A murit fostul director al Colegiului Naţional Pedagogic "Spiru Haret"

Tudor Gogancea

Tudor Gogancea era profesor de fizică la Colegiul Naţional "Al. I. Cuza" şi a fost inspector general adjunct al ISJ Vrancea acum mai bine de zece ani.

Şcoala din Vrancea este în doliu, după ce profesorul de fizică Tudor Gogancea, în vârstă de 55 de ani, s-a stins din viaţă când încă mai avea multe să-i înveţe pe elevii săi

Tudor Gogancea a fost director al Colegiului Naţional Pedagogic "Spiru Haret" Focşani şi fost inspector şcolar general adjunct iar de câţiva ani preda la Colegiul Naţional ”Al. I. Cuza” din Focşani.

”Când oamenii buni se duc...Tudor Gogancea rămăne in amintirea mea râzănd cu poftă, vorbind cu pasiune de şcoală, trăindu-şi suferinţele cu discreţie. L-am cunoscut ca părinte pentru că am avut copiii în aceeaşi clasă. Apoi mi-a devenit coleg de cancelarie şi a fost şi "proful" de fizică al fiicei mele în gimnaziu. Am fost împreună in CA, în comisii la examene...Tudor Gogancea şi-a luat toate rolurile în serios. O să ne fie dor tare de dvs, domnule profesor...”, a scris prof. Gabriela Obodariu, de la Colegiul "Cuza".

Şi colegii de la Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret", unde Tudor Gogancea a fost director, sunt îndureraţi de vestea morţii profesorului.

“S-a dus la cele veşnice un om şi un profesor de excepţie, domnul Tudor Gogancea. De o verticalitate şi corectitudine exemplare, cu autenticitate si bunătate, i-a învăţat fizica pe mulţi "cetăţeni", cum le spunea elevilor. Nu am cunoscut niciodată un om mai crunt lovit de soartă si nu am cunoscut niciodata un om care sa-si poarte loviturile cu atâta decenţă şi discreţie. A plecat la fel de discret dintre noi si, dincolo de suferinţă, sper cu ardoare ca undeva, acolo sus, Tudor se va întâlni cu soţia si părinţii lui si va avea parte de pacea si liniştea veşniciei”, a scris profesoara Carmen Ion pe pagina de Facebook.

Şi profesoara Janet Popoiu, de la Colegil Unirea, a ostat un mesaj emoţionant pe Facebook.

"Era în 1987. Septembrie. Pe scările liceului din Vidra, doi tineri profesori: eu şi Tudor Gogancea. Aveam amândoi 22 de ani şi abia terminaserăm facultatea. Ne-am împrietenit imediat, fiindcă ne simţeam stingheri şi oarecum într-o altă realitate decât aceea cu care ne obişnuise mediul academic. Apoi am cunoscut-o pe Gabi, care i-a devenit soţie. Îmi amintesc şi acum serile de iarnă din anii '90 când jucam cărţi şi sporovăiam până spre dimineaţă. Apoi au apărut  copiii  şi vieţile noastre au luat drumuri diferite. Dar prietenia noastră a rămas.
I-am pierdut pe amândoi. Nedrept şi dureros! Rămas bun, Tudore! Dumnezeu să te primească în împărăţia Lui!".