Suferinţa unui preot constănţean, martir în temniţa comunistă. Ultimele cuvinte de pe patul de moarte: „Înţeleg, Doamne, înţeleg…“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preotul Aurel Lazarov, deţinut politic Foto Ionuţ Druche
Preotul Aurel Lazarov, deţinut politic Foto Ionuţ Druche

Un martir al temniţelor comuniste a fost pomenit la mănăstirea de la Stejaru, satul aflat la 77 kilometri de Constanţa. Originar din Gârliciu, părintele Aurel Lazarov avea doar 27 de ani când a fost numit parohul aşezării de lângă Saraiu, în anul 1948. După doi ani a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Preotul a murit la 39 ani, iar martorii descriu cutremuraţi ultimele sale clipe de viaţă.

La slujba făcută duminică, 8 februarie, de Arhiepiscopia Tomisului au luat parte oameni ai locului, rude ale martirului şi teologi. Împreună s-au rugat pentru odihnirea sufletului celui care a slujit acest lăcaş şi care s-a stins din viaţă în închisoarea de la Aiud, la 6 iunie 1960.

Preotul Aurel Lazarov mai avea 2 ani până la ispăşirea pedepsei de 12 ani de temniţă grea, dată de Tribunalul Militar Constanţa. Se născuse la 7 ianuarie 1921, în comuna Gârliciu din judeţul Constanţa, lângă satul pe care l-a slujit.

Muncea mai ceva ca un miner

Liviu Brânzaş, autor al cărţii-mărturie din lagărele comuniste intitulate „Raza din catacombă“, l-a cunoscut pe părintele Lazarov. Contactul cu slujitorii Domnului, îndeosebi cu părintele Dumitru Stăniloae, l-a făcut pe Brânzaş să apuce el însuşi calea preoţiei după eliberarea din puşcărie.

„Suntem în Săptămâna Mare. Preoţii sunt ocupaţi cu spovedania şi cuminecarea fraţilor de suferinţă. Eu ajung pentru spovedanie la Părintele Aurel Lazarov. A fost preot la Hârşova. Deşi poartă ochelari, îi merge faima de a fi cel mai bun perforator de la Cavnic. Părintele era un om tăcut şi ponderat. Nu l-am văzut niciodată râzând. Doar câte un zâmbet discret îi lumina uneori faţa“, scrie Brânzaş.

Alt autor, Nicolae Goga, în volumul „Triunghiul morţii. Amintiri din Baia-Sprie 1950-1952“, era uimit de îndemânarea preotului la treburi pământeşti. „Nu am întâlnit încă un miner care să perforeze o galerie de înaintare cu atâta precizie ca părintele Lazarov. Cred că are geometria înnăscută în sângele lui. Din 12 găuri obţinuse o înaintare de un metru şi cu un profil perfect“.

Martir în temniţă comunistă. Preotul Aurel Lazarov pomenit la mănăstirea Stejaru din Constanţa Foto Ionuţ Druche

Cu gândul la Zefir cel lăsat acasă

Pe site-ul Mărturisitorii este redată spovedania preotului arestat pentru vina de a fi primit la spovedanie doi legionari. „Terminând teologia, m-am căsătorit şi apoi, fiind hirotonisit am fost trimis preot-paroh într-un mic sat de pe lângă Isaccea. Oamenii fiind săraci, adeseori făceam foame împreună cu tânăra mea soţie. Dar, într-o zi, ea mi-a spus: «Dragă părinte, vom avea un copil şi vom avea obligaţia să-l hrănim. Fă, te rog, o cerere să te mute la o parohie mai acătării».

Am făcut cererea şi mi-a fost aprobată. Era în ajunul Crăciunului şi mă frământam cum să-i anunţ pe enoriaşi că îi voi părăsi. Dar mi-au luat-o înainte. Mă trezesc la poartă cu o delegaţie care îmi ţine următorul discurs: «Părinte, ştiind că nu ai de-ale gurii, am pus mână de la mână şi ţi-am adus şapte oi, să fie ale dumitale, să te poţi hrăni cu soţia şi copilul pe care îl va naşte, dar nu ne părăsi». Am rămas la parohia mea săracă. Acolo s-a născut băieţelul nostru, pe care l-am botezat Zefir. Şi tot acolo am fost arestat“.

Eugen Zefir Lazarov avea 3 ani când tatăl său a fost arestat. La slujba de duminică a stat alături de finul părinţilor săi, Alexe Plopeanu, fost deţinut politic, arestat de comunişti chiar din faţa bisericii din Stejaru. Emoţia i-a făcut pe oameni să verse lacrimi pentru tinereţea celor pierduţi în prigoana comunistă.

Eugen Zefir Lazarov şi Alexe Plopeanu Foto Ionuţ Druche

Martir în temniţă comunistă. Preotul Aurel Lazarov pomenit la mănăstirea Stejaru din Constanţa Foto Ionuţ Druche

Cel mai trist eveniment al satului

„Părintele Aurel Lazarov a fost primul preot care a locuit cu familia în sat, a stat cu chirie la Borănescu Ion, a fost instalat ca preot în satul Stejaru şi a slujit la biserică până la 7 mai 1950, când din motive politice a fost arestat împreună cu următorii locuitori: Nicolae Banciu - dascălul bisericii, Enache Mihalache, Corsote Gheorghe, Petre Puşcaşu şi Radu Dobre.

Arestarea acestora s-a produs în zorii zilei de 7 mai 1950, când toţi membrii familiei au fost scoşi din case, duşi la marginea satului şi ţinuţi culcaţi cu faţa la pământ până au fost adunaţi toţi.

În cele din urmă i-au ales pe cei şase, i-au urcat într-o dubă, iar celorlalţi le-au dat drumul acasă. Mai târziu a urmat confiscarea averii la toţi, membrii familiilor rămânând pe drumuri. Acesta este cel mai trist eveniment din viaţa satului Stejaru“, notează site-ul mănăstirii de la Stejaru.

Judecata de pe patul de moarte: „De ce, Doamne, de ce?“

Preotul a fost evocat de familie şi de clerici de seamă: protosinghelul Maxim Vlad şi stareţul Andrei Tudor de la mănăstirea Dervent. Teologii au vorbit despre credinţa nestrămutată a preotului Lazarov, care s-a manifestat până în ultima clipă. Liviu Brânzaş a relatat în cartea sa despărţirea duhovnicului de această lume.

„Acest duhovnic cu spirit misionar avea să sfârşească în închisoare. Câţiva ani mai târziu, un camarad care a fost martor la agonia şi moartea sa mi-a povestit cum s-a întâmplat plecarea lui spre veşnicie. La Aiud s-a îmbolnăvit de meningită şi a fost internat la infirmeria penitenciarului.

Boala s-a dezlănţuit cu virulenţă şi a intrat într-o fază galopantă. Foarte curând, Părintele a intrat în agonie. Fraţii de suferinţă din jurul lui au fost martorii unui dialog dramatic între muribund şi un Interlocutor invizibil.

Convorbirea stranie a început printr-o interogaţie, repetată la anumite intervale:

- De ce, Doamne, de ce?…

Era marea întrebare pe care o pune orice suflet în faţa iminentei plecări spre Eternitate. Cine ştie ce tainice răspunsuri primea muribundul, că de la un timp, a pronunţat, repetând:

- Ştiu, Doamne, ştiu!…

Când ultimele energii ale fiinţei s-au stins şi convulsiile au încetat, parcă din depărtările spre care îi era purtat sufletul, a izvorât suspinul supremei împăcări:

- Înţeleg, Doamne, înţeleg!…

Aşa a trecut în Veşnicie robul lui Dumnezeu preotul Aurel, duhovnic neînfricat al temniţei şi ocnei. Odihnească-se de ostenelile şi suferinţele sale cele multe, căci faptele lui de curaj apostolic au mers cu el mărturie în cer!“, a consemnat părintele Brânzaş.


Mănăstirea Stejaru din judeţul Constanţa Sursă foto Schitul Stejaru

Mănăstirea Stejaru din judeţul Constanţa Sursă foto Schitul Stejaru

Ocrotitor de suflete

„Preotul Aurel Lazarov era mereu pomenit de mari duhovnici ai neamului românesc, cum ar fi Iustin Pîrvu şi Arsenie Papacioc. Pe ultimul chiar l-a ocrotit în închisoare, cu preţul sănătăţii sale, deoarece acesta era şubrezit de frig şi tortură.

Finul său, Alexe Plopeanu, i-a rămas recunoscător pentru totdeauna. Când erau amândoi arestaţi şi duşi spre temniţe, s-au întâlnit între două trenuri. Pentru că Plopeanu era îmbrăcat doar într-o cămaşă, părintele Lazarov i-a dat o haină de-a sa, ca să nu îngheţe“, arată Ionuţ Druche (foto), teolog şi documentarist al Arhiepiscopiei Tomisului, autor de publicaţii, care cercetează arhivele lăcaşurilor de cult reconstituind trecutul ortodoxiei dobrogene. 

Ionuţ Druche la mănăstirea Stejaru din Constanţa Foto Arhivă personală

Istoria unei mănăstiri

Mănăstirea Stejaru s-a înfiinţat pe data de 1 martie 2004, la propunerea părintelui Andrei Tudor, exarhul mănăstirilor dobrogene din acea vreme, cu încuviinţarea primarului comunei Saraiu şi cu binecuvântarea ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Această decizie a fost luată ca urmare a faptului că biserica a fost părăsită timp de 35 de ani, iar satul Stejaru - depopulat.

Arhiepiscopia Tomisului a chemat pentru renaşterea vatrei monahale pe monahia Ambrozia, împreună cu 3 surori de la Mănăstirea Sfânta Elena de la Mare. La început, maicile au primit cazare la familia Sânpetru Nicolae si Ioana din sat, locuind în casa lor timp de 3 ani până la terminarea lucrărilor viitoarelor chilii.

Biserica schitului a fost începută în anul 1934 şi a fost finalizată în anul 1943 şi sfinţită cu hramul Înălţarea Domnului de Episcopul Locotenent Eugen Laiu pe data de 11 iunie a anului 1943. Arhitectura bisericii este în stil bizantin, în formă de cruce şi a fost proiectată de arhitectul Nicolae Panait. Catapeteasma si icoanele bisericii au fost lucrate la Tulcea în anul 1940 de meşterul Eremia Păvăluc. Interiorul bisericii nu a fost pictat.

O familie credincioasă care nu locuia în satul Stejaru, pe nume Apolozan Dumitru şi Elisabeta, a ajutat financiar la construcţia bisericii şi au donat icoanele şi obiectele de cult. Preoţii care au slujit la această biserică în decursul anilor au fost pr. Oancea Mocanu, pr. Grigorie, pr. Aurel Lazarov, pr. Mihai Sârghi şi pr. Constantin Cernescu. Un eveniment nefericit a avut loc în anul 1950, când preotul Aurel Lazarov a fost arestat de regimul comunist şi dus la Aiud, unde a adormit în Domnul după 10 ani.

În anul 2006 s-a început construcţia unui complex de chilii, sponsor fiind Tudor Nădrag din Hârşova, iar arhitect Teodor Ion din Constanţa. Proiectul s-a terminat în anul 2009. Renovarea bisericii a început în anul 2008 şi a fost finalizată în anul 2010 când, de hramul bisericii Înălţarea Domnului, s-a oficiat slujba de sfinţire mică a bisericii, cu un sobor de preoţi.

Cei mai importanţi donatori care au ajutat la renovarea ei au fost Condorăţeanu Cosmin şi Monica, Brebenel Ioan şi Mariana, Nicolae Ioan şi Mirela. Tot în anul 2010 a fost donat un clopot de către Zamfir Constantin din Bucureşti.

Cu ocazia hramului mănăstiri din anul 2011, credincioşii veniţi au primit binecuvântarea prin închinarea la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Dervent şi la părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei. În anul 2012 începe pictarea bisericii. „Nădăjduim că acest aşezământ monahal va dăinui peste veacuri“, îşi exprimă credinţa ierarhii de la Arhiepiscopia Tomisului.

Mănăstirea Stejaru din judeţul Constanţa Sursă foto Schitul Stejaru

Mănăstirea Stejaru din judeţul Constanţa Sursă foto Schitul Stejaru

Mănăstirea Stejaru din judeţul Constanţa Sursă foto Schitul Stejaru

Vă mai recomandăm

Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun

Victoria „Calculatorului“. Paul Andreescu este primul deţinut politic din România despăgubit pe noul Cod Civil

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite