Testamentul din închisoare al lui Iuliu Maniu: „Am obligaţia morală să aduc în ţară osemintele lui Nicolae Titulescu“
0
Regretatul lider al României post-decembriste, Corneliu Coposu, i-a dezvăluit cunoscutului jurnalist Vartan Arachelian care au fost ultimele cuvinte ale marelui om politic Iuliu Maniu, mort în închisoare.
Corneliu Coposu i-a povestit lui Vartan Arachelian cum a decurs ultima întâlnire pe care a avut-o cu Iuliu Maniu. „În perioada cât am fost la Malmaison, comuniştii nu aveau un personal de mare încredere în toate posturile de răspundere, mai ales în puşcării şi în serviciile organelor represive, aşa s-a făcut că la un moment dat, în timpul unei nopţi, a fost de serviciu o persoană care făcea parte din veche Siguranţă a statului român. Cu doi ani înainte, îi făcusem un serviciu deosebit şi drept recunoştinţă s-a purtat cu mine cu o gratitudine uimitoare, mai cu seamă că îşi periclita astfel propria lui situaţie. Era un agent de siguranţă, un om cinstit, originar din Avrig, de lângă Sibiu, care atunci cînd era singur de pază. îmi strecura la ureche anumite informaţii. De la el am aflat că îl am vecin de celulă pe Iuliu Maniu. Într-un moment prielnic, i-am făcut rugămintea de a mă pune în legătură cu Maniu şi el mi-a făcut promisiunea că în proxima noapte cînd va fi de serviciu şi va avea certitudinea că nu este supravegheat, îmi va îndeplini dorinţa“, a mărturisit Corneliu Coposu.
După câteva zile, târziu, în noapte, celula sa s-a deschis discret şi a fost dus în celula lui Iuliu Maniu. „Maniu era culcat în pat, puţin slăbit, cu mintea limpede, moralul foarte ridicat. Prima oară s-a arătat surprins că mă vede, nu surprins de faptul că eram închis, ştia că eram arestat, ci de faptul că am putut pătrunde la el. I-am spus că am un om de încredere, deci putem vorbi fără risc, respectivul agent m-a asigurat că un sfert... de oră pot să vorbesc neconturbat. Cu prilejul acesta, Maniu mi-a spus, cam următorul lucru: «Ştiu că voi muri în închisoare, voi care veţi supravieţui aveţi grijă să nu lăsaţi să moară partidul şi asiguraţi-i continuitatea, dacă vor fi vremuri care să vă permită acest lucru. Şi nu uita că am obligaţia morală, ca executor testamentar, să aduc în ţară osemintele lui Titulescu. N-am putut s-o fac cât am fost liber. Locul lui de înmormîntare, ales de el, este dealul Tîmpa, Braşov»".
Aceste cuvinte au fost pentru Corneliu Coposu un fel de legate testamentare, pe care a încercat să le ducă la îndeplinire. În restul timpului pe care l-au avut la dispoziţie, s-a interesat de membrii de partid care sînt arestaţi, de cei care au scăpat de arestare, de oamenii mai apropiaţi de el, dacă ştie unde se găsesc, de metodele întrebuinţate contra sa. „La ora aceea aveam o mică rană la tâmpla stângă. Era urma unei lovituri pe care mi-o dăduse un agent, cred că era rus, pentru că nu vorbea româneşte, decât prin interpret şi care avea o mînă ornată cu un inel mare, un ghiul, cum zic golanii, un inel mare de aur şi datorită lui mi-a spintecat arcada. Se vindecă greu, în condiţiile de mizerie, de lipsă totală de igienă. M-a întrebat, bietul Maniu, ce am la tâmplă, nu i-am mai explicat cu amănunte, i-am spus că e o zgîrietură fără importanţă. Asta a fost ultima mea întrevedere cu Maniu“, a rememorat Corneliu Coposu.
Născut în localitatea Bobota, judeţul Sălaj, Corneliu Coposu a fost liderul de necontestat al Opoziţiei postdecembriste. Coposu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc până la interzicerea acestuia, în anul 1947. Ulterior, a fost deţinut politic, fiind închis în condiţii extrem de dure. După Revoluţia din Decembrie 1989, Corneliu Coposu a reîntemeiat oficial PNŢ sub numele de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, fiind preşedintele acestuia între 1990 şi 1995, timp în care a fondat Convenţia Democrată Română, al cărei lider a fost. În 1992 a devenit senator în Parlamentul României. Corneliu Coposu a murit în noiembrie 1995, după o lungă agonie în Spitalul Municipal din Capitală.
Nicolae Titulescu (1882 – 1941, Cannes, Franţa) a fost un diplomat, jurist, profesor şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotenţiar, fost preşedinte al Ligii Naţiunilor. A fost membru titular (din 1935) al Academiei Române. Abia în 1992 rămăşiţele sale au fost aduse în ţară şi înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, după o dificilă procedură legală, organizată de Jean-Paul Carteron.
Se încarcă comentariile...
