VIDEO Colinda „Deschide uşa, creştine!“, cântată de copii din Kenya. Cum au ajuns să înveţe cântecul şi versurile celebrului cântec românesc

Copiii din Africa ne colindă de sărbători

În deşertul african, în luna decembrie, un grup de copii cântă „Deschide uşa, creştine!“, colind tradiţional românesc. În zonă a fost recreat locul naşterii lui Iisus Hristos, iar un brad împodobit luminează viaţa copiilor.

Preotul misionar Isidor Mîrţ, de 44 de ani, care a fost plecat în Africa aproape un deceniu pentru a-i creştina pe cei care încă trăiesc în triburi, i-a învăţat pe cei mici nu doar să scrie, să citească şi să îl primească în viaţa lor pe Iisus Hristos, ci şi tradiţiile din România. Aşa că, după ce le vorbea despre misiunea pruncului Domnului pe pământ, a început să-i înveţe versurile colindului 

„Deschide uşa, creştine“. „Colindul l-am învăţat cu copiii anul trecut, de Crăciun. Am avut dorinţa să arătăm binefăcătorilor, dar nu numai lor, ci şi tuturor românilor, bucuria acestor copii din misiune, să le spunem «Mulţumesc», să le arătăm recunoştinţa noastră pentru că ne-au ajutat să le dăm oamenilor din Africa hrană, dar şi caiete şi cărţi şi le-am ridicat grădiniţe şi şcoli“, spune preotul.

„Braşoveanca“ a răsunat în triburile africane

Nu a fost greu să-i înveţe versurile în limba română, spune preotul, foarte mândru de copiii săi. A scris versurile pe tablă, apoi i-a pus să asculte melodia originală. După doar câteva repetiţii, grupul de aproape 30 de copii au cântat atât de frumos încât ai fi zis că ştiu cântecul din copilărie. „Cum sunt foarte inteligenţi, au prins repede“, îi laudă părintele. Din păcate, misionarul nu mai găseşte în arhiva sa înregistrarea în care colindul este cântat de grupul de 30 de copii, ci doar pe cea de la repetiţii. Nu este singurul cântec în limba română pe care micii africani îl fredonează acum, ci şi „La mulţi ani“, „Braşoveanca“ sau cântecul „Eu am o mamă care mă iubeşte“.
 

Toţi copiii şi adolescenţii care au învăţat colindul sunt creştini, fiind botezaţi de preoţi departe, în deşertul african. Cum era şi firesc, au primit şi nume creştine. Ei se numesc acum Iacob, Alexandra, Maria, Iosif, Francisc, Tereza sau Sara. Cel mai mic are şase ani, iar cel mai mare 17 ani.

Tradiţiile tribale, păstrate

Africanii creştini sunt acum mai bogaţi sufleteşte, dar ei îşi păstrează şi tradiţiile tribale. „De Crăciun, povesteşte preotul, când vin noaptea, spre biserică, din fiecare sat pleacă un grup de oameni cu o lumină în mână. Fiecare cântă colindul său. Se aude din depărtări, din toate părţile, cum cântă ei. Se întâlnesc toţi în faţa bisericii şi apoi cântă împreună. Este ceva minunat, de nedescris“. 

Miracolul Crăciunului

Cu ajutorul misionarilor, şi în Africa, în misiunile de pe cuprinsul Kenyei, copiii au descoperit miracolul Crăciunului. Pe lângă colinde, în faţa bisericii a fost amenajată ieslea, locul unde pruncul Iisus s-a născut. Cu ajutorul oamenilor, mai multe păpuşi au fost umplute cu polistiren şi îmbrăcate după portul de acum două milenii. Pruncul a fost învelit în scutece, iar aura de pe cap a fost recreată dintr-o beteală. Maria şi Iosif sunt prezenţi şi ei în iesle, fiind costumaţi. Într-un colţ, o stea vesteşte naşterea mântuitorului. Mica scenă este ferită de soarele arzător al Africii cu câteva bucăţi de pânză ruptă. 

Dar nu doar miracolul creştin a fost dus în deşert, ci şi sărbătoarea comercială. Copiii învaţă cum se primesc şi se dăruiesc daruri de Crăciun şi cu ajutorul misionarilor au descoperit ce înseamnă un brad pentru copiii din lumea întreagă. Un român le-a trimis prin poştă un brad artificial, pe care, după ce l-au ornat, copiii au putut admira copacul pe care nu-l văzuseră nici măcar în poze şi au atins globurile colorate care îl împodobeau. Copiii au fost atât de încântaţi de brad, încât l-au dus în faţa bisericii şi pe 15 august, când este mare sărbătoare. 

„Spiriduşii“ Moşului din deşert

În misiunea din Maikona, preoţii au ajutoare de la români simpli, care devin spiriduşii Moşului. În urmă cu câţiva ani, la ei au ajuns Ştefan şi Matilda Andrici, împreună cu cei doi copii Maria şi Thomas. „Familia este din Iaşi şi, în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce eram în vacanţă în România, ei m-au aşteptat în faţa bisericii şi m-au întrebat cum pot să-i ajute pe copiii din Africa. Am avut atunci ideea să o rog pe fată, care ştiam că este talentată la cântat, să înregistreze CD-uri cu melodii cântate de ea, să le vândă, şi cu banii astfel obţinuţi să ridicăm o şcoală în Africa, din tablă, aşa cum este acolo. Aşa a făcut. Fetiţa a făcut CD-uri pe care le-a numit „Să dăruim iubire“ şi cu banii strânşi am putut să cumpărăm alimente şi să ridicăm o grădiniţă aici“, povesteşte preotul.
 

Preotul Isidor Mîrţ se pregăteşte să se întoarcă în Africa, alături de copii. entru o perioadă, el este la Roma, acolo unde încă învaţă cum să-i ajute mai bine pe acei oameni. 

Vis din copilărie

Isidor Mîrţ s-a născut în localitatea Răchiteni, din judeţul Iaşi, fiind al optulea copil dintr-un total de nouă. Părinţii săi, oameni credincioşi, îl duceau de mic la biserica din localitate. Aici a aflat ce înseamnă să fii misionar şi ideea de a răspândi învăţăturile lui Iisus Hristos în locurile unde oamenii încă se închină la zei i-a plăcut atât de mult încât a ştiut ce vrea să facă în viaţă. „Eu mergeam la liturghia copiilor, de dimineaţă. Dar într-o zi, în timp ce eu eram pe terenul de sport unde jucam fotbal, tatăl meu, care se îndrepta spre biserică, m-a întrebat dacă nu îl însoţesc şi pe el. Am spus «da» şi ţin minte că atunci preotul a vorbit despre misionari. A fost providenţial. La întoarcerea spre casă i-am zis tatălui că vreau să fiu preot“, îşi aminteşte el.

A crescut şi copilul de altădată şi-a urmat visul. A fost sfinţit preot în 1998 şi după trei ani de preoţie a plecat spre Kenya pentru a creştina triburile nomade, alături de preotul Eugen Blaj. După ce s-a vaccinat împotriva tifosului, febrei galbene şi a luat preventiv medicamente pentru malarie şi-a luat zborul spre prima sa misiune.
 

Misiunea Maikona, situată în deşertul din nordul Kenyei, a luat fiinţă în urmă cu jumătate de secol. De la un capăt la altul al misiunii, situată în una dintre cele mai sălbatice zone de pe glob, sunt 184 de kilometri, iar pe întinsul ei se află 76 de sate care sunt locuite de nomazi din tribul Gabra.