Berry şi C. Schuyler, în 1945.

Ultima semnătură (pagina 81) aparţine compozitorului Mihail Jora la 11 ianuarie 1964, fiind însoţită de un portativ cu câteva măsuri din „Dansul mirilor“ din baletul „Întoarcerea din adâncuri“.

„Cartea de Onoare a Casei Capşa constituie un veritabil document cu valoare memorială, renumită casă de comerţ fiind legată, în felul ei specific, de toate evenimentele importante, fie ele politice, culturale sau mondene care au marcat viaţa Capitalei şi a României“, explică istoricul Dorina Tomescu de la MNIR. 

Istoricul Casei Capşa 

Casa Capşa este un local legendar al Bucureştiului, aflat pe Calea Victoriei, care şi-a cunoscut începutul în anul 1852, drept cofetăria „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa“, aflată peste drum de Biserica Zlătari, în fostul Han Damari. După puţin timp s-a mutat în Casa Slatineanu, unde se află şi astăzi.

Încă de la deschidere, localul a început să fie frecventat de personalităţi marcante ale momentului. În anul 1873, Casa Capşa primeşte Marea Medalie la Expoziţia Universală de la Viena, devenind apreciată şi pe plan internaţional, obţinând în 1882 brevetul de furnizor al casei Principelui Milan Orbenovici al Serbiei, iar în 1908 devine furnizorul Principelui Ferdinand al Bulgariei.

Capşa cunoaşte o dezvoltare mai mare din anul 1886, când Grigore Capşa măreşte localul, deschizând un hotel şi o cafenea. Din acel moment, Capşa devine locul „oficial“ de întâlnire a personalităţilor din politică, gazetărie, artă şi cultură. Grigore Capşa a fost cel care a înlocuit în Bucureşti izul oriental cu parfumul occidental, cel care a făcut trecerea de la baclava şi sarailie la cofeturi, ciocolată, ganache şi „bonbon“-uri.

La Casa Capşa se dădeau cele mai importante dineuri din Bucureşti, iar în 1920, la invitaţia regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, sosea în Bucureşti celebrul mareşal francez Joseph Jacques Césaire Joffre. Marele cofetar Grigore Capşa, furnizor al Casei Regale, a creat în cinstea mareşalului o prăjitură de ciocolată care sugera formă cilindrică a caschetelor militare franceze. Mareşalul Joffre suferea de diabet, fapt pentru care maestrul cofetar cu studii la Paris a inventat o prăjitură care putea fi consumată fără riscuri din partea oaspetelui. Prăjitură a primit numele „Joffre“ şi a făcut înconjurul lumii, fiind preluată de bucătăria franceză, din a cărei tradiţie fusese inspirată.

Casa Capşa a mai fost cunoscută bucureştenilor drept „cafeneaua scriitorilor şi artiştilor“, circulând ideea că un scriitor nu era scriitor dacă nu frecventa Capşa. Virgil Carianopol spunea: „Ca să devii scriitor, trebuia să obţii botezul Capşei, care, fără nici o firmă literară, era totuşi redacţia redacţiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire“, iar Tudor Arghezi spunea despre Capşa că „este singurul local intelectual de pe Calea Victoriei“.

Iată numai câteva nume ale „stâlpilor“ de cafenea, dar şi adevăraţi stâlpi ai culturii româneşti: poetul Ion Barbu deschidea Capşa, apărând încă de la ora 8.00 dimineaţă la cafea şi rămânând acolo mare parte a zilei, ca la birou, apoi urmau: criticul Şerban Cioculescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Minulescu şi alţii. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Care erau străzile preferate de boema bucureşteană şi cum se distrau orăşenii de altădată

Tablouri de Luchian şi Tonitza, vândute pentru aproape 70.000 de euro, în cadrul unei licitaţii de la Casa Capşa

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite