Umilinţa comandantului Marinei Regale Române: „Marina nouă are ca principală dorinţă să-şi arate recunoştinţa faţă de Uniunea Sovietică“
0După ce sovieticii au confiscat toate navele româneşti, după 23 August 1944, comandorul Eugeniu Săvulescu a mulţumit trupelor de ocupaţie la o întâlnire organizată în cinstea Marinei Sovietice.
La 26 septembrie 1947, la Capşa, a avut loc o masă camaraderească oferită de Marina Română în cinstea reprezentanţilor Marinei Sovietice, scrie dr. Marian Moşneagu în volumul „Politica navală postbelică a României“ (1944 - 1958). Cu acea ocazie, Eugeniu Săvulescu, comandantul Marinei Regale Române, a spus: „La venirea dumneavoastră în ţară, domnilor, aţi găsit un personal răvăşit şi fără Marină.
Cu ajutorul dumneavoastră, domnilor, noi am reuşit să călăuzim paşii noii noastre marine pe drumul democratizării. (...) vă rog să aveţi bunătatea de a transmite înaltelor autorităţi ale Flotei Navale Sovietice încredinţarea că aţi lăsat în România o Marină mică, dar care nu are altă dorinţă mai fierbinte decât aceea de a adânci prietenia dintre cele două marine“.
„De aici încolo, a continuat comandorul, ne lăsaţi să zburăm cu aripile noastre proprii. Ştiu ce sarcini grele ne aşteaptă. Dar vom şti să le rezolvăm pentru că am învăţat de la dumneavoastră să străbatem cu bine clipe grele. În momentul când plecaţi aveţi satisfacţia că, din Marina răvăşită din trecut, lăsaţi o Marină harnică la lucru. Această Marină nouă are ca principală dorinţă să-şi arate recunoştinţa faţă de Uniunea Sovietică şi să adâncească prietenia cu Marina Sovietică“, consemnează discursul dr. Marian Moşneagu.
Pe lângă navele sub pavilion românesc, în conformitate cu prevederile art. 7 ale Convenţiei de Armistiţiu, statul român a fost obligat să predea ca trofee URSS toate navele Germaniei, Ungariei şi Slovaciei care se găseau în apele teritoriale româneşti.
După 23 August 1944, trupele ruseşti de ocupaţie au confiscat toate navele. Unele au fost retrocedate după câţiva ani, în stare avansată de uzură, iar altele au fost recâştigate prin procese internaţionale.
Cele trei submarine, confiscate
Contraamiralul în rezervă Zamfir Petre îşi amineşte că, atunci când au intrat ruşii în ţară, în august 1944, el se afla în Portul Constanţa, pe Rechinul, urmând să plece într-o nouă misiune, la Bosfor. „Aveam la nava-bază cele mai bune şi mai frumoase haine, dar şi bani“, îşi aminteşte el. În port, era ancorată nava-bază „Constanţa“, iar lângă ea erau Marsuinul şi Rechinul.
„Pe mine m-au sechestrat doi cu mitraliera. După-amiaza, când am ajuns la nava-bază, nu am mai găsit nimic, doar un ciorap. Ne-au furat ruşii tot, ce haine aveam, bani, îmi vine să urlu! 25 de zile am stat torturaţi. Au vrut să ne ducă cu submarinul în URSS“. Oamenii din echipaj dormeau pe jos. Ruşii le luaseră inclusiv pernele şi păturile. Apoi, ruşii au dus echipajul la Gara Maritimă, iar submarinele şi nava-bază au fost confiscate.
„Transilvania“, salvată din mâinile ruşilor
În toamna anului 1944, în Comisia Română pentru aplicarea Armistiţiului cu Aliaţii, ruşii au cerut, printre altele, şi predarea celor două nave de lux româneşti: Basarabia şi Transilvania. Însuşi procurorul-şef al URSS, Andrei Ianuarievici Vîşinski, a venit la Bucureşti să ceară pasagerele de lux „Basarabia“ şi „Transilvania“. Negociatorul României în Comisie a fost avocatul Alexandru Danielopol, care a reuşit într-un mod excepţional să salveze luxosul vas „Transilvania“ din mâinile ruşilor.
Confruntarea dintre Danielopol şi Vîşinski este descrisă de însuşi Danielopol într-un interviu acordat lui Liviu Vălenaş, publicat în volumul „Cartea Neagră a României, 1940-1948“, la editura Vestala: „Eu nu m-am lăsat intimidat şi i-am răspuns: «Pe baza dreptului maritim sovietic, cu actele pe care le avea, pe baza dreptului că a rezidat în Constanţa sub pavilion românesc, România are dreptul asupra vasului Transilvania!»“.
Aşa a reuşit Alexandru Danielopol să-l învingă pe fiorosul procuror rus cu propriile arme, invocând articole din dreptul maritim sovietic scrise chiar de Vîşinski. Însă, pentru că statul român nu avea suficiente acte pentru nava „Basarabia“, Danielopol nu a putut să o salveze. Astfel, „Basarabia“ a fost luată de ruşi, împreună cu alte vase româneşti cum ar fi „Ardeal“, „Alba Iulia“ şi „Dacia“. Ajunsă sub pavilion rusesc, „Basarabia“ a fost rebotezată „Ukraina“ şi a revenit o singură dată de atunci în portul Constanţa, în anii ’60. A fost tăiată la Gadani Beach (Pakistan), în anul 1987.
Submarinul Delfinul, cu care România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost confiscat, la rândul lui, de ruşi. Submersibilul a fost folosit ca rezervă de piese, după care a fost retrocedat României în 1957, în stare de epavă.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
