VIDEO Cum a apărut Cenaclul Flacăra. Geneza celui mai mare fenomen cultural din România comunistă, spusă de membrii fondatori

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Membrii fondatori ai Cenaclului Flacăra povestesc începuturile celui mai important fenomen cultural al României comuniste. Lansat în 1973, a adunat zeci de mii de spectatori pe stadioane şi în săli polivalente până în 1985, când a fost interzis de regimul represiv.

Nostalgicii, dar şi generaţiile mai tinere, care au aflat doar de la părinţii lor despre Cenaclul Flacăra, au putut admira imagini, viziona filme şi afla amănunte inedite despre începuturile acestui fenomen, în cadrul proiectului de cercetare „Cultura de masă în Epoca de Aur: Cântarea României & Cenaclul Flacăra“, derulat de PostModernism Museum, în colaborare cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Invitaţi speciali au fost membri fondatori ai Cenaclului Flacăra, care au povestit aşa cum au trăit ei experienţa inedită în plin comunism.

Nicu Covaci: „Păunescu a adunat la Rosetti toţi băutorii de vodcă din Bucureşti care zbârnâiau la chitară“

Legendarul Nicu Covaci, membru al formaţiei Phoenix, îşi aminteşte că era student la Timişoara atunci când un asistent de la catedra de folclor l-a chemat şi i-a spus să discute cu un poet. „Mi-a zis că e unul mare şi voinic, care a venit din America. Ca să vii din America trebuia să ai relaţii la Securitate“, şi-a zis el atunci. A acceptat să se întâlnească după ce a aflat că Adrian Păunescu îl cunoscuse pe Bob Dylan. „I-am spus că am un concert la Sala Palatului şi să adune Adrian Păunescu cu această ocazie nişte poeţi şi după aceea să încercăm să vedem cum se leagă textele de muzică. Păunescu a adunat la Rosetti elevi, învăţători, profesori şi toţi băutorii de vodcă din Bucureşti care zbârnâiau la chitară. Aşa s-a născut, după mine, Cenaclul Flacăra“, povesteşte Nicu Covaci.

Membrul formaţiei Phoenix povesteşte în interviu că atâta timp cât a existat cenaclul, s-a mers pe instalaţia lui de lumini şi de sunet, fapt care a pus în pericol un spectacol, la Iaşi. „Păunescu era umflat şi stăpân. Era vremea happy, aveam părul lung, o rochie de catifea neagră, cu un brâu lat, şi ăsta vine în garderobă şi îmi spune: «Aşa nu te sui pe scenă!». Aşa a rămas sala de sport din Iaşi în întuneric şi fără sunet. pentru că erau ale mele. L-am lăsat acolo în întuneric“, îşi aminteşte Nicu Covaci. 

Dacă omul Păunescu lăsa mult de dorit, era foarte apreciat ca poet: „Poeziile lui erau grele, bolovănoase, cuvintele lui te convingeau şi mă interesa cenaclul, pentru că polariza lume. Poţi să faci lumea să plângă dacă dai tot ce poţi, dacă rezonează cu tine. Şi dacă vine şi un text care să exprime acelaşi lucru, 10.000 de oameni încep să plângă“. După atâţia ani, Covaci mărturiseşte că ceea ce a făcut Arian Păunescu cu cenaclul a fost şi un gest politic pentru că a polarizat oameni de talent din ţară: „I-a ţinut în frâu şi a făcut ce a vrut el cu ei“, este convingerea sa.

Cum a ajuns Cenaclul Flacăra sub pălăria UTC-ului 

Cenaclul Flacăra, este e părere Doru Stănculescu, un al membru fondator, nu l-a făcut Adrian Păunescu, ci toţi cei care au participat de la începuturile sale, recunoscând însă meritele lui de catalizator. „Fără Cenaclul Flacăra nu se poate discuta despre cultura secolului XX“. Iniţial, cenaclul a funcţionat sub Consiliul Culturii, aşa cum se numea atunci, iar după un an, aproximativ un an şi jumătate, când a început să se vorbească la postul de radio Europa Liberă despre o mişcare de tineret paralelă cu cea a UTC-ului, a fost preluat de această autoritate. „Când l-am întrebat pe Păunescu de ce trecem noi sub pălăria UTC-ului, mi-a spus: «Fiindcă trebuie din punct de vedere politic».
 

Artiştii spune el, nu au simţit nicio presiune politică, dar este convins că altfel au stat lucrurile în ceea ce-l priveşte pe Adrian Păunescu. „El poate a avut multe presiuni asupra capului lui. Eu ştiu foarte bine cum şi-a publicat o carte: «Istoria unei secunde»: volumul a fost tipărit, după care s-a topit fiindcă nu era pe linia partidului, şi atunci a cerut audienţă la Nicolae Ceauşescu şi a obţinut-o pentru cinci minute. S-a dus el cu manuscrisul şi a ieşit de acolo după trei sferturi de oră, după ce i l-a citit pe tot. Pe manuscris, Ceauşescu a scris «poezii excepţionale». Erau poezii naţionaliste“, povesteşte Doru Stănculescu. 

Imagine indisponibilă


Nicu Covaci, Doru Stănculescu şi Mircea Florian, trei dintre membrii fondatori ai Cenaclului Flacăra FOTO Adevărul

Totul a început la Mangalia 

Pentru Mircea Florian, fost membru al Cenaclului Flacăra, totul a început la Mangalia, în anul 1973, după ce, anterior, Adrian Păunescu a scris un text în revista Flacăra în care a relatat discuţia pe care a avut-o cu Mircea Florian, referitoare la înfiinţarea unui teatru de muzică şi poezie, care ar fi putut să fie chiar la Bulandra.
 

Dar, actul de naştere al Cenaclului Flacăra, a avut loc la Mangalia crede el, când Nicolae Ceauşescu „a trecut gardul care despărţea reşedinţa de Casa Scriitorilor şi a vrut să aibă o întâlnire cu scriitorii. A fost una colocvială şi plăcută, care s-a terminat chiar cu rugămintea lui Păunescu p de a merge împreună la Bucureşti cu elicopterul, ceea ce s-a întâmplat. Am senzaţia că acolo multe lucruri s-au clarificat, pentru că după aceea, el a primit conducerea Revistei Flacăra la începutul anului 1973 în februarie. În toamnă, cenaclul funcţiona“, îşi aminteşte Mircea Florian. 

Iniţial, cenaclul se ţinea în Casa de Cultură Slătineanu, în sectorul I. „Era o casă patriciană, mai măricică, dar cu un spaţiu mic, în care nu erau mai mult de 70 – 80 de oameni, poate 100. Cel mai interesant era că aici erau mare parte erau creatori: poeţi, Emil Botea era acolo, venea Sorescu, Nichita la un moment dat, deci era o sală în care erau creatori şi un pâlc de spectatori. Aşa a mers chestia asta o vreme: se discuta şi nu erai întrerupt, un cenaclu în sensul adevărat al cuvântului“, îşi aminteşte el începuturile. Treptat, lucrurile au evoluat.
 

După mulţi ani explică şi de ce a părăsit cenaclul: „Era o sursă uriaşă de bani şi de deturnare de bani, la care nu am vrut să particip. Eu nu am vrut să iau niciun ban, dar se câştigau sume incredibile. Păunescu făcea ceva extraordinar de grav: îi folosea pe cei pe care-i invita acolo. Cenaclul a folosit oameni care ridicaseră Sala Palatului în picioare. Aşa s-a construit succesul şi atractivitatea lui“. 

Imagine indisponibilă

Adrian Păunescu a organizat Cenaclul Flacăra, care s-a reunit după 20 de ani în parcul Plumbuita foto Lucian Muntean

Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural care a început în anul 1973, numele său legându-se pentru totdeauna de cel al lui Adrian Păunescu. O generaţie întreagă a iubit şi a cântat şlagărele „La o cană cu vin“, „Totuşi iubirea“ sau „La adio“. Publicul era impresionant. Se ajunsese, ca după zece ani, să se înregistreze un număr de trei milioane de spectatori, care mergeau pe stadioane pentru a trăi împreună o experienţă unică.

Manifestarea culturală a fost interzisă în anul 1985, după ce pe stadionul Petrolul din Ploieşti s-a produs o busculadă. Din cauza unei furtuni violente s-a întrerupt curentul pe arenă, moment care a produs panică şi haos printre miile de spectatori, atunci murind cinci persoane, iar alte câteva zeci fiind rănite.

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite