Urmaşa unui mare unionist de la 1918: „Voi urma chemarea sângelui şi voi lupta pentru unirea Basarabiei cu România“
0
La 27 martie 1918, Sfatul ţării din Republica Moldova a votat pentru unirea Basarabiei cu România. Unul dintre marii unionişti a fost Daniel Ciugureanu, cel care a început din 1908 să sădească în sufletele basarabenilor ideea de a readuce Basarabia în vechile graniţe. O urmaşă a lui, Diana Zlatan Ciugureanu, îi duce mai departe visul.
Basarabia a devenit pământ românesc în anul 1918 şi datorită marilor oameni politici care şi-au pus în pericol viaţa pentru acest vis şi au reuşit să readucă acest teritoriu în graniţele ţării. O personalitate mai puţin cunoscută este Daniel Ciugureanu. Povestea lui ne-o spune Diana Zlatan Ciugureanu (42 de ani), o urmaşă a marelui politician basarabean.
Profesor de limba română şi de latină, dar şi om de televiziune, basarabeanca vine des în România, la „fraţi“, aşa cum spune ea. A aflat târziu că provine din neamul celor care au făcut unirea. „Sunt nepoată de pe verişor drept. Străbunelul meu de pe linia mamei, Ion Ciugureanu, era verişor cu Daniel Ciugureanu şi taţii lor erau fraţi“, explică ea relaţiile de rudenie cu marele unionist. Femeia mărturiseşte că în familia ei nu s-a discutat niciodată despre Daniel Ciugureanu.
„Iuliu Maniu al Basarabiei“
Primul care i-a vorbit despre unionist a fost marele epigramist Efim Tarlapan, descendent şi el al nemului Ciugurenilor, cu care se înrudea. „Într-o discuţie, Efim mi-a spus: «Tu ştii că noi avem un strămoş care a fost prim-ministru al Basarabiei şi care a reîntregit Basarabia cu România?». Nu ştiam numele cui port. Apoi, încet-încet, am descoperit un om deosebit, un medic al trupurilor şi al sufletelor, care a fost Daniel Ciugureanu“, spune ea. Efim Tarlapan a murit în 2015, dar înainte a reuşit să scrie o carte despre viaţa lui Daniel Ciugureanu, numindu-l „Iuliu Maniu al Basarabiei“.
Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885, fiind fiu al unui preot şi al unei profesoare. A fost medic de profesie, practicând medicina la mai multe spitale din Basarabia. Paralel, pe când învăţa la Kiev, în 1908, a înfiinţat cercul „Deşteptarea“, cu scopul de a lupta pentru dezrobirea Basarabiei şi unirea cu România. Acţiunile sale au atras atenţia autorităţilor ruse, care l-au arestat în 1912 şi l-au trimis în Siberia, de unde a reuşit să evadeze şi să se reîntoarcă în Basarabia, unde şi-a continuat activitatea unionistă.
La 17 ianuarie 1918, Daniel Ciugureanu a fost ales preşedinte al consiliului de miniştri. Câteva zile mai târziu, la 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, pentru ca la 27 martie să se voteze pentru Unirea Basarabiei cu România.
Daniel Ciugureanu FOTO Wikipedia
În toată acestă perioadă, Daniel Ciugureanu a avut un rol foarte important, cum ne povesteşte urmaşa sa. „Am aflat de la Efim Tarlapan că, înainte de unire, Ucraina dorea alipirea provinciei româneşti, iar Daniel Ciugureanu, fiind prim-ministru, a reuşit să-i convingă pe membrii Sfatului Ţării să respingă «oferta» generoasă venită din partea Ucrainei şi a Rusiei de a anexa Republica moldovenească. Fiind prim-ministru, a dat ordin ca trenul care ducea delegaţia din Basarabia la o întâlnire unde urma să se semneze actul unirii ţării cu Ucraina să meargă în altă direcţie. Evident, cei din delegaţie şi-au dat la un moment dat seama de greşeală, dar era prea târziu. Şi astfel noi nu am fost vânduţi Rusiei, care anexa statele“, spune Diana Zlatan Ciugureanu.
La o zi după ce s-a semnat unirea, Daniel Ciugureanu a făcut parte din delegaţia care a dus actul unirii la Iaşi, fiind înmânat Regelui Ferdinand I al României. După unire, Daniel Ciugureanu a demisionat din funcţia de premier, pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al Basarabiei. „A venit aici, la Bucureşti, şi a fost ministru în patru guverne ale României, fără portofoliu. Apoi a fost preşedinte interimar al Senatului României“, povesteşte urmaşa sa.
Mort în drum spre închisoare
Ciugureanu a sfârşit tragic, existând multe semne de întrebare privind modul în care a murit. În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, el a fost arestat şi urma să fie dus la închisoarea de la Sighet, dar a murit pe drum, în condiţii încă neelucidate. „Era o vreme când s-a decis curăţarea societăţii socialiste din România de mari unionişti şi au fost ridicaţi noaptea şi duşi la închisoare. Unii spun că a fost dus la spital pentru a primi ajutor medical, alţii că a fost asasinat, dar nu putem să ne pronunţăm fără dovezi“, spune Diana Zlatan Ciugureanu.
Securitatea l-a înregistrat ca fiind mort la data de 19 mai 1950, în închisoarea Sighet. Fiul său, Gheorghe Ciugureanu, a ridicat o troiţă în memoria sa la Memorialul Sighet, iar într-un cimitir din Bucureşti există un cenotaf. Două străzi din Bararabia şi Bucureşti îi poartă numele.
Chemarea sângelui
Diana Zlatan Ciugureanu spune că vrând-nevrând va urma chemarea sângelui şi va lupta pentru unirea Basarabiei cu România, aşa cum au făcut-o înaintaşii săi. „M-am responsabilizat aflând despre misiunea de unionist a lui Daniel Ciugureanu şi am fost foarte emoţionată când am aflat că făuritorii marii uniri a Basarabiei cu România de la 1918 sunt declaraţi martiri ai neamului românesc“, spune urmaşa marelui unionist de la 1918.
Istoricul constănţean Costin Scurtu, directorul Muzeului Naţional Militar Regele Ferdinand I Constanţa, spune că Ciugureanu a avut un rol foarte important în realizarea Unirii: „La vremea respectivă erau trei curente: fie Basarabia să rămână stat independent, fie să se unească cu Ucraina, fie să se alăture României, iar el a reuşit să convingă elita din Basarabia că soluţia cea mai bună era unirea cu România“.
România a pierdut Basarabia în 1812, prin Pacea de la Bucureşti, când Imperiul Otoman a renunţat la jumătatea răsăriteană din Moldova în favoarea Imperiului ţarist. La 1918, acest tărâm s-a reunit cu patria-mamă prin actul Unirii. Basarabia s-a aflat între graniţele ţării până în iunie 1940, când am pierdut-o, pentru a o recâştiga în vara anului următor, prin luptă. În vara anului 1944, Basarabia a ieşit definitiv din graniţele României.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
