VIDEO Colinde vechi şi noi din Dobrogea, pentru bucuria românilor. Să aveţi un Crăciun binecuvântat!
0Din Dobrogea pornesc în zi de mare sărbătoare mesaje de bucurie, purtate de colindele strămoşeşti, dar şi de cântece mai noi, care vestesc Naşterea Domnului Iisus Hristos.
Iată un vechi colind dobrogean, cules de Teodor T. Burada la 1880 şi cuprins în cartea „O călătorie în Dobrogea“, reeditată de Centrul Cultural Judeţean Teodor T. Burada din Constanţa.
„Prunduleţ de mare
Crescutume-au tare
Aici pe pământ
Un verde darvint;
Nu-i verde darvint,
Dar e roş călin
Că-l bate vânt lin.
Sus cu frunza deasă,
Jos cu umbra groasă,
Sus frunza măruntă,
Jos umbra rotundă,
Jos la rădăcină,
La verdea-i tulpină
Oşti me-a tăbărât
Şi mi s-a oprit.
Oşti moldovineşti
Şi craioveneşti
Şi chiar munteneşti
De la Bucureşti.
Ele domn n`au
Şi domn cătau
Din casă
în casă
Din masă
în masă
Aici au stat
Şi me-a aflat
Că ist domn bun
Vasile jupân,
Are un fecior
Pe Nistor,
Ce`i bun de domnit
Cum nu s-a pomenit.
Dă-ni-l, taică, dă-ni-l
Dă-ni-l, maică, dă-ni-l;
Taica mi`l dădea
Maica nu vroia
Că e mic mititel
La trup puţintel;
Nu ştie a domni
Nici a boieri
Dă-ni-l, taică,
Dă-ni-l, maică
Că e lesne a domni
A domni şi-a boieri;
La masă el se şadă,
Împrejurul lui se cată,
Se bea se mănânce
Pahar se rădice
Caftan să-mi îmbrace
Cal bun să`ncalece,
Pe poartă să-mi easă
Oşti să`nşiruiască
Oşti moldovineşti
Şi craioveneşti,
Şi chiar munteneşti
De la Bucureşti.
El se pregătească
Şi se împărţească,
Lefi la lefegii,
Cai pe la spahii,
Arme la armaşi,
Cai la călăraşi.
Remăi dară sănătos
Cam în vestea lui Hristos“
Colindul Sfântului Andrei, unic în Dobrogea
Unul dintre cele mai vechi colinde din Dobrogea este considerat a fi şi cel mai frumos. Acesta este Colindul Sfântului Andrei. Părintele-călugăr Paisie explică în ce constă unicitatea colindului al cărui autor a rămas anonim.
„Colindul este închinat nu în primul rând Mântuitorului Iisus Hristos şi Maicii Domnului, ci Apostolului Andrei, ucenicul cel dintâi al Domnului. În versurile colindului sunt prezenţi cei doi corifei ai istoriei noastre vechi, Decebal şi Traian.
Se ştie, din izvoarele istorice scrise, că în iarna anilor 101-102 şi în primăvara lui 102, împăratul Traian s-a deplasat personal în sudul Dobrogei, unde geţii localnici se ridică împotriva stăpânitorilor romani, bătălia decisivă dându-se pe platoul de la Adamclisi. Victoria a fost a romanilor, astfel că geţii dobrogeni şi urmaşii lor, geto-daco-romanii, vor sta sub stăpânirea Imperiului încă 500 de ani, trecând apoi, pe rând, sub alte stăpâniri străine (slavi, avari, bulgari, bizantini, cumani, pecenegi, tătari şi turci, până în 1878, când Dobrogea este redată României.
Colindul vorbeşte şi de un schit aflat într-o pădure de arţari, aluni şi tei. Şi tot un specific al acestor colinde, dar şi al altor creaţii folclorice dobrogene, dedicate Sfântului Andrei, este faptul că ele sunt proprii românilor, iar cele din Dobrogea sunt mai frumoase decât toate celelalte, din ţara noastră, închinate Apostolului. Totodată, ele dovedesc vechimea Creştinismului la români, precum şi apostolicitatea Bisericii româneşti“, arată părintele-călugăr Paisie.
„Colo, pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfânta mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire;
Şi piteşte-n tei
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce
Scară care duce,
Din cruce de schit,
Scări de coborât...
De la schit în sus
Crucea lui Iisus,
De la cruce în tei
Casa lui Andrei...
La schitul din tei
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea
Şi descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal.
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-n china,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta
Şi îngenunchea,
Şi nu se-nchina...
Pe murg călărea
Şi cale-şi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Uita c-a ieşit
Cu papucii lui
Talpa raiului,
Şi potcapu lui
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sînt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu,
La Bun Dumnezeu...“
Tot din Dobrogea au plecat şi au cucerit lumea teologii care formează Corala Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului, desemnată cel mai bun cor bărbătesc din lume. Constănţenii au avut prilejul să-i asculte la concertul de colinde oferit de Arhiepiscopia Tomisului, la Casa de Cultură din Constanţa, precum şi în alte spectacole susţinute din această perioadă.
„Poate că nimic nu defineşte mai mult condiţia noastră umană decât starea de colind. Suntem cu toţii colindători. Colindăm prin timp, prin inimi şi prin moarte, pentru ca în cele din urmă să putem colinda transfiguraţi la curţile de lumină ale Acelei Gazde decât care nu există alta, nici mai darnică, nici mai mare“, ne învaţă filosoful Vasile Chira, profesor la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din cadrul Universităţii „Lucian Blaga“ Sibiu.
Vă mai recomandăm
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga
Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“
Iubirea se face Prunc. Naşterea Domnului şi ocultarea Crăciunului
FOTO VIDEO Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume
Crăciunul, eliberarea din Matrix
Cum ne furăm singuri Crăciunul