Vina de a fi unicat în România. Cum este sabotat de statul român singurul producător autohton din irigaţii
0
O firmă din Constanţa produce singurele sisteme de irigaţii din ţară, dar efortul de a se menţine pe piaţă este sabotat în primul rând de legile şi de năravurile româneşti - de la fiscalitate aberantă, până la corupţie la cel mai înalt nivel.
Singurul producător de sisteme de irigaţii din România se zbate să supravieţuiască într-o economie autohtonă, care este departe de a fi un sol fertil pentru întreprinzători. „La târguri, fermierii ne iau în braţe şi ne mulţumesc că existăm, pentru că facem producţie românească. Guvernanţii însă nu fac nimic să ne sprijine, în schimb ne pedepsesc pentru că vrem să facem performanţă în ţara noastră“, spune Mircea Măgureanu, fondatorul Novus SRL Constanţa, firmă-unicat în România.
Înfiinţată la Constanţa în anii `90, Novus SRL Constanţa a apărut pe o piaţă secată a agriculturii, având toate premisele să rodească într-o economie românească în care este nevoie, mai mult decât orice, de producţie. Societatea cu capital 100% românesc, care produce şi exportă utilaje şi instalaţii de irigat, este însă sufocată de regulile impuse de guvernare, printr-o fiscalitate exagerată şi o lipsă de facilităţi destinate tocmai categoriei care susţine economia.
În fabrica de utilaje situată lângă CET Constanţa lucrează 50 angajaţi, toţi specializaţi pe o producţie ajunsă de nişă în România. Din mâinile lor ies instalaţii de irigat, motopompe, agregate, generatoare, piese, subansamble, tubulaturi, care merg la fermieri din ţară şi de peste hotare. Dacă producătorii ar fi susţinuţi de politica fiscală, în incinta Novus ar lucra 200 angajaţi.
„Nu lucrăm la negru, nu plătim la negru. Eu nu fac speculă, respect legile şi dau de lucru unor oameni cu familii. Mă lupt cu tot sistemul pentru a face bine şi exist pe piaţă - asta e vina mea. Salariul minim în societatea noastră este de 1.200 lei, bani pe care îi primeşte un ucenic, fără experienţă, doar ca să înveţe meserie. Anual angajăm 5 tineri ca să deprindă meserii care nu se mai învaţă acum în şcolile profesionale: sudor, frezor, strungar, lăcătuş, confecţii metalice.
În decurs de 5-6 luni, un tânăr ajunge la nivelul de salarizare de 1.700-1.800 lei. Salariul mediu este de 2.300 lei, pe care îl poate primi în maximum 1,5 ani, timp în care ajunge să producă marfă de calitate. Singura condiţie este să-i placă. Muncitorii noştri sunt serioşi, ataşaţi şi plătiţi bine. Din păcate, tinerii, după ce deprind meserie, pleacă în străinătate. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta. Am angajat 7 tineri, după câteva luni n-a mai rămas niciunul“, arată Mircea Măgureanu, managerul Novus.
„În diaspora a plecat forţa vitală de muncă“
Exodul forţei calificate de muncă este o dramă a societăţii româneşti, care îşi pierde mare parte din capacitatea creativă. Diaspora munceşte mult şi bine pentru alţii, în loc să muncească pentru ţara sa. „Avem oameni profesionişti, bine calificaţi, capabili să schimbe lucrurile. Goniţi de ţara lor, ei contribuie acum la PIB-ul Germaniei, Angliei, Italiei, Spaniei. Numai ei ştiu cum muncesc acolo. La noi în ţară nici măcar nu se încearcă aducerea lor înapoi, prin crearea de condiţii, de unităţi mici de producţie, care să suplinească fostele unităţi industriale care au fost distruse“, spune Măgureanu (foto).
Producătorul unic în România este revoltat de panta pe care este împinsă societatea. Este încurajat doar consumul, fără a se produce nimic în schimb.
„Este ceva inexplicabil pentru orice economie sănătoasă. Este halucinant cum ies guvernanţii la televizor să ne îndemne să mărim consumul ca să crească PIB-ul. Dar din ce? Din şmecherii, din hoţii? Poporul ăsta a produs timp de 2000 ani. Românii n-au trăit din comerţ şi speculă. De ce nici un guvernant, nici un politician nu iese să spună: «Oameni buni, trebuie să ne apucăm să producem!»? Aşa se fac locuri de muncă! În comerţ au de lucru 2-3 oameni. Acum, cu comerţul online, tot mai puţini.
Consumatorul este singurul care nu câştigă nimic niciodată. Suntem o ţară de consumatori. UE ne vrea doar consumatori. Harnici, pentru că am avut din ce să consumăm. Când te-ai împrumutat mai mult decât PIB-ul, nu consumul te poate salva, ci doar încurajarea producţiei.
La bănci, guvernanţii au dat semnalul: «Treceţi la jefuirea ţării». Este vorba ori despre semnale dirijate, ori despre incompetenţă. Ia imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă diaspora s-ar întoarce acasă, această parte vitală a forţei de muncă plecată din România? Să vină cu experienţa de acolo, unde au învăţat suficient de mult. Ce mai e de vândut în ţara asta? Doar pământul a mai rămas de vândut. Am devenit o ţară de asistaţi sociali. Dacă halele distruse şi vândute la fier vechi mai erau pe poziţie, oamenii s-ar fi adunat şi-ar fi spus: «Stai aşa, uite aici putem face ace, aici - caiele»“, explică Măgureanu.
Statul, primul inamic
Deşi este o afacere unică în România, producerea de sisteme autohtone de irigat, la preţuri sub concurenţa din străinătate, nu interesează statul român. La licitaţii, firma este exclusă deoarece caietul de sarcini se croieşte spre avantajul unor companii mari din afara ţării. „Românii sunt puşi să cumpere de afară, fără posibilitate de service, fără asistenţă, şi devin astfel tributari băncilor, deşi zic că au accesat fonduri europene. Bani care se duc înapoi în ţările foarte dezvoltate. Îi strângem de gât pe cei care îi produc“, descrie mecanismul Măgureanu.
„Eu n-am acces la licitaţii, deoarece caietele de sarcini sunt făcute în aşa fel ca să mă elimine. Ca să cumpere tot utilajele ălora de afară, care sunt de 2-3 ori mai scumpe. La licitaţie eşti obligat să te duci cu toate produsele - combină, tractor, tot. Eu nefiind producător de pluguri, de exemplu, ci doar de sisteme de irigaţii, nu am acces la licitaţii. Cei de afară se bucură: «Uite cum vând eu utilajul cu 32.000 euro şi el nu poate vinde cu 15.000 euro în ţara lui. Deşi dă 2 ani garanţie, 15 ani piese de schimb, transport şi punere în funcţiune a utilajelor“, spune producătorul.
Firma din Constanţa a făcut sesizare la ministere pentru această clauză introdusă în caietele de sarcini, care spune că poţi participa numai dacă ai întregul lot de utilaje.
„Este abuzivă. Licitaţia ar trebui să se facă pe lotul respectiv - tractoare, utilaje anexe etc. Cei de la Ministerul Agriculturii au spus că nu pot face aşa ceva, întrucât nu depinde de ei, nu au putere. Deşi APIA face plăţile şi ar putea să verifice aceste contracte. Am scris la IMM-uri - nici un răspuns, am scris la Ministerul Fondurilor Europene şi m-a trimis la Ministerul Agriculturii de unde venisem. Eu sunt convins că interesul este ca banii de la UE să nu cumva să ajungă la românii care lucrează corect, care îşi plătesc oamenii cu salarii mari, că n-au încotro altfel. Ca să ai producţie bună, trebuie ca oamenii să fie motivaţi corespunzător“, consideră producătorul autohton Mircea Măgureanu.
Fabricat în România
Pe utilajele Novus este imprimat tricolorul şi este inscripţionat cu litere de-o şchioapă sloganul „Fabricat în România“. La târguri, lumea vine să întrebe mirată şi bucuroasă cum de în România se mai fabrică asemenea utilaje.
„Oamenii văd tricolorul, vin şi ne iau în braţe. «Cum aţi reuşit să scăpaţi?», ne întreabă. Este un patriotism născut din disperare. Cu produsele noastre româneşti suntem recunoscuţi internaţional, am scos de pe piaţă concurenţă din Turcia, Franţa, doar Austria a mai rămas. Concurentul austriac are bancă proprie, îi împrumută pe beneficiari cu dobândă preferenţială, au facilitate la rate etc, dar au preţurile cel puţin duble. Acum a mai apărut o companie din Italia. Cam atât despre producători. Restul sunt dealeri, comercianţi dornici să speculeze şi nesătui să exploateze.
Străinii vor să ne oprească, iar ţara noastră nu ne dă nicin un pic de sprijin. Un procent de 57% din venituri se duc direct la bugetul statului. Enorm! Nu e mult pentru alţii care vând la negru, fără bon. Ăsta este şi motivul pentru care sunt şi foarte puţine unităţi de producţie. Ori când apare o astfel de iniţiatviă, tu, stat român, o pui în aceeaşi oală cu cârciuma, cu cei care vând 90% producţie la negru? La mine nimeni nu cumpără un astfel de utilaj, de o tehnicitate foarte mare, la negru. Credeţi că ne susţine statul cu ceva pentru că lucrăm legal? Nici vorbă!“
Cum te bagă Fiscul în groapă
Este binecunoscută procedura Fiscului de a bloca total conturile unui agent economic pentru o întârziere sau datorie minore. Deşi ar putea exista reeşalonări stabilite de comun acord, măsura cea mai simpliă şi cea mai dăunătoare este de a bloca banii din bănci, cu riscul de a genera blocaje şi mai mare în activitatea firmei care să ducă la colaps.
„Pentru 5 zile de întârziere, care mi se întâmpla pentru prima dată, mi s-au blocat toate conturile din toate băncile, deşi primisem asigurări că nu se va ajunge aici. Un cec al unui client nu fusese onorat la plată şi nu putusem să plătesc o rată la timp. Am mers la directorul ANAF care s-a uitat prin mine, cred că nici nu m-a ascultat şi mi-a zis: «Nu se poate». Ministerul de Finanţe a zis că ANAF-ul trebuie să rezolve, dar ANAF-ul a zis că e prea târziu şi nu mai are ce face. M-au dat înapoi cu datoriile la data la care erau de plată, cu majorări care au dublat suma. M-a îngenunchiat total.
Singura soluţie a fost să intru în reorganizare, ca să pot să continui. În Codul Fiscal există un paragraf care spune că dacă există probleme sociale negative, se pot acorda înlesniri, adică un răgaz pentru cele 5 zile de întârziere. Nu, cei 50 angajaţi de la Novus, care sunt întreţinători de familie şi care puteau rămâne pe drumuri, nu înseamnă problemă socială pentru Statul român. Trebuie să fie de 2.000-3.000 oameni în sus. Eu am firma aceasta de 25 ani. Cât ar fi trebuit să plătească Guvernul ajutoare oamenilor cărora eu le dau de lucru?“, se întreabă Măgureanu.
Specula, încurajată de stat
În lupta inegală cu Statul român, micul producător român se gândeşte de nenumărate ori să renunţe la afacerea sa. Novus este o afacere estimată la minimum 2,5 milioane euro, cu cifră de afaceri care a oscilat între 4 milioane euro în 2007 şi 1,5 milioane euro în 2014. Produsele sale au specific sezonier, se vând de primăvara până toamna.
„Fermierul are nevoie de irigaţii când arde soarele, când se răsuceşte frunza plantei. Aşa este ciclul de fabricaţie. Dar tu trebuie să asiguri lunar producţia. La motopompe depinzi de motoarele care vin din Germania, că în România nu se mai fabrică. Iar neamţul ţi le dă când plăteşti. Nu este suficient capital de lucru. Era normal să merg la ANAF, să discut de plăţi, de reeşalonare, să plătesc iarna mai puţin, vara mai mult. Dar nu ai cu cine discuta“, este resemnat producătorul.
Un calcul simplu făcut de producătorul din Constanţa arată că dintre cei 4 milioane salariaţi ai României, doar 1,2-1,5 milioane fac producţie.
„Restul sunt căpuşe ori bugetari - cel puţin 1,5 milioane la număr. Ei sunt plătiţi de stat şi mai dau înapoi acea contribuţie cotă-parte la stat. Bugetul se face din adaosuri pe consum şi ar trebui să se facă din producţie şi pe investiţii. Agricultura s-ar putea descurca. Dar apar samsarii. Vin cu geanta plină la capul holdei. Când fermierul socoteşte cât îl costă toate cele cât are de aşteptat şi de plătit pe munca lui, n-are încotro şi vinde producţia. Ca să fiu cinstit, şi eu aş face-o, deşi este împotriva concepţiei mele.
Am ajuns să mă apăr în propria mea ţară. Cifra mea de afaceri ar putea fi foarte mare. Am căutat partener, dar toţi aveau banii pe hârtie. Am primit oferte consistente, investitorii aveau nevoie de teren, să facă malluri. Am zis că dacă vând, îmi bat joc de toată activitatea mea“.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
