Setea de România care a sorbit Oceanul. Biblioteca lui Les Lutic din Boian, simbol al românilor din Canada. „Întotdeauna veţi avea un sprijin în noi, cei de acasă“
0
Urmaşii primilor români din Canada au acum o bibliotecă proprie, în satul unde s-au aşezat moşii lor, acum mai bine de 100 ani. Cărţile au fost strânse de un muntean şi duse peste Ocean de un moldovean, din patria-mamă.
În această toamnă, după ce buimăceala pandemiei se va mai fi risipit măcar în parte, urmaşii de români din Canada vor să reia cursurile de limbă română, fie şi online.
La Edmonton, capitala provinciei Alberta, cel mai inimos păstrător al moştenirii româneşti este Les Lutic (71 ani), un pensionar fericit (cum se descrie), care îşi foloseşte fiecare zi pentru promovarea României Mari, din care se trage familia sa.
La un an de la prezentarea în „Adevărul“ a istoriei primilor români din Canada, zelul şi însufleţirea lui Les au convins oameni de pretutindeni, cu sămânţă de român, să-l ajute în crearea unui fond important de cărţi, fotografii şi obiecte româneşti.
GALERIE FOTO CU PRIMII ROMÂNI DIN CANADA
Acesta a devenit patrimoniul Muzeului Românesc din Boian, micul sat întemeiat de români lângă Edmonton la finele lui 1800. Cu fiecare imagine postată de Les pe Facebook, urmaşii de români care au deja nume americanizate exultă amintindu-şi cu nostalgie povestirile bunicilor şi ale părinţilor despre ţara şi obiceiurile lor.
Cărarea peste Ocean
În urmă cu mai bine de 100 ani, la 1897, cohorte de români din Bucovina au părăsit pământurile strămoşeşti pentru un trai mai bun. Oamenii erau ademeniţi de campania agresivă de popularizare şi de populare a Canadei, prezentată ca fiind „ultima bucată din cel mai bun tărâm vestic“.
În anul 1910, bunicul lui Les, Andrei Lutic, îşi lua rămas-bun de la Iordăneştiul natal, un sat de români de lângă Cernăuţi, şi pleca hăt-departe, taman peste Ocean. Ştia că este nevoie de braţe puternice de lucru, iar canadienii promiseseră că împroprietăresc migranţii cu pământ. Andrei a lucrat la Căile ferate, apoi, când i s-a făcut vremea de însurat, s-a dus glonţ la Boian, satul întemeiat de români lângă Edmonton şi botezat după Marele Boian de acasă. A avut nuntă cu Sanda lui Isac, care i-a dăruit 11 copii, care la rândul lor s-au însoţit cu copii de români.
Români din Boian, Canada Sursa boianalbertamuseum.com
Aşa a apărut pe lume, la a treia generaţie pe pământ canadian, Leslie Lutic, fiul lui Peter Lutic şi al lui Mary Cucheran. A făcut parte din ansamblul de folclor românesc şi şi-a luat nevastă tot româncă, pe Domnica, pentru care a călătorit o Americă şi o Europă, până la locul de unde trăgea neamul său. Les şi Donna sunt bunici acum, având trei fiice şi o droaie de nepoţi pe care îi învaţă cuvinte româneşti. „Sunt patriarh, am familie mare. Am 7 nepoţi şi poate al 8-lea în 2021“, râde Les.
Les Lutic, primul din stânga, românul din Boian Sursa Facebook Les Lutic
Les Lutic îngrijeşte Muzeul Românesc din Boian, de lângă Edmonton, amenajat în anul 1992 într-o veche casă românească donată comunităţii. Românii din zonă sunt reuniţi în Societatea Româno-Canadiană din Alberta şi în Congregaţia Ortodoxă Sfânta Maria din Boian, care au în administrare biserica şi cimitirul unde odihnesc primii români veniţi în Canada.
„Ai sta într-un bordei, fără televiziune şi internet pentru o lună, prinzându-ţi singur mâncarea? Strămoşii noştri români şi ucraineni, pioneri pe aceste meleaguri, au făcut-o, pentru câţiva ani, în ierni grele, şi erau fericiţi şi mândri că au propriul pământ şi lemne de pus pe foc, iepuri în capcană şi fructe de pădure, ciuperci. Visau la un viitor mai bun. Le suntem etern recunoscători. Veşnica pomenire!“, se roagă Les arătând poza bordeiului din lut din curtea muzeului de la Boian.
Profesorul de istorie, din inimă
La mii de kilometri depărtare, în inima Argeşului, un profesor de istorie din Coşeşti a citit documentarul „Adevărul“ din august 2019 despre „Boian, satul românesc de peste Ocean“. Dascălul Cătălin Nedelcu a fost impresionat de istoria incredibilă a bucovinenilor care au traversat Canada înainte de 1900, dar au rămas patrioţi din tată-n fiu.
GALERIE FOTO CU ROMÂNIA DIN BOIAN
Nedelcu este genul de profesor activ care predă la două şcoli din comune învecinate, Coşeşti şi Dărmăneşti. Niciodată nu se plânge de calitatea elevilor, dimpotrivă, îi ridică încercând să-i motiveze prin propriul exemplu. Pentru că se ocupă de renovarea Casei memoriale Elisabeta Rizea din Nucşoara, dascălul voia să facă un apel pentru sprijin financiar către diaspora, de unde a mai primit ajutor pentru proiectele sale legate de Rezistenţa anticomunistă din munţi. Casa Elisabetei Rizea este o mândrie nu doar locală, ci naţională, deoarece aici a trăit în perioada 1912-2003 luptătoarea anticomunistă pe care Regele Mihai a ţinut să o viziteze când a revenit în ţară. Femeia a îndurat în arestul comunist chinuri inimaginabile pentru că nu a trădat partizanii.
Profesorul de istorie Cătălin Nedelcu din Coşeşti - Argeş are blog (mirabilismundis.blogspot.ro) şi pagină de Facebook („Destine frânte în închisorile comuniste“), în care prezintă crâmpeie din istoria recentă a României. Dascălul vrea să redea prezentului trecutul şters de comunişti, trecutul care nu se predă la şcoli şi trecutul care nu trebuie uitat.
Cătălin Nedelcu (dreapta) cu Costin Comănescu şi fiica sa Sursa Facebook Cătălin Nedelcu
„Voiam să cer ajutorul românilor din diaspora pentru casa Elisabetei Rizea, dar am realizat, citind documentarul, că sunt români departe de ţară care au nevoie şi mai mult de ajutor“, istoriseşte Cătălin Nedelcu, profesorul din Coşeşti. A luat legătura cu Les Lutic, spiritul comunităţii din Boian, şi a aflat că le-ar fi de mare folos cărţi în limba română.
Comunitatea din Argeş a fost imediat mobilizată de inimosul profesor, care a făcut publică iniţiativa postând pe Facebook-ul său articolul din „Adevărul“. Colegii săi au dat veste mai departe, astfel că foşti elevi (liceeni, studenţi, tineri profesori) i-au căutat pe dascăli întrebând dacă pot contribui şi ei la acţiune.
Ce banii nu pot cumpăra
Emoţia creată a adus la şcoală vechi elevi mânaţi de dorul de copilărie. Au stat în bănci, la ore, au povestit despre viaţa lor de adult. Unii au luat sub aripă copii mai sărăcuţi care vor să se ţină de carte şi să-şi facă un viitor. Preotul din sat, a cărei preoteasă este învăţătoare la şcoală, a mers la oraş, la Piteşti, şi a cumpărat cărţi de religie şi Biblii pentru românii din Boian.
Unii elevi au adus cărţi de acasă, iar cei care n-au avut cărţi acasă au vrut să trimită şi ei ceva. Ghidaţi de profesor, au căutat pe internet edituri şi librării de unde au ales cărţi utile pentru învăţarea limbii române: abecedare, manuale, poveşti, povestiri, nuvele, romane, poezii - scrise de autori clasici şi de autori contemporani. Preţurile cărţilor cumpărate online au fost mici, între 8 şi 12 lei, iar copiii şi-au exprimat o mirare: „Sunt săraci românii din Canada, de n-au bani de cărţi?“
Dar nici banii nu pot cumpăra uneori de ce are sufletul nevoie. „Le-am răspuns că, din contră, au situaţie materială bună, dar nu au cum să ajungă la aceste cărţi. Oamenii aceştia sunt la a treia generaţie în Canada, uitaţi-vă la Les, cât de tare îşi iubeşte ţara şi îşi preţuieşte strămoşii, este fantastic! Noi, cei de aicea, nu ne manifestăm cu atâta dragoste faţă de ţară cum se manifestă ei. Sunt români care uită să vorbească după 2-3 ani de străinătate, iar cei din Boian vor să înveţe limba română, deşi unii poate n-au văzut niciodată România decât în fotografii“, este mişcat profesorul de istorie Cătălin Nedelcu.
„Fărâmă din sufletele noastre“
Nu a trecut o zi fără ca profesorul Nedelcu să primească în dar cărţi pentru „Biblioteca lui Les“, cum a numit-o el. La un concurs de istorie, un coleg de breaslă a venit cu fiica sa aducând un teanc de cărţi. „O carte poate face mult mai mult decât diplomaţii şi politicienii la un loc. Cărţile, marea lume a ideilor, îţi permit să devii cu adevărat liber. În aceste cărţi am pus o fărâmă din sufletele noastre cu speranţa că vor bucura sufletele noastre gemene din Canada. Cu tot dragul, prin tine, pentru fraţii noştri demult plecaţi peste ocean“, a fost dedicaţia făcută de profesorul Costin Comănescu.
Cărţi primite din România, de la Argeş Sursa Facebook Les Lutic
„Biblioteca lui Les Lutic , cum i-am zis eu, este de viitor, căci le va fi foarte greu celor de acolo să ajungă să citească acele poezii, bunăoară. Dar să pună mâna pe o carte de Eminescu în limba română, să o răsfoiască, să o simtă... este nepreţuit. Sper ca românii veniţi mai târziu în Canada, care ştiu limba, să le citească, să le traducă. Este o bibliotecă mai mult simbolică, încărcată însă cu dragoste - dragostea elevilor noştri. Eu încerc să-i fac pe copii să înţeleagă că au făcut un gest tare frumos dăruind“, explică profesorul. Pentru unii dintre ei a fost prima oară când au dat cuiva cărţi în dar. „Şi cui? Unor români cu dor atât de mare de ţara şi neamul lor! De fapt, de România care a fost!“, arată profesorul.
Povestea merge mai departe, ca într-un lanţ al Binelui
Un român din Fălticeni, plecat în Canada, a văzut pe Facebook acţiunea de la Coşeşti şi s-a oferit să ajute şi el – ca în alte dăţi. Din Vancouver, Bogdan Vornicu este la curent acţiunile profesorului Nedelcu şi donase bani pentru repararea casei Elisabetei Rizea de la Nucşoara. Când a văzut că este vorba despre crearea unei biblioteci româneşti n-a stat pe gânduri. Atunci când a plecat să lucreze în Canada, în urmă cu 6 ani, pentru nu se ştie cât timp, biologul a luat cu el cărţi şi alte obiecte de suflet, pe care orice român le ia în bagaj când începe o viaţă departe de casă.
„Eu păstrez legătura cu ţara. L-am pus pe Cătălin în legătură cu preşedintele Asociaţiei Românilor din Vancouver şi ne-am gândit că ar fi bine să contacteze şi alte asociaţii româneşti din Canada. Pentru biblioteca din Boian, Cătălin i-a scris lui Les, iar colaborarea lor a venit de la sine. Les simte româneşte, Cătălin e pasionat de ceea ce face şi pune suflet“, descrie Bogdan (foto dreapta) conectarea dintre români aflaţi pe continente.
Când a venit acasă, de Sărbători, Bogdan Vornicu a luat în valiză cărţile strânse la Coşeşti şi le-a traversat Oceanul, la întoarcere. Apoi le-a făcut pachet şi le-a trimis la Edmonton. Când a desfăcut coletul, Les Lutic a fost în culmea fericirii - ba chiar dincolo de ea. „Moşu este mai mult decât fericit! Uitaţi-vă la această colecţie de cărţi noi, valoroase, cărţi româneşti! Este doar o mică parte din ceea ce sper să devină o bibliotecă de limbă română, care va fi apreciată şi folosită de românii din Edmonton şi din vecinătate“, a dat Les sfoară în ţara sa de pe Facebook.
Nimic nu e imposibil
Anunţul a stârnit o sărbătoare la Coşeşti de Argeş. O parte dintre cărţi fuseseră trimiseseră deja prin Poşta Română (unde un pachet de 5 kilograme costă 200 lei), cadou complet de la argeşeni. Les a vrut să suporte costul transportului, dar Cătălin nici nu s-a gândit să accepte, pentru că măcar primul colet a vrut să îl trimită fără ca Les să dea vreun ban. Pentru pachetul cel mare, care ar fi fost plătit tot dintr-un salariu de dascăl de ţară, a avut însă sprijinul providenţial al lui Bogdan.
„A părut o misiune imposibilă, dar graţie lui Bogdan totul a devenit posibil! El s-a oferit să ia cărţile, într-un extrabagaj, pe avion, pentru că altfel ar fi fost totul foarte scump. Acum, că au ajuns cărţile la Les, sper să fie de folos pentru români. Să descopere, să redescopere, cu plăcere, literatura noastră!“, a spus, fericit, profesorul Cătălin Nedelcu.
Boianul de aproape
„Românii care vor să îşi afle rădăcinile au şansa să facă asta prin efortul lui Les şi al lui Cătălin, al tuturor care au donat cărţi. Eu sunt din Fălticeni, Suceava, iar Boianul din Bucovina nu este departe. Mai departe de mine e Boianul de aici. Mă bucur că oamenii, care sunt la a treia generaţie născută departe de ţară, simt şi trăiesc româneşte şi sunt arătaţi spre a fi un exemplu celorlalţi. Aici, în Canada, aproape toţi provin din familii de emigranţi, din Europa şi Asia. Ei sunt foarte ataşaţi de rădăcinile lor, de originile lor, îşi păstrează tradiţiile şi le afirmă cu mândrie. Aşa că dacă sârbii, ruşii, ucrainenii au comunităţi bine reprezentate în diaspora, cu festivităţi specifice, de ce nu ar face-o şi românii? Mai ales cei care nu sunt născuţi în România“, spune Bogdan Vornicu.
Românul din Vancouver mărturiseşte că se bucură de fiecare dată când vede sau aude lucruri pozitive despre ţara lui. „Am văzut proiectul acesta al lui Cătălin ca un lucru bun şi constructiv pentru comunitatea de români; dar şi ca un semnal de trezire pentru mulţi de acasă. Românii încă sunt bine văzuţi aici în partea vestică a Canadei. Oameni serioşi, liniştiţi, buni profesionişti, au preluat multe lucruri pozitive din cultura canadiană - care ar prinde tare bine dacă ar fi exportate spre România…“, arată biologul.
Dedicaţie pentru Boian
Înăuntrul cărţilor din România, Les din Boian a găsit rânduri aşternute caligrafic de copiii din Coşeşti. Una dintre dedicaţii suna aşa: „Dragii noştri, În primul rând vreau să vă spun că ne bucurăm să vă fim alături, deşi sunteţi plecaţi de foarte mult timp, ne dorim să ştiţi că nu sunteţi singuri şi că întotdeauna veţi avea un sprijin în noi, românii. Vă dorim din tot sufletul multă sănătate, linişte şi pace sufletească! Cu mult drag, un românaş de 9 anişori, Adrian“.
Cărţile trimise din ţară vor fi folosite la lecţiile de română pentru urmaşii boienilor. „Vrem să vorbim româneşte, la nivel de conversaţie, cum face şi Bianca Andreescu“, o dau exemplu ei pe campioana de la tenis a cărei familie este, coincidenţă, tot din Argeş.
La ora de română predată de Les Lutic Sursa Facebook Les Lutic
Înainte de pandemie, municipalitatea din Edmonton pusese la dispoziţia românilor o sală mică, dar confortabilă în care Les să-şi ţină gratuit lecţiile de română. Cererea a fost atât de mare, încât Les a trebuit să-şi ia ajutoare la predare, ca să onoreze toate solicitările cursanţilor. „Învăţăm limba pe care o vorbeau Bunica şi Moşu. Ne facem prieteni. Aş vrea să mulţumesc profesorilor şi elevilor din România care m-au ajutat atât de mult să pornesc această mică bibliotecă. Oare cum ar putea româno-canadienii să ajute România? Am mari speranţe pentru România, văzând generozitatea şi înţelepciunea oamenilor“, este Les entuziast, mereu.
Înapoi la Boian
În cărţile primite de la românii din România Mare, Les descoperă acum ce i-ar fi rezervat viaţa familiei sale din Bucovina, dacă bunicul Andrei n-ar fi apucat de flăcău drumul străinătăţii, cu tolba în spate. „Citesc cartea <20 de ani în Siberia, Amintiri din viaţă>. O citesc înc-o dată, de patru ore. Este scrisă de Aniţa Nandriş-Cudla, o femeie cu trei copii care a fost deportată în Siberia din satul Mahala, de lângă Boian, în anul 1941. Este scrisă în limba în care eu pot să pricep bine. O povestire, o istorie tristă, dar plină de nădejde şi credinţă“, destăinuie Les.
El plănuieşte să facă în 2023 un tur în România şi în Ucraina, pe pământul străbunilor săi. Una dintre opriri va fi la Mănăstirea Bănceni, de la graniţa actuală cu România, unde preotul român Mihail Jar, devenit episcopul Longhin de Bănceni, are grija a sute de copii nevoiaşi, orfani şi invalizi, pe care nimeni nu i-a vrut. El însuşi orfan, preotul Jar a întemeiat, împreună cu soţia sa, două mănăstiri: una la Bănceni, alta chiar la Boianul de unde au plecat cândva în pribegie primii români spre Canada făgăduinţei, sperând că vor prinde aripi, dar că nu-şi vor pierde rădăcinile.
Primii români pe pământ canadian Sursa boianalbertamuseum.com
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
