Craiova

articolul anterior articolul urmator

Craiova: Constantin Cicort, olteanul din „Inimă de ţigan“

0
3 Jul 2010 09:13:48
Autor: adevarul

Spune despre sine că este „un actor poznaş al scenei şi serialelor TV“. De 20 ani este aplaudat de spectatorii Teatrului Naţional Marin Sorescu, iar din 2007  urmărit de români pe micul ecran în producţiile „Inimă de ţigan“, „Regina“ şi „Aniela“.

Studenţia a fost perioada care a mediat întâlnirea cu scena. S-a întâmplat să fie într-un spaţiu generos, Naţionalul din Târgu-Mureş. În toţi anii a jucat în Teatrul Studio al universităţii pe care o urma. Viaţa l-a adus în Cetatea Banilor, în 1990, şi într-un univers însufleţit de nume mari ale scenei româneşti: Teatrul Naţional Marin Sorescu. După tot acest timp se grăbeşte să spună că este cel mai adesea oltean şi bănuieşte că i-au fost de un  real folos cele învăţate de la această tipologie când a dat probe pentru rolurile Mărin de la Zlatina sau Rache Vechilul, din serialele de televiziune, roluri care i-au redefinit noţiunea de vedetă, celebritate.

„Nu zic eu că sunt vedetă, nici vorbă, dar mi-am dat seama câtă notorietate îţi aduce imaginea de la televizor, cu toate bucuriile şi buclucurile generate de ea“, mărturiseşte actorul.

S-au terminat sezoanele filmărilor, dar îşi aminteşte cu drag de „echipa faină şi atmosfera bună“ de la Buftea, de regizorii Iura Luncaşu, Alex Fotea şi de producătorul general Ruxandra Ion. În cele trei seriale: „Inimă de ţigan“, „Regina“ şi apoi „Aniela“ s-a integrat uşor, privindu-le ca pe teatru jucat în faţa camerelor de filmat. Graţie lor a stat aproape de mari actori, printre ei numărându-se şi regretatul Gheorghe Dinică.

Peste 30 de personaje

Dacă Nick şi Malvolio s-au transformat de-a lungul vremii în personaje aproape de sufletul actorului Constantin Cicort, nu înseamnă că vreunul din celelalte, deloc puţine, i-ar fi mai puţin dragi. Le este recunoscător pentru şansa de a fi bătut lumea în lung şi-n lat, de a fi jucat în teatre al căror prag doar visa să-l treacă. Craiovenii l-au văzut în zeci de roluri pe scena naţionalului, în Domnul Dimanche din „Dom Juan de Moliere“, în Şeful gării din „Steaua fără nume“, în Chiriac din „O noapte furtunoasă“, iar lista curge, completată cu mai bine de 30 de personaje interpretate.

Profesor în „Arta vorbirii“
 
Când nu joacă e de găsit la Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, unde este conferenţiar şi predă cursul „Arta vorbirii“. În pedagogie se antrenase cu ani în urmă la Şcoala Populară de Arte şi Meserii Cornetti, unde a fost profesor nouă ani. Este o dimensiune în care se simte de asemenea foarte bine, iar comunicarea cu studenţii o priveşte ca pe un câştig profesional, dar şi personal.
Dar mai presus de tot şi-a aşezat familia. „Când m-am căsătorit s-a deschis un colţ de cer, parcă am căpătat o supapă prin care am respirat. Apoi a venit această minune, Ana, şi pot vorbi deja de împlinire“, se confesează actorul poznaş al Naţionalului.

 Născut
24 martie 1960, comuna Bratca, judeţul Bihor.
Studii
Universitatea de Arte Târgu-Mureş, Specializarea Actorie, Şcoala doctorală Alexandru Piru, Universitatea din Craiova.
Familie
Căsătorit, are o fetiţă.
Ce-i place
Apreciază sinceritatea şi este topit după îngheţata de vanilie şi caramel. Iubeşte plimbările prin parcurile Craiovei cu fiica sa, Ana, jocurile în care micuţa îl implică. De fapt, i se pare o minune tot ce trăieşte alături de ea.
Ce nu-i place
Mărturiseşte că urăşte minciuna. Nu-i plac oamenii lipsiţi de cuvânt, pe care nu poţi conta niciodată şi nici să se contrazică la nesfârşit pe o temă, oricare ar fi ea.
Aţi putea alege între scenă şi serial?
Din punct de vedere financiar, dar şi pentru popularitate, aş alege filmul de televiziune. Nu cred că un om alege să fie actor pentru el însuşi, ci pentru a-şi împărtăşi trăirile, sufletul cu semenii. Însă tipul de emoţie, de-a dreptul special, din sala de spectacol, mă ţine aproape de scenă.
Ce dar de preţ  v-a făcut actoria?
Nick din „Cui i-e frică de Virginia Woolf?, pus în scenă de Mircea Cornişteanu, unde am jucat alături de Radu Beligan, iar la maturitate, Malvolio din „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului“, după „A douăsprezecea noapte“ de Shakespeare. Este rolul pe care sunt fericit că mi l-a dat pe mână acest imens regizor, Silviu Purcărete. Cred că sunt cadourile pe care mi le-a făcut cu generozitate profesia.



Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările