Victoria „Calculatorului“. Paul Andreescu este primul deţinut politic din România despăgubit pe noul Cod Civil
0
Paul Andreescu a obţinut în instanţă daune pentru că a fost urmărit de Securitate timp de 26 ani, după 5 ani de închisoare politică şi 2 ani de domiciliu forţat. Dosarul lui de urmărire avea nume de cod „Calculatorul“.
Paul Andreescu este primul deţinut politic din România care a obţinut despăgubiri pe noul Cod Civil, pentru perioada în care a fost supus regimului opresiv al Securităţii.
Andreescu, acum în vârstă de 74 ani, a învins Statul român într-un demers pe care l-a gândit din anul 2008. Atunci şi-a citit dosarul la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatând că a fost urmărit pas cu pas, de la eliberarea din închisorile comuniste până la momentul Revoluţiei din 1989.
„Am descoperit că am fost un om fără intimitate, pentru că Securitatea m-a supravegheat până şi în dormitor“, spune deţinutul politic. Paul Andreescu este liderul filialei Constanţa a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Duşman al poporului, la 17 ani
Avea doar 17 ani în anul 1956. Abia terminase liceul, cel mai bun din Constanţa, „Mircea cel Bătrân“. Împreună cu alţi prieteni, Paul Andreescu făcea parte dintr-un grup de rezistenţă anticomunistă, prin care puneau la cale diferite acţiuni subversive. Încercând să racoleze membri noi, unul dintre ei a contactat pe cineva care a mers imediat la Securitate, spunând ce au ei de gând. Aşa s-au trezit toţi arestaţi şi băgaţi fără drept de apel în beciurile anchetatorilor. A urmat procesul extrem de scurt, în care băiatul de 17 ani a primit sentinţa: 5 ani de temniţă. Pentru familia Andreescu a fost o lovitură năucitoare. Viitorul tânărului catalogat drept „duşman al poporului“ era distrus definitiv.
În timp ce comuniştii îşi măsurau realizările în cincinale de împliniri măreţe, Paul Andreescu s-a maturizat forţat, într-un cincinal petrecut în închisorile de la Jilava, Gherla, Periprava, Strâmba, Stoeneşti sau Grădina. Despre experienţele la limita suportabilului, din acea perioadă, reuşeşte să povestească detaşat. Pe torţionari, însă, nu-i poate uita niciodată. Şi nici ierta.
„Închisorile erau adevărate lagăre de exterminare. Torţionarii se întreceau să adauge pedepse şi să inventeze metode de supliciu la un regim de tortură deja greu de imaginat, ordonat din laboratoarele puterii comuniste şi monitorizat de Securitate. Te băteau până deveneai carne vie. Iar tratamentul pe care ţi-l prescria medicul închisorii era compresă cu apă rece. Cinic. La Gherla era comandant temutul Goiciu, pe care îl aşez printre cei mai mari criminali ai comunismului. Avea un pluton, de la ofiţer până la ultimul gardian, care executa cu plăcere sadică ordinele. Istrate, Diniş, Mihalcea, fraţii Şomlea cărora li se spunea «Vacile negre», Bunea, Cîrţu… Era o competiţie între ei pentru acte de cruzime“, rememorează Andreescu.
Majoritatea pedepselor erau primite fără motiv şi erau îndurate cu dinţii strânşi. Deţinuţii voiau doar să reziste, deşi simţeau de multe ori că nu mai au puteri.
„Aproape că nu pot să fac distincţie între chinurile suportate, să spun care au fost cele mai grele sau care au fost cele mai cumplite. Una dintre cele mai dureroase amintire o am la trecerea dintre anii 1958-1959. M-au scos noaptea din celulă, fără nicio explicaţie. M-au dus la zarca, un fel de carceră extremă. Aici m-au băgat «la neagra», cea mai temută celulă, în care nu aveai nici măcar lumină. Când am rămas singur, am simţit că mai e ceva lângă mine. Când mi-am dat seama ce e, pe pipăite, mi-a îngheţat sângele. Era un mort“, povesteşte deţinutul politic.
Cadavrul celui răpus de tortură era acoperit cu o pătură. Frigul era crâncen, iar tânărul de 19 ani a făcut un gest pentru supravieţuire.
„Era un ger cumplit. M-am aplecat şi i-am cerut iertare, apoi i-am luat pătura. M-am înfăşurat cu ea şi am stat aşa până dimineaţa. Când s-a crăpat de ziuă, călăii au deschis uşa celulei. Eu m-am ridicat, iar cu pătura am învelit mortul. Am încercat să-i închid ochii, care rămăseseră larg deschişi. Dar nu am reuşit. Era ţeapăn. Nici nu ştiu cine era, câţi ani avea. După regimul de închisoare, nu mai recunoşteai ce vârstă putea avea cineva“, spune Andreescu.
În tot acest timp, gardienii, în frunte cu comandantul Goiciu, au asistat la scena mută de rămas-bun. Gestul i-a deranjat teribil, astfel că Andreescu a mai stat 7 zile la izolator, fără vreo justificare.
Nume de cod „Calculatorul“
Paul Andreescu a fost eliberat în anul 1961, la expirarea pedepsei, dar pentru că încă reprezenta un pericol pentru regim, a fost trimis în Balta Brăilei, cu domiciliu forţat pentru 2 ani. I-a trăit într-un sat de deportaţi, la Rubla. Rubla a părut un paradis faţă de temniţă, pentru că aici s-a reîntâlnit cu prieteni care supravieţuiseră detenţiei.
Întors la Constanţa, a trebuit să îşi construiască de la temelie noua viaţă, sub semnul unei anateme care avea să-l urmărească 26 ani, până la căderea comunismului. Cu greu şi-a găsit un loc de muncă, penru că odată ce se afla dosarul său de deţinut politic, tovarăşii din întreprinderi îl excludeau imediat din colectiv.
Abia la nou-înfiinţatul Centru de Calcul din Constanţa, Andreescu şi-a putut păstra locul de muncă, datorită priceperii sale ca programator într-o tehnică a computerelor aflată la început de drum. Nu a ieşit însă niciodată în evidenţă, nu a dorit să devină membru de partid şi mai ales nu a acceptat să colaboreze cu Securitatea.
„Am fost o persoană ostilă regimului, de la început până la sfârşit. Închisoarea comunistă m-a făcut să cunosc extrem de bine sistemul, din interior. Toată viaţa am evitat să fiu şantajabil, pentru că deja aveam o mare problemă la dosar. Am păstrat acest secret, selectându-mi atent cercul de apropiaţi. Fiul meu a aflat abia în armată că am fost condamnat politic. Viaţa mea a fost întotdeauna discretă şi cumpătată. Niciodată nu mi-am permis, nici măcar la ieşirile cu colegii sau prietenii, să beau alcool peste măsură. Am ţinut întotdeauna să-mi păstrez controlul“, relatează Andreescu.
Cu Securitatea în dormitor
În 2008 a avut curiozitatea de a-şi cere dosarul la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS). Pe lângă notele informative date de turnătorii de la serviciu, Andreescu a aflat cu stupoare că a fost urmărit pas cu pas timp de 26 ani, de la eliberare până la Revoluţie.
„Am descoperit că am fost un om fără intimitate, pentru că Securitatea m-a supravegheat până şi în dormitor“, spune deţinutul politic. După chinul suferit în închisori, abuzul asupra vieţii personale i s-a părut mai greu de răbdat. A deschis un proces prin care a cerut despăbugiri morale pentru perioada de urmărire. În iunie 2013, după ani de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dreptate deţinutului politic.
„În perioada 1964-1989, Paul Andreescu, care a fost deţinut şi condamnat politic, a fost urmărit de organele de Securitate, fiind împiedicat să-şi continue studiile şi să promoveze profesional. Prin acţiunea continuă a organelor de Securitate de a urmări familia reclamantului, în absenţa unor suspiciuni cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale, s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale reclamantului“, a decis instanţa supremă. Suma, care trebuie virată de Ministerul de Finanţe, este relativ modestă comparativ cu privaţiunile prin care a trecut deţinutul politic.
Pentru Securitate, Paul Andreescu a fost obiectivul cu nume de cod „Calculatorul“ sau „Andi“. „Şi acum mi se întâmplă să visez că sunt în închisoare“, mărturiseşte deţinutul politic.
Precedent
În România au mai fost acordate despăgubiri unor deţinuţi politici din Banat. Aceştia au obţinut daune pe temeiul Legii 221/2009, care prevedea anularea condamnărilor, acordarea de daune morale şi oferirea de despăgubiri pentru bunurile confiscate şi nerestituite pe Legea 10 a retrocedărilor.
În octombrie 2010, articolul pentru acordarea de daune morale a fost declarat neconstituţional de Justiţie. Astfel că noua cale de atac a rămas Codul Civil. Prin această procedură, prin care Paul Andreescu a avut câştig de cauză în premieră pentru un deţinut politic, doar deputatul democrat Mircea Toader a mai primit despăgubiri pentru că a fost urmărit de Securitate timp de 2 ani.
Vă mai recomandăm
Arheologii au confirmat existenţa unei gropi comune la Periprava, conform raportului IICCMER
VIDEO Primele declaraţii ale torţionarului Ion Ficioru: Răspund doar în faţa lui Dumnezeu
Poveşti de groază din iadul închisorilor comuniste. „Ştiam un singur lucru: că vreau să mă spânzur!”
Se încarcă comentariile...
