Îţi mulţumesc, popor român!...

Mii de oameni au ieşit aseară în stradă să sărbătoreacă victoria civilizaţiei împotriva mârlăniei

… şi îţi cer scuze pentru îndoielile pe care le-am avut în privinţa demnităţii tale. Îndoieli pe care, nu o singură dată, le-am împărtăşit şi prietenilor mei de crez democratic, rămânând resemnaţi că, pe restul vieţii pe care o mai avem de trăit, nu vom mai apuca să vedem români atât de curajoşi, până la sacrificiu de sine, ca în  decembrie 1989.

Însă tu, popor român, ai reuşit, duminică, 16 noiembrie 2014, să-mi spulberi aceste incertitudini în privinţa demnităţii tale şi să-mi dai certitudini că apreciezi şi ştii când şi cum să te ridici şi să învingi atunci când simţi că o forţă politică, indiferent de culoarea ei, te umileşte, te insultă cu pomeni electorale şi atentează la drepturile şi libertăţile tale fundamentale.

Iar rezultatul de duminică, la alegerile prezidenţiale din România, este victoria ta în primul rând, mai apoi a candidatului ACL, Klaus Werner Johannis.

Foto

Tu, românule din ţară (le mulţumesc şi concitadinilor mei focşăneni care au învins în lupta cu inerţia!), şi mai ales tu, românule din diaspora, suportând cu stoicism statul la cozile acelea lungi ca la magazinele alimentare de pe vremea lui „ceaşcă”, aşteptând să-ţi exerciţi dreptul tău de a alege, ai făcut din umilinţă o virtute a civismului electoral.

Dându-i însă cezarului ce este al cezarului, meritul neamţului de la Sibiu este acela că el a dat semnalul occidentalizării României şi în fapte (ca în urbea natală), nu numai în discursul politic demagogic dâmboviţean.

Iar ca să fiu şi  mai abrupt în aprecieri privind discursul politic, o spun fără niciun fel de reţinere că duminică, 16 noiembrie 2014, am asistat nu numai la înfrângerea politică zdrobitoare a candidatului stângii PSD-PC-UNPR-PPDD-PRM, Victor Viorel Ponta, în faţa candidatului dreptei, Klaus Johannis, ci mai ales la triumful civilizaţiei asupra mârlăniei.

„Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”, a răspuns sibianul unui reporter care l-a întrebat de ce nu a fost mai agresiv la confruntarea finală directă, dinaintea turului al doilea de scrutin, dintre el şi c(m)ârlanul pesedist Viorel, (ni)micul Titulescu, pupilul puşcăriaşului Adrian Năstase.

Astăzi, a doua zi după terminarea votului, când rezultatul indică azimutul spre care tinde România, şi când unii politicieni nu şi-au terminat întreaga rezervă de adrenalină cu care au plecat în campanie, se emit tot felul de ipoteze despre ceea ce ar arma să se întâmple în perioada următoare cu învinsul Victor Viorel Ponta şi staff-ul din jurul lui care l-a dus la pierzanie. Îşi dă Ponta demisia din funcţia de premier? Renunţă şi la şefia PSD? Ce se va întâmpla cu Liviu Dragnea şi alţi baroni PSD care nu au putut împiedica revărsarea „mareei albastre” şi în judeţele lor, aşa cum s-a întâmplat, pentru prima dată după 1989, în oraşe din Moldova ca Iaşi, Suceava şi la Focşani? Se destramă coaliţia de guvernare? Care va fi atitudinea din următoarele zile a „balamalei” guvernamentale numită UDMR?

Primele răspunsuri le avem chiar de astăzi, când vedem că în interiorul molohului PSD se ascut deja săbiile şi se formează tabere de luptă. Dar în scurt timp se va epuiza şi adrenalina din sângele participanţilor la campania electorală.

Anticipez că adevărata luptă pentru menţinerea/debarcarea lui Victor Ponta în fruntea guvernului şi a partidului, precum şi menţinerea/destrămarea coaliţiei de guvernare se va da atunci când Parlamentul României (înţesat de puşcăriabili, de trişori şi traseişti) va trebui să dea votul pe Legea Bugetului de Stat şi a Bugetului de Asigurări Sociale pe anul 2015. Un buget care va trebui să aibă, obligatoriu, atât girul FMI, cât şi pe cel al Comisiei Europene. O lege ce va fi precedată de respingerea Legii amnistiei şi graţiei, dar mai ales de încuviinţarea arestării tuturor parlamentarilor cu dosare penale ocrotiţi, până acum, de către Camera Deputaţilor şi Senat.

P.S. La fel ca şi Mircea Geoană în decembrie 2009, când a ţopăit de bucurie că a ajuns preşedintele României înainte de numărarea ultimului buletin de vot, tot la fel s-a bucurat înaintea alegerilor, că va ajunge iarăşi prim-ministru, şi liberalul roşu cu papion, Călin Constantin Popescu Tăriceanu, când şi-a pus semnătura pe înfiinţarea USL 2.0. Cât de penibili pot fi unii politicieni care nu au nici demnitate, nici simţul măsurii!