Focşani

articolul anterior articolul urmator

Armistiţiul de la Focşani din anul 1917, „vântul de abandon şi de trădare“. Salvarea României a venit pe termen scurt, cu consecinţe ireparabile

28
22 Apr 2015 06:20:10
Autor: Borcea Stefan
Comandanţii semnatari ai Armistiţiului de la Focşani  FOTO: www.focsaniulvechi.ro
Comandanţii semnatari ai Armistiţiului de la Focşani  FOTO: www.focsaniulvechi.ro

Trupele germane au instaurat în ţara noastră un regim de teroare, cu jafuri, crime, rechiziţii masive, internări în lagăre de muncă.

Cu toate că în vara anului 1917 armata română câştigase marile victorii de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, prăbuşirea frontului rus a pus România într-o situaţie delicată, de a nu se mai putea apăra în Moldova.

Acest lucru a făcut ca ţara noastră, ca aliat al Antantei, formată din Franţa, Imperiul Britanic şi cel Rus, să rămână izolată şi singură în faţa Puterilor Centrale, reprezentată de Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria.

Practic, România se afla în imposibilitatea de a mai continua războiul împotriva Puterilor Centrale, iar parafarea la 22 noiembrie, la Brest-Litovsk, a armistiţiului de încetare a operaţiunilor militare, care angaja într-un mod nepermis statul român, a determinat Guvernul României, refugiat la Iaşi în urma ocupării Bucureştiului de către trupele germane, să propună aliaţilor încheierea unui armistiţiu care reprezenta practic salvarea ţării noastre.

I.C. Brătianu, acuzat de laşitate

În memoriul trimis de şeful Guvernului, I.C. Brătianu, se arătau circumstanţele defavorabile continuării războiului, acesta exprimându-şi speranţa că ”aliaţii îşi vor da consimţământul pentru încheierea unei păci separate, fără să denunţe obligaţiile pe care şi le-au asumat în august 1916”.

FOTO: Negocierile şi semnarea Armistiţiului au avut loc în Casa Apostoleanu

Deşi  miniştrii din ţările Antantei recunoşteau situaţia gravă, francezii, reprezentaţi de generalul Henri Berthelot, a acuzat autorităţile române de trădare.

"Vântul de abandon şi trădare a sunat până aici… În seara zilei de 19 noiembrie, la aflarea veştii asasinării lui Duhonin şi la anunţarea unei posibile sosiri a câtorva bolşevici la Iaşi, Scerbacev (general rus) i-a trimis lui Mackensen (general german) o cerere de armistiţiu, iar fricosul de Brătianu a fost de acord foarte rapid, în ciuda deciziilor luate cu două zile mai înainte într-un consiliu prezidat de Rege şi la care am asistat”, îşi exprima dezacordul generalul francez Berthelot în legătură cu încheierea armistiţiului.

În replică, Brătianu susţinea că Berthelot fusese pus la curent cu poziţia adoptată de România.

„La 20 noiembrie 1917, gen. D. Scerbaciov, comandantul trupelor ruse din spaţiul românesc, a înaintat oficialilor germani, respectiv austro- ungari, propunerea de încheiere a unui armistiţiu, între armatele «Centralilor» şi cele româno-ruse, la Focşani. Propunerea a fost acceptată de reprezentanţii Puterilor Centrale, care au desemnat o delegaţie mixtă, formată din ofiţeri germani, austrieci, bulgari şi turci, având ca preşedinte pe generalul Von Morgen. 

Interesele româno-ruse urmau să fie reprezentate de o delegaţie comună, alcătuită din 20 membri, grupaţi în două sub-comisii: una rusă (16 membri), condusă de gen. Kelcevski, şi una română (4 membri), condusă de gen. Alexandru Lupescu.  

În ziua de 22 noiembrie 1917, delegaţii români şi ruşi s-au întâlnit la Tecuci, pentru a stabili normele şi punctele de vedere comune. La 24 noiembrie 1917, s-au reîntâlnit la Mărăşeşti şi de aici au plecat spre Focşani, unde la ora 15,05 începea prima rundă de negocieri cu partea adversă. Negocierile, purtate în Casa Apostoleanu, s-au desfăşurat, cu inevitabile poticneli, până în ziua de 26 noiembrie 1917, când a fost adoptată forma finală a armistiţiului”, se arată în documentele istorice.

FOTO: Generalul Mackensen în Gara Focşani

Punctele principale ale armistiţiului făceau referire la obligaţia suspendării ostilităţilor, cu condiţia absenţei vreunui demers militar al “Centralilor” pe întregul front răsăritean, dar şi interdicţia dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10% din totalul armatelor prezente pe acest front.

Istoricii spun că semnarea Armistiţiului de la Focşani a avut consecinţe negative pentru statul român, pe multiple planuri.

Liberalii şi conservatorii, pe poziţii diferite

„În primul rând, în sânul guvernului naţional, între liberali şi conservatorii democraţi au apărut disensiuni privind oportunitatea acestui Armistiţiu, disensiuni care s-au accentuat în special către sfârşitul lunii ianuarie, în contextul în care von Mackensen insista pentru «clarificarea» atitudinii României faţă de război. Semnarea Armistiţiului nu a însemnat si o clarificare a raporturilor militar - diplomatice dintre România şi aliaţii occidentali, mai ales că participarea sa la tratativele de la Focşani s-a făcut în condiţii nu tocmai clare, pe baza semnăturii în alb dată de miniştrii reprezentanţi la Iaşi.

În consecinţă, după consumarea acestui act, aliaţii României nu s-au grăbit să-i recunoască dreptul de a rezolva, prin tratative directe cu adversarul, o situaţie pe care o recunoscuseră de altfel foarte dificilă, în condiţiile în care fostul, până mai ieri aliat, dădea şi el multă bătaie de cap autorităţilor române prin incoerenţa deciziilor politice şi incapacitatea a ţine sub control problemele de ordin militar, pericolul unui război civil devenind tot mai evident. Cu toate eforturile întreprinse de premierul Brătianu, Aliaţii şi-au păstrat convingerea că gestul României de a semna Armistiţiul era o abdicare de la angajamentele pe care şi le asumase faţă de Antantă în august 1916”, susţin istoricii Vasile Popa şi Cezar Mâţă.

Ulterior, consecinţele armistiţiului de la Focşani au arătat cât de zadarnică a fost jertfa sutelor de mii de soldaţi români care au murit în Primul Război Mondial. România a întrerupt relaţiile diplomatice cu noua putere sovietică, care i-a confiscat tezaurul aflat în păstrare la Moscova. Apoi, în continuarea Armistiţiului de la Focşani, în aprilie 1918 a avut loc Tratatul de Pace de la Bucureşti, dintre România şi ţările Puterii Centrale, prin care ţara noastră a cedat Cadrilaterul, respectiv partea de sud a Dobrogei.

Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, iar dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decât timp de şase luni. iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman. Ulterior,  România a reluat ostilităţile împotriva Puterilor Centrale, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populaţie majoritară românească au intrat în componenţa României.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

28 Comentarii

M Costi
22.04.2015, 08:26:32

Concluziile autorului , de la finele articolului sunt greu de inteles : "...Ulterior, consecinţele armistiţiului de la Focşani au arătat cât de zadarnică a fost jertfa sutelor de mii de soldaţi români care au murit în Primul Război Mondial..." !?! Autorul uita cum arata Romania inainte de razboi si dupa razboi ! Fara jertfa sutelor de mii de soldati tomani in Primul Razboi Mondial , s-ar mai fi intamplat acest lucru ? Apoi , afirmatia "...România a întrerupt relaţiile diplomatice cu noua putere sovietică, care i-a confiscat tezaurul aflat în păstrare la Moscova..." nu are acoperire , Istoria a fost mult mai complicata .

+8 (10 voturi)
M Costi
22.04.2015, 08:37:34

P.S. P.S. Ultima propozitie din articol , despre Cadrilater , n-are de asemenea acoperire in Istorie ! Wikipedia " ...„Cadrilaterul” a rămas în componența României până în 1940, când prin Tratatul de la Craiova de la 7 septembrie este restituit Bulgariei ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român..." !!! Erata la comentariul meu . Corect este : ...jertfa sutelor de mii de soldati romani....

+7 (9 voturi)
Motanul '84
22.04.2015, 09:00:43

Buna ziua! Observ ca sunteti un fin cunoscator al evenimentelor din acei ani tragici din istoria Romaniei. Dupa parerea mea cred ca Romania a gresit planul de operatii din vara anului 1916, ma refer la faptul ca din punct de vedere strategic ar fi fost mai bine sa ne aparam pe Carpati si sa incercam ofensiv spre sud, adica sa scoatem din joc Bulgaria, eventual cu o actiune combinata aliata din Grecia.Ce parere aveti? Si ca o convingere personala ca acest plan ar fi fost mai bun adaug manevra de la Flamanda, conceputa genial de generalul Averescu, dar sfarsita ata de tragic. Dar deja conditiile operative erau destul de grave pt Romania-dezastrul de la Turtucaia si infrangerea de la Bazargic.

+4 (6 voturi)
Marcus
22.04.2015, 09:38:15

Motanul, In vara anului 1916 Romaniei i-a lipsit tehnica corespunzatoare, deoarece avea doar efective si ... entuziasm. Vremea baionetei trecuse. In august 1916, norma de munitie pe zi era de 3-4 obuze si cel mult 20 de cartuse.Nu existau grenade suficiente, mitraliere sau tunuri, arme in care Puterile Centrale excelau, mai ales trupele germane aduse de pe frontul francez,bine instruite. Pe de alta parte,nici aliatii nu si-au respectat obligatiile prevazute in conventia militara,ceea ce a slabit puterea noastra de rezistenta.

+10 (12 voturi)
Utilizator Adevărul
22.04.2015, 09:58:48

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (28)

Modifică Setările