Constanţa

articolul anterior articolul urmator

Soţia marelui Ion Oblemenco a încetat din viaţă. Margareta era profesoară de franceză şi voleibalistă, din Constanţa. „A avut un rol esenţial în cariera lui“

3
4 May 2020 20:09:26
Autor: Sinziana Ionescu
Margareta şi Ion Oblemenco Sursa ucv1948.ro
Margareta şi Ion Oblemenco Sursa ucv1948.ro

Margareta Oblemenco, soţia marelui fotbalist Ion Oblemenco, constănţeancă de origine, s-a stins din viaţă. Lumea sportului din Craiova şi foştii colegi de la Constanţa îi aduc omagii.

Margareta Oblemenco, fostă Lepădatu, a murit duminică, 3 mai 2020, vestea fiind dată de Clubul Universitatea Craiova.

„Ne-a părăsit Margareta Oblemenco, soţia <Tunarului> din Bănie. Dumnezeu s-o odihnească în pace

Înmormântarea va avea loc luni, 4 mai 2020, în jurul prânzului, la Cimitirul Ungureni din Craiova.

Fostă voleibalistă a Universităţii Craiova, Margareta şi Nelu Oblemenco şi-au unit destinele în luna iunie a anului 1969. 

Cei doi au o fată, Clara Bianca Ana, care este căsătorită cu Adrian Pigulea, fost mare atacant alb-albastru“, a scris Universitatea Craiova.

„Nu ştiu ce se întâmplă, dar odată cu pierderea mamei, în ultima lună am mai pierdut una după alta trei prietene, persoane dragi şi oameni de suflet. Azi am aflat că ne-a părăsit şi Marga Lepădatu, devenită Oblemenco după căsătoria cu <Dumnezeul> fotbalului craiovean.

Mi-a fost colegă încă din clasele primare la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, dar şi prietenă în copilărie. A studiat filologia la Universitatea din Craiova. Era profesoară de limbă franceză şi voleibalistă în echipa de aur a liceului şi a universităţii.

Margareta Lepădatu a fost absolventă a liceului Mircea cel Bătrân, promoţia 1967. După căsătoria cu legendă fotbalului românesc de la Ştiinţă Craiova s-a numit Margareta Oblemenco. Un suflet special, colegă săritoare gata oricând să te ajute, Marga locuia pe strada Smârdan şi adora marea.

A făcut parte din echipă de aur a voleiului mircist, alături de Carmen Marinescu şi Mioara Dobrogeanu (Rus), Lia Zamfir, apoi din cea a Universităţii Craiova. 

S-a căsătorit cu legendarul fotbalist de la Ştiinţa Craiova, Ion Oblemenco, având un rol esenţial în cariera acestuia, susţinându-l şi însoţindu-l la toate meciurile care l-au consacrat, de patru ori golgheter naţional, şi până la decesul lui stupid din anul 1996 de pe stadionul din Agadir-Maroc, la numai 51 de ani, unde era antrenor.

Odihnească-se în pace alături de soţul ei Ion Oblemenco şi Domnul să-i ocrotească în ceruri!“, a anunţat Olga Jora, fostă colegă de-a Margaretei.

Olga Jora mai relatează că toate cele menţionate făceau sport de performanţă din clasa a V-a, dar erau şi eleve excepţionale, cu toate că aveau probleme sociale grave.

„Liei îi murise mama în clasă a VII-a, Carmen Marinescu era crescută doar de mamă, care era italiancă şi rămăsese blocată în România şi aveau mari probleme financiare, iar Marga avea şi ea condiţii modeste, stăteau într-o singură cameră. Şi era foarte conştiincioasă, nu profita de condiţia ei de stea sportivă ca să profite la lecţii.

La ea nu a existat niciodată din clasa a V-a de când eram prietene să nu-şi facă temele la ceva, sau să le facă în pauză cum le mai făceam unii dintre noi. Întotdeauna avea lecţiile pregătite de-acasă, cu toate că în fiecare după-amiază avea şi antrenament la volei.

Mi-aduc aminte că în clasele a X-a şi a XI-a, când am devenit din nou colege de clasă, ea avea întotdeauna exerciţiile şi comentariile la rusă la domnul profesor Moroianu şi la limbă română la domnul profesor Brânză pe care ni le împrumută.Avea un tact şi o delicateţe, bun-simţ, ieşite din comun şi o colegialitate, aproape religioasă. 

Marga era specială, plină de calităţi şi extrem de modestă, ca şi Nelu Oblemenco, de altfel. Nu pot să-l uit cum la întâlnirea noastră de 10 ani de la absolvirea liceului au venit la noi, apoi s-a mers la plajă la Mamaia unde el a jucat fotbal cu cei de la B, fiind un coechipier cu unii care abia de împingeau mingea. Dar el a format echipa cu ei şi din câte mi-aduc aminte se pare că echipa lor a şi pierdut în faţa celorlalţi“, a mai spus Olga Jora. 

Pe aceeaşi temă: 

Hanovra, gara blestemată. Coincidenţă tulburătoare: fotbaliştii Aurică Rădulescu şi Robert Enke au murit în acelaşi loc

Familia legendarului Aurică Rădulescu trăieşte acolo unde el a murit: în Germania

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Badea Scârţan !
5.05.2020, 11:48:25

Eram in 1996 cand am auzit ca Ion Oblemenco ar fi murit in Maroc in timpul unei partide de fotbal. Era antrenor la o echipa locala. Nu am putut accepta aceasta stire, desi era pe toate canalele media, cel putin o luna. Nu puteam crede ca Oblemencoi, marele fotbalist nu mai e. Am avut sansa, copil fiind, sa-l vad pe Ion Oblemenco marcand 3 goluri, pe Centralul din Banie, contra Rapidului de atunci. Sa fi fost in 1974. Meciul s-a terminat cu un onorabil 4-2 pentru Stiinta... N-am sa uit toata viata suturile de la mare distanta care i-au adus renumele de ,,Tunarul din Banie" Nimereau foarte des poarta, insa, daca loveau bara, abia atunci iti dadeai seama de forta lor....Se clatina cadrul portilor de fotbal secunde bune de la forta aceea teribila. Pe strazi ,dupa acel meci, oamenii strigau : ,,Ceausescu cu poporul, Oblemenco e cu golul "! Odihneasca-se in pace amandoi sotii Oblemenco !

+1 (1 vot)
Badea Scârţan !
5.05.2020, 11:51:10

Oblemenco a fost singurul fotbalist din Romania care a avut parte de propria statuie, in Romania, in viata fiind...

+1 (1 vot)
Gica Paunescu
5.05.2020, 12:21:24

A fost unul dintre atacantii ce n-au ,, prins'' Nationala in acea perioada. E drept ca celelalte nume erau Dumitrache, Neagu, Gigi Tataru. Un suter la fel de temut al acelor ani avea Poli Timisora, se numea Bungau. A ,, patit'' acelasi lucru cu Mircea Sandu, Timofte ( banateanul ) care n-au putut evolua la Nationala, avand concurenti ce-au fost preferati de antrenorii de-atunci ( V. Stanescu, A. Iordanescu). Amintirile colegelor despre dna M. Oblemenco arata o calitate deosebita a oamenilor acelei perioade ( este aproape un paradox, avand in vedere situatia traversata de tara noastra, nu credeti ? ).

Modifică Setările